Google+
Home » National » REPORTAJ: 25 de ani de la Revoluție – refacerea baricadei de la Inter și povești despre decembrie ’89

REPORTAJ: 25 de ani de la Revoluție – refacerea baricadei de la Inter și povești despre decembrie ’89

Peste 500 de oameni au refăcut, după 25 de ani, evenimentele din 21 decembrie, unii povestind momentele baricadei de la Inter și Sala Dalles, unde au fost împușcați oameni și TAB-uri se urcau pe mașini, alții, studenți atunci, aducând cu ei și copiii, pentru a învăța “istorie și spirit civic”.

Evenimentul organizat în Piața Universității, la 25 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, a început în jurul orei 15.00, când peste 200 de oameni, adunați mai întâi pe trotuarul din fața Teatrului Național, au “blocat” bulevardul Nicolae Bălcescu, peste trei ore numărul acestora depășind 500.

Adunați în grupuri, oamenii care au venit în Piața Universității au reconstituit momentele primei zile a Revoluției de la București sau au stat de vorbă, amintindu-și și povestind apropiaților evenimentele care aveau să ducă la căderea comunismului.

“Baricada era cam în dreptul Interului, era făcută din containere metalice de la magazinul de confecții. Se aduseseră două camioane. Le-au luat din față de la Hotel Modern și, cam pe la 12.00-13.00, atunci când au zis «liniște, că vorbește armata», și noi am tăcut toți, atunci au venit cu tăvălugul și practic au rupt tot. Erau câteva tancuri în față, nu-mi aduc aminte câte, mai multe erau TAB-uri, dar numai tancurile puteau să treacă peste contaierele metalice. Când au ieșit de pe bulevarde și au intrat efectiv pe toate străduțele de lângă, tancurile se urcau pe mașini. Țin minte că atunci am avut un aparat foto Praktica, am fost pe scări la Universitate, unde se cânta «Deșteaptă-te, române» (…) Era ceva dumnezeiesc, am vrut să fac poze, dar i-am întrebat pe cei din jurul meu și, pentru că nimeni nu știa cum o să iasă, m-au refuzat. Lumea era speriată și nu știa ce o să fie a doua zi. Dacă făceai poze, vedeai cum au fost împușcați oamenii, direct”, a povestit Emil Olar, unul dintre zecile de mii de oameni care în decembrie 1989 au manifestat la Universitate.

În 21 decembrie 1989, până la ora 22.00 au fost cam 5.000 de oameni în Piața Universității, dar pe baricade, cei care au stat toate orele, nu erau mai mult de 2.000, iar la ora 24.00, “dacă mai rămăseseră 1.000, din păcate”, mai spune Olar.

“Am plecat către casă speriat, iar a doua zi, când am revenit în Piață, pentru că am plecat spre serviciu pe la 06.00, am văzut totul curățat, era șters tot ce era pe clădiri, peste tot era curat. Am rămas puțin așa bulversat și mă gândeam: Chiar să nu se întâmple nimic?”, își amintește Emil Olar.

După 25 de ani de la Revoluție, la evocarea momentelor din 21 decembrie, pe asfaltul din Piața Universității au fost inscripționate, cu vopsea roșie, lozincile scandate atunci de manifestanți: “Libertate, te iubim, ori învingem, ori murim”, “Azi în Timișoara, mâine în toată țara”, “Mai bine haimana, decât trădător”, “Jos Securitatea”, “Jos cizmarul”, “Mai bine mort, decât comunist”.

În fundal s-au auzit, mai multe ore, versurile melodiei cântate de Valeriu Sterian – “Vino, Doamne”. A urmat apoi reconstituirea deschiderii balconului de la Universitate.

În dreptul Hotelului Intercontinental, pe toată lungimea bulevardului, a fost desfășurat un tricolor, la câțiva zeci de cetimetri de sol, în locul unde tancurile au călcat primii oameni, după ce baricada a fost distrusă. Sub tricolor, revoluționarii au pus o imitație a unei roți de TAB, pe care au aprins peste 50 de candele.

În Piața Universității au fost prezenți și mulți părinți, care au vrut să vină însoțiți de copiii lor, pentru a le arăta, “pe viu, cum s-a făcut istoria acum 25 de ani”.

“Eram studente în 1989 și, din păcate, sau nu, nu am putut să ieșim, pentru că tatăl nostru ne-a închis în casă. Am ieșit apoi, dar nu în Piața Universității. Am venit azi cu copiii să învețe istorie, să învețe că pentru ce au ele au murit atunci oameni, să învețe să aibă spirit civic, care nu se învață în școală. Noi le tot spunem, dar aici pot vedea singure despre ce a fost vorba”, a spus una dintre participantele la eveniment, care a venit împreună cu sora sa și fetele lor. Amândouă au adus câte un drapel, iar copiii aveau cartoane inscripționate cu mesajul “Mândri că suntem urmașii voștri”.

La Troița de la Universitate, mai mulți preoți au oficiat o slujbă religioasă pentru pomenirea celor morți, iar în jurul orei 18.00, participanții la eveniment au reconstruit baricada de la intersecția cu strada Batiștei și au scandat lozincile care se făceau auzite în urmă cu 25 de ani. Baricada a fost ridicată din cutii de carton, iar oamenii au mers până în dreptul Sălii Dalles, unde în urmă cu 25 de ani au început confruntările dintre militari și manifestanți.

Președintele Asociației “21 Decembrie 1989”, Teodor Mărieș, a povestit întâmplările din acea zi: “Panica era atât de mare încât, când am ajuns în dreptul pasajului de la Dalles, am încercat să intrăm prin el toți în același timp și s-a format un dop de oameni, nimeni nu mai intra, nimeni nu mai ieșea. Imaginați-vă că aici erau câteva sute de oameni care au intrat și care s-au blocat. Era beznă. Nu era lumină ca acum, nu era niciun bec aprins pe stradă. În sfârșit, am reușit să intrăm în gang. Spaima era extraordinar de mare, am trecut prin grădină și, la un moment dat, am ajuns în fața a ceva alb, care s-a dovedit a fi un gard. Peste acel gard salvator cred că au reușit să treacă peste 100-150 de oameni”.

Mărieș a mai spus că, din cauza panicii, “oamenii care s-au trezit, practic, în fața plutonului de execuție au trecut prin geamurile Sălii Dalles”. “Urlete, țipete și groază. Acesta a fost momentul Dalles. Și a urmat momentul baricadei, care a fost și mai rău”, a completat președintele Asociației “21 Decembrie 1989”.

“Timișoara sânge, Bucureștiul plânge”,”Nu vă fie frică, Ceaușescu pică”, “Armata e cu noi”, “Jos comunismul”, au fost lozincile cu care participanții la eveniment au încercat să refacă momentul baricadei de la Inter. Ei au strigat, după incendierea cutiilor de carton, și “Păcat de sângele vărsat”, “Cine-a tras în noi după 22” și “Iliescu, judecat pentru sângele vărsat”.

Ulterior incendierii baricadei, pe toată lățimea bulevardului a fost întins un banner alb, pe care au fost trecute numele celor care au murit sau au fost răniți în urmă cu 25 de ani.

La deschiderea balconului de la Universitate, oamenii au fost rugați să ridice niște cartoane așezate pe asfalt, care au format mesajul “Respect ’89”, sub balcon fiind proiectate, pe un ecran, imagini din ziua de 21 decembrie 1989.

“Dacă ați văzut seriile filmelor Rambo, gândiți-vă că aici a fost ceva mai rău, nici nu vă puteți imagina. Baricada era chiar în dreptul scărilor de la Intercontinental, erau câteva mii de oameni, într-adevăr, și știți ce mă doare cel mai rău? Că se trăgea și Piața era plină. Acum, nu se aruncă decât cu «libertate» pe toate geamurile și Piața este aproape goală. Și mai este un lucru: nu cred că era normal să se facă transferul de putere la Cotroceni în ziua Revoluției. Puteau să aleagă o zi diferită, pentru că, până la urmă un sfert de veac de la Revoluție va trece umbrit de acest transfer de putere. Aici chiar a fost inimaginabil. Să vezi TAB-urile pline de tineri, să vezi cum au luat foc și tot noi i-am ajutat pe soldați să iasă din ele. După aceea au venit tacurile, au străpuns baricada și, bineînțeles, au început să ne alerge. De atunci nu am mai pus piciorul aici (Piața Universității, n.r.) și îmi spusesem că până nu apar casetele și adevărul despre Revoluție, nici nu o să vin”, a spus Dan, unul dintre revoluționarii “fără certificat”.

Pe lângă cei peste 500 de oameni care au participat la acțiunile din Piața Universității, pe trotuare erau în trecere, mai grăbiți sau în plimbare, alte câteva sute de oameni. Unii dintre aceștia se întrebau: “Oare de ce s-au strâns oamenii aici?”. Alții găseau răspunsul: “Cine știe ce protest o mai fi!”.

Sursa: mediafax.ro

Comments

comments

About Mihai Vasile

%d blogeri au apreciat: