CEDO vrea dreptate pentru un bătrân din Coroiești: Anchetă ineficientă

România riscă o condamnare din partea Curții Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) în cazul unei agresiuni comise în urmă cu patru ani asupra unui bătrân din Coroiești, faptă rămasă cu autor necunoscut. CEDO a solicitat Guvernului României explicații în legătură cu modul în care s-a desfășurat ancheta, precum și o copie după dosarul instrumentat de procurorii bârlădeni. Victima agresiunii, care a avut nevoie de nu mai puțin de 160 de zile de îngrijiri medicale, a indicat polițiștilor pe trei dintre cei patru făptași, printre aceștia și primarul comunei Coroiești. La finalul anchetei, față de cei trei suspecți s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, chiar dacă picaseră testarea poligraf.
Un bătrân de 71 de ani, din localitatea Coroiești, victima unei cumplite agresiuni petrecute în urmă cu mai bine de patru ani, își caută dreptatea la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO). Autoritățile române nu i-au prins pe făptași, deși victima recunoscuse trei dintre suspecți. Epuizând toate căile legale în țară, Ioan Mazilu s-a adresat anul trecut CEDO, invocând, pe lângă tratamentele inumane la care a fost supus în timpul respectivei agresiuni, lipsa unui proces echitabil, concretizată în modul defectuos în care organele de anchetă au instrumentat cazul și interzicerea accesului la dosarul penal.
La sfârșitul anului trecut, CEDO a înaintat Guvernului României o cerere vizând cazul agresiunii de la Coroiești, precum și o copie după dosarul instrumentat de procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad.
“Reclamantul, Ioan Mazilu, cetățean român, s-a născut în 1942 și locuiește în Coroiești. În seara zilei de 14 decembrie 2009, în timp ce se întorcea acasă pe jos, a fost bătut cu bastoanele de un grup de patru persoane, într-un câmp de lângă satul său. Acesta a fost găsit a doua zi, la aproximativ 1 km de casa sa, de către o persoană care l-a transportat în sat și a chemat ambulanța. Reclamantul a fost internat în spital până pe 20 ianuarie 2010, cu un traumatism cranian și fracturi multiple. Ulterior, a avut nevoie de mai multe spitalizări și numeroase intervenții chirurgicale. Un raport medico-legal a constatat că leziunile i-au pus viața în pericol și că are nevoie de aproximativ 160 de zile de îngrijiri medicale. Pe 15 decembrie 2009, poliția a deschis o anchetă pe marginea acestui caz. Reclamantul i-a recunoscut pe trei dintre atacatorii săi, printre care și primarul satului (Cristian Lungu – n.r.), cu care era în conflict. A declarat că atacatorii i-au furat banii. Poliția i-a interogat pe presupușii atacatori, aceștia negând orice implicație. Ei au fost supuși unui test cu poligraful. Au fost stabilite elementele caracteristice ale unui comportament simulat. Au fost audiați și alți locuitori din sat, iar reclamantul a fost confruntat cu presupușii atacatori. Pe 20 ianuarie 2011, procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale a celor trei, dat fiind faptul că vinovăția acestora nu a fost stabilită și că, în lipsa altor probe, comportamentul lor simulat nu era suficient pentru a-i incrimina. Procurorul a dispus cercetări suplimentare în scopul de a-i identifica pe atacatori. Se pare că niciun act de cercetare nu a mai fost făcut de atunci”, se arată în comunicarea CEDO din 18 decembrie 2013.

NUP pentru suspecți
Cei trei suspecți indicați polițiștilor de bătrânul bătut erau: primarul Cristian Lungu, Florin Boghiu și Mitriță Poenaru. Victima a susținut în fața anchetatorilor că a fost bătută de patru indivizi, însă i-a recunoscut numai pe cei trei.
Internat la secția ATI a Spitalului «Elena Beldiman» Bârlad, bătrânul a fost diagnosticat cu «traumatism cranio cerebral cu plagă contuză parientală dreapta, traumatism cranio facial cu hematom periorbital ochi drept, traumatism toracic cu fracturi costale multiple, șase coaste fiind fracturate, pneumotorax latero toracic drept, fractură humerus drept și fractură gambă stângă». Legiștii au stabilit atunci că viața victimei a fost pusă în pericol. De altfel, la internare, medicii bârlădeni erau sceptici în privința șanselor de supraviețuire.
Pe tot parcursul cercetărilor, primarul Cristian Lungu a negat orice implicare în agresiune, recunoscând doar că era într-un conflict mai vechi cu bătrânul, pe care îl cataloga drept “reclamangiul satului” și o persoană agresivă. La finalizarea anchetei, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor trei suspecți: Cristian Lungu, Florin Boghiu și Mitriță Poenaru.
“Reclamantul a contestat neînceperea urmăririi și a criticat superficialitatea anchetei. Printr-o hotărâre definitivă din 15 septembrie 2011, instanța din Bârlad a respins contestația. Instanța a constatat că lipsa examinării prompte a circumstanțelor atacului a fost cauzată de dificultățile găsirii locului exact în care fapta a avut loc, date fiind condițiile meteorologice nefavorabile, în special zăpada care căzuse noaptea și faptul că reclamantul a fost adus acasă. În orice caz și presupunând că omisiunea a fost a polițiștilor, instanța a considerat că, în prezent, o atare analiză era inutilă. Pe 10 ianuarie 2012, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale în privința polițiștilor care au cercetat atacul asupra reclamantului și cărora li s-au imputat pasivitatea și neglijența în exercitarea atribuțiilor lor. Pe 10 septembrie 2013, procurorul a refuzat accesul reclamantului la dosar pentru a face copiile necesare”, se mai menționează în comunicarea CEDO.
Invocând articolul 6 (dreptul la un proces echitabil) și articolul 13 (dreptul la un recurs efectiv) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Ioan Mazilu s-a plâns de lipsa unei anchete corecte în cazul agresiunii suferite pe 14 decembrie 2009. El a denunțat superficialitatea și lentoarea cercetărilor, fiind de părere că organele penale nu au întreprins nicio acțiune pentru identificarea și aducerea atacatorilor în fața justiției. Guvernul României a fost “invitat” să comunice grefei Curții Europene o copie a dosarului de anchetă și să precizeze “dacă ancheta, în cazul agresiunii suferite de reclamant, a fost una efectivă, în înțelesul articolului 3 din Convenție, în ceea ce privește latura sa procedurală”.