Google+
Home » Social » Un alt fel de Bulete

Un alt fel de Bulete

Bulete = preparate culinare de formă sferică din tocătură de carne sau din diverse paste și piureuri (DEX 2003). Vă prezentăm, astăzi, un altfel de Bulete. Claudiu Bulete. Ce are în comun acest Bulete cu arta culinară? Nimic acum, dar a avut: vreo câteva zeci de kilograme în plus! Altfel, este “cel mai bun inginer aerospațial dintre compozitori și cel mai bun compozitor dintre inginerii aerospațiali”, așa cum se recomandă în glumă. În munca lui e foarte serios și se poate lăuda cu numeroase premii la festivaluri de muzică prestigioase, dar odată ieșit din lumina reflectoarelor se metamorfozează într-un personaj de-a dreptul haios, într-un Bulete care merge la fix cu o bere când afară plouă torențial.

– Tu ai ales muzica sau ea te-a ales pe tine?

– Cred că Dumnezeu a vrut să fiu aici. De copil am avut o altă pasiune, ingineria aerospațială. Abia la 19 ani am învățat primele acorduri de chitară. Ulterior, am făcut parte dintr-o trupă, Blue Planet. Persoanele între 20 și 30 de ani și-o amintesc cu siguranță. Chiar la primul festival la care am particBulete # preparate culinare de formă sferică din tocătură de carne sau din diverse paste și piureuri (DEX 2003). Vă prezentăm, astăzi, un altfel de Bulete. Claudiu Bulete. Ce are în comun acest Bulete cu arta culinară? Nimic acum, dar a avut: vreo câteva zeci de kilograme în plus! Altfel, este “cel mai bun inginer aerospațial dintre compozitori și cel mai bun compozitor dintre inginerii aerospațiali”, așa cum se recomandă în glumă. În munca lui e foarte serios și se poate lăuda cu numeroase premii la festivaluri de muzică prestigioase, dar odată ieșit din lumina reflectoarelor se metamorfozează într-un personaj de-a dreptul haios, într-un Bulete care merge la fiipat, cel de la Sulina, în 2001, am obținut marele trofeu. În 2006 am decis că muzica este calea pe care vreau să merg. Eram în ultimul an de doctorat – pe care nu l-am terminat din cauza unei decepții, nu vreau să vorbesc mai mult din respect pentru ceea ceear fi trebuit să fie un îndrumător de doctorat – și am spus că o să mă refugiez într-un proiect personal, cum ar fiu muzica. Cu un an înainte, în 2005, îi făcusem lui Alin Văduva (fost concurent la show-ul X Factor, ajuns până în finală – n.r.) o piesă pentru “Mamaia” și ulterior am fost foarte căutat.

– E vreo legătură între musică și inginerie?

Imbratisare de grup cu Nico si Alessia Popa, o tanara speranta a muzicii romanesti– E răspunsul meu classic… Trebuie să fii aerian să le faci pe amândouă. Ecuațiile pe care le-am învățat m-au ajutat să desciferez ecuațiile muzicale, care sunt tot o inginerie matematică, dar sub o altă formă. Probabil m-a mai ajutat și în gândirea inginerească pe care o aplic în managementul studioului pe care îl conduc.

– Că tot vorbim de ecuații, înțeleg că matematica ți-I la degetul mic…

– Matematica se face cu pixul șI cu hârtia!

– Poți enunța Teorema celor trei perpendiculare?

– Le-am mai uitat și eu, crede-mă. Interesantă ideea… (râde) Nu ar putea fi o legătură chiar așa de strânsă între muzică șI matematică. E vorba de un mod de gândi. Funcțiile trigonometrice le poți aplica în muzică prin aplicarea frecvențelor, care sunt niște sinusoide. Nu știu câțI oameni vor dori să le explic mot-a-mot ce se întâmplă cu frecvențele pe care le percep. Nu cred că asta e neapărat esențial.

– Atunci ai putea extrage rădăcina pătrată din ultima ta piesă?

– (râde din nou) Nu știu la ce ar folosi rădăcina pătrată din ultima pies… Se pot înțelege mai multe lucruri…

In preajma celor carora le compune, Claudiu intinereste vazand cu ochii– Îți influențează studiile modul de a compune?

– Nu m-am gândit niciodată la asta până acum. Probabil că da, întrucât totuși sunt unul din rarii compozitori care compun cam orice gen de muzică la comandă. Rock, lentă, etno…

– Dacă ți s-ar comanda o piesă pentru versurile poeziei “Cățeluș cu părul creț”, ce ritm ai alege?

– Se poate pune pe cel puțin o sută de ritmuri. Eu aș opta pentru un rock alternativ.

– Care este publicul tău? Cui te adresezi când compui?

– Mă adresez celor care vor să asculte muzică bună, copiilor și tinerilor din festivaluri cu care am strânsă legătură și oamenilor simpli în general. O muzică este bună, mai corect o piesă este bună dacă cel care o ascultă poate să feredoneze măcar o parte din ea după ce termină audiția.

– Unde crezi că se află muzica românească pentru copii în acest moment?

– Dacă ne refeim la muzica pentru copii și la nivelul copiilor în festivaluri, suntem printre primii în lume. Fenomenul festivalier în România a luat o mare amploare în ultimii ani, ceea ce este foare bine din punctul meu de vedere. Copii mediocri la noi în festivaluri se întorc cu mari trofee din afară. La noi, când iau un premiu mai mic, încep să strige că au fost furați sau mai știu eu ce, dar trebuie să înțeleagă că sunt alții mai buni ca ei. Iar cei foarte buni, rămân la bătălia cea mai puternică, care este aici, în țară. Dacă e să ne refeim la muzica românească, aici mai e cale lungă de străbătut până o să ajungem la nivelul muzicii de afară. Acolo, cei care compun “modern” sunt muzicieni. În România, sunt niște DJ care se află în poziții-cheie la posturi cu audiență care dictează muzica pentru drepturile de autor care le vin din piese. De aceea, comparativ ce e cu afară, la noi e puțină muzică de calitate care rămâne peste timp.

Mereu alaturi de copii, dar si de mamici– Că vorbim despre muzica comercială și falsa ei definiție… Tu nu compui comercial?

– Cred că numeri pe degete ce am eu comercial. Ca orice compozitor, am piese bune și mai puțin bune. Suntem oameni până la urmă.

– Care e genul de muzică pe care nu l-ai asculta și de ce?

– House, pentru că nu o consider musică. Vrei să-ți spun de ce din punct de vedere tehnic sau din punct de vedere al gusturilor?

– Ambele…

– Este realizată pe o singură armonie, de cele mai mute ori minoră, fără nicio muzicalitate. Nu-mi pătrunde în suflet!

– Când ai urcat prima dată pe scenă?

– Era la un bal al bobocilor la Liceul “Emil Racoviță”. Pe atunci, eram în trupă doar cu Ovidiu (Marincea – n.r.). Fiind un debutrat, aveam un trac extraordinar de mare. I-am spus lui Ovidiu: “Te duci pe scenă și eu intru din culise abia la jumătatrea piesei”. Când am văzut că publicul este bine încălzit și antrenat de Ovidiu, am intrat. Am fost o fire foarete timidă…

– Care este mentorul tău în compoziție?

– Un mentor… Sunt unii care m-au învățat să orchestrez, iar aici îl menționez pe domnul Dumitru Jijie. Ca să pot să avansez, am studiat partituri. M-au mai inspirat și Nicolaie Caragia, Goerge Natzis, Marius Țeicu…

– Ce parere ai despre conflictele dintre compozitori? Te lasă cu un gust amar sau nu-ți bați capul?

– Pur și simpu nu mă interesează. Îmi văd de treaba mea, de bucățica mea, și mi-am respectat mereu colegii. Chiar i-am sprijinit pe mulți. Și Dumnezeu m-a ajutat în chestia asta…

– Ai o legătură foarte strânsă cu divinitatea… Știu că ai fost și cântăreț de strană. Ai încercat să compui psaltic?

– Am încercat, dar nu mi-a ieșit. Ca să poșți să compui așa ceva, e greu. Consider muzica psaltică sfântă, făcută de oameni care chiar au un har. A face o piesă să fie cântată într-o strană nu e pentru mine. Poate sunt încă nevrednic.

– Care este cea mai mare împlinire profesională?

– În 2013, cu piesa mea s-a câștigat Mamaia Copiilor, în interpretarea Ilincăi Băcilă.

– Dar cea mai mare neînplinire?

– În 2009, cu piesa orchesatată de mine pentru Eurovision Junior, aș fi vrut totuși premiul întâi, dar nu a fost un capăt de țară. Acum, festivalul nici nu se mai ține în România și cred că asta spune multe despre calitatea lui.

– Cea mai mare înpinire pe plan personal?

– Viața mea de acum, mă consider un om împlinit, pe picioarele mele. Am o soție frumoasă. Nu am încă copii, dar am o soție cu care mă înțeleg foarte bine și o viață frumoasă, dar obositoare.

– Cea mai mare neînpinire pe plan personal?

– Mi-aș dori să stau mai mult acasă. Dar toată ziua trebuie să fiu pe drumuri. Să stau cu prietenii, să socializez.

A consemnat Andrei STESCU

– Beethoven, Wagner sau Santana?

– Toți trei sunt muzicieni foarte mari. Trebuie s-aleg neapărat unul din ei? I-aș alege pe toți. Ca și compoziție, mă apropii de Santana.

– Iar dintre cei de la noi?

– Horia Moculescu. Vorbește mișto…

– Cal, rege sau nebun?

– Nebun. Dacă nu ai o doză de nebunie, nu ești compositor. Dar nu merg pe diagonală. Asta este… aspir la statutul de a fi cel mai bun. Nu există cale de mijloc. Există numai vârf sau jos. Orice lucru pe care vrei să-l realizezi trebuie să ți-l dorești.

– Doi ani tigru sau oaie două sute?

– Adică ori ești prosti ori… (râde). Prefer tigur decât să fiu prost ca o oaie. În zodie, sunt leu, dar îmi place să fiu un om între oameni.

– Ce animal te înspăimântă cel mai tare?

– Aș putea spune că mi-e teamă numai de Dumnezeu. Despre animale nu știu ce să zic… Șerpii, poate. Dar și ei pot fi uneori o sursă de inspirație. Deci mai degrabă m-ar inspira decât să mă înspăimânte.

– Mare sau munte?

– Mai degrabă munte.

– Zi-ne o glumă!

– (râde) Eu sunt cel mai bun inginer aerospațial între compozitori și cel mai bun compozitor între inginerii aerospațiali!

Comments

comments

Bulete = preparate culinare de formă sferică din tocătură de carne sau din diverse paste și piureuri (DEX 2003). Vă prezentăm, astăzi, un altfel de Bulete. Claudiu Bulete. Ce are în comun acest Bulete cu arta culinară? Nimic acum, dar a avut: vreo câteva zeci de kilograme în plus! Altfel, este “cel mai bun inginer aerospațial dintre compozitori și cel mai bun compozitor dintre inginerii aerospațiali”, așa cum se recomandă în glumă. În munca lui e foarte serios și se poate lăuda cu numeroase premii la festivaluri de muzică prestigioase, dar odată ieșit din lumina reflectoarelor se metamorfozează într-un personaj…

Review Overview

User Rating: 4.83 ( 2 votes)

About Mihai Vasile

%d blogeri au apreciat: