Google+
Home » Social » Jocul hazardului

Jocul hazardului

Dacă ajungem la acel moment de totală sinceritate, numit de regulă “privitul în oglindă“, vom descoperi în forul nostru interior o mulțime de noutăți despre noi înșine. Purtăm în carapacea sufletului, bine ascuns, un set de vise personalizate, în funcție, desigur, de profilul nostru intelectual, moral, psihologic, în general.

Poate vom ajunge minștri sau vom scrie o carte care va face înconjurul globului pământesc, poate vom inventa un automobil care să meargă doar cu aer sau vom fi puși în situația să alegem între mai multe vedete de la Hollywood care ne vor copleși cu avansurile lor insistente. Dar, cei mai mulți dintre noi, visează la bani, la o îmbogățire subită de genul unui câștig fabulous la Loto (chiar dacă nu joacă) sau o moștenire extraordinară (chiar dacă nu au nici o rudă bogată). La fel se pare că a visat și măruntul funcționar Henry Perkins, care, fără să știe, făcea parte din tagma universală a celor robiți în birouri și intrați în literatura universală prin penele măiestre ale lui Segal și Cehov, pe care i-am mai amintit în legătură cu alte personaje din stagiunea actelor Festivalului Umorului.

Așa cum se întâmplă foarte rar, totuși se întâmplă, visul său se îndeplinește într-un mod cu totul neașteptat, prin hazard, intră în posesia unei serviette în care se afla o comoară, exprimată în lire sterline. Intrând în posesia acestor “Bani din cer”, își dorește o schimbare fundamentală a modului de viață. El, care nu reușea să-și ducă soția la un restaurant elegant, vrea acum să plece cu ea la Buenos Aires sau Dubai. De aici în colo începe desfășurarea propriu-zisă a piesei lui Ray Cooney care a fost definită drept o farsă, sau, am spune noi, o succesiune de farse.

Urmând o manieră artistică, având rădăcini în Antichitate și o adevărată înflorire în dramaturgia franceză, scriitorul englez reușește să creeze situații neașteptate în care sun puse în permanență personajele și soluții, la fel de surprinzătoare pentru a ieși din ele. Umorul este însă creat sub ochii noștri de jocul intelligent al actorilor, indifferent dacă îndeplinesc roluri principale sau secundare. Arta a fost, în mod cert, dorința regizorului Horațiu Mălăele. Intențiile sale regizorale cuprind într-o gamă mai largă de interes, vizând după propria-i mărturisire, Morala și Spiritul.

“Într-o lume nimicită de conflicte religioase, interetnice, interumane, inter-nu-mai-știu-cum, într-o lume măcelărită de prostie și incultură, singura soluție pământean-tămăduitoare ar fi Lumina Spiritului”.

Citatul este edificator, fiindcă, alături de umor vom întâlni și situații care verifică statutul moral al personajelor, evitându-se soluțiile conflictuale: posesia banilor este la limita legalității, Betty Johnson, fiind dispusă să-și părăsească soțul, atrasă fiind de mirajul banilor. Totul este însă dominat de umor sub diversele sale fațete, de situații, pantomimă, limbaj, confuzii de termini (numele localităților Perth și Adelaide din Australia sunt considerate ca fiind persoane). Conjugarea tuturor acestor elemente a asigurat succesul delin al spectacolului.

Dan RAVARU

Dacă ajungem la acel moment de totală sinceritate, numit de regulă “privitul în oglindă“, vom descoperi în forul nostru interior o mulțime de noutăți despre noi înșine. Purtăm în carapacea sufletului, bine ascuns, un set de vise personalizate, în funcție, desigur, de profilul nostru intelectual, moral, psihologic, în general. Poate vom ajunge minștri sau vom scrie o carte care va face înconjurul globului pământesc, poate vom inventa un automobil care să meargă doar cu aer sau vom fi puși în situația să alegem între mai multe vedete de la Hollywood care ne vor copleși cu avansurile lor insistente. Dar, cei…

Review Overview

User Rating: Be the first one !

About Mihai Vasile

%d blogeri au apreciat: