Home / Social / Murim cu colacul de salvare în brațe
Virgil Vesel

Murim cu colacul de salvare în brațe

Între orașele cu peste 50.000 de locuitori, Bârladul se află pe locul doi în țară în ceea ce privește numărul de metri pătrați de spațiu verde pe cap de locuitor, adică peste 24 mp pe cap de locuitor. Această pozitie în clasament face bine doar vanitatii noastre civice, probabil, căci la capitolul sanatate și diminuare a poluării este departe de a fi suficient. Specialiștii spun că, pentru o viață lungă și de calitate, la 100 de oameni este nevoie de un hectar de pădure. După cum arată un studiu efectuat de englezi, distrugerea permanentă a stratului de ozon va avea, în câteva zeci de ani, efecte devastatoare: temperatura pe glob va crește, banchizele polare se vor topi, capitalele europene vor fi acoperite de ape șamd.
O perspectivă apocaliptică care nu va ierta nici măcar un orășel de provincie cum este Bârladul sau Vasluiul. Nimeni nu este pus la adăpost de efectele devastatoare ale poluării. La un moment dat, calamitățile care au loc în diferite părți ale globului și pe care le urmărim dintr-un fotoliu comod în fața televizorului, vor ajunge și în mica noastră urbe. Oricât de săraci și de lipsiți de importanță am fi, fiecare dintre noi contribuie la creșterea poluării. Din fericire, salvarea stă tot în mâinile noastre. Ne asigură cu mâna pe inimă profesorul bârlădean Virgil Vesel, profesor de biologie (acum pensionar). Mii de elevi care i-au trecut prin mână au aflat de la el, pentru prima dată, ce înseamă clorofila și bios-ul (viață – n.r.).
Preocupările și grijile sale majore s-au îndreptat toată viața într-o singură direcție: spre refacerea și protejarea naturii. Profesorului Vesel nu-i scapă nici una dintre transformările care au loc în lume și, mai ales, în urbea sa, Bârladul. Îi plânge inima pentru orice plantă care nu mai este, pentru orice frunză pe care omul o rupe spre a zidi o cărămidă. Nu o dată, profesorul i-a dojenit pe edili pentru indiferența și ignoranța față de mediu. A luat poziție atunci când muncitorii distrugeau litiera Grădinii publice în timp ce greblau frunzele uscate; de asemenea, a atras cu insistență atenția autorităților locale asupra necesității vitale de plantare a arborilor în Bârlad. Ochiul domnului Vesel vede imediat unde mai trebuie plantat un copac, unde mai trebuie pusă o floare.

Readucem în atenția bârlădenilor un interviu în care profesorul Vesel comentează cu pertinență și realism felul cum au înțeles cei care au condus orașul după ’89 să-și împletească planurile edilitar-gospodărești cu ideea de “bios”.

Simona MIHAILA

– Domnule Vesel, nu mă pot abține să nu vă întreb, înainte de orice, care este culoarea dumneavoastră preferată.

– Nu se știe? Verde, verde, verde.

– Recunosc, eram sigură. Așa cum sunt sigură și de motivele pentru care o iubiți. Totuși, trebuie să vă rog să le spuneți dumneavoastră personal.

– Verdele înseamnă clorofilă, iar clorofila este o substanță miraculasă. Ea convertește energia luminoasă în energie chimică. Chiar căldura corpului nostru e produsă de clorofilă, de energia solară pe care o dau plantele verzi. Mai iubesc verdele și pentru aspectul lui deosebit care îmi amintește mereu de crudul primăverii, de lăstarii care simbolizează un nou și etern început.

– Într-o mai veche discuția a noastră subliniați cu tărie că verdeața înseamnă viață și că fără ea vom muri, fără doar și poate.

– Exact. Dispariția vegetației este una dintre cauzele majore ale încălzirii globale, ale “efectului de seră”, ale poluării. Suntem o aglomerație de oameni într-un spațiu relativ restrâns. Nouă ni se adaugă autovehicolele care străbat zilnic orașul, centralele termice care sunt aproape în fiecare apartament, instalațiile industriale, câte au mai rămas. Toate sunt consumatori de oxigen și generatori de dioxid de carbon, și tind să strice echilibrul normal al gazelor din atmosferă și să o facă de nerespirat. Dacă nu se va face nimic în acest sens ne periclităm existența ca oameni. Adică atmosfera va deveni de nerespirat, se accentuează efectul de seră etc.

– Auzim vorbindu-se peste tot de încălzirea globală. Dar nu sunt mulți cei care au înțeles concret de ce “e de rău”.

– Specialiștii consideră că încălzirea globală este un fenomen cauzat de modificarea compoziției atmosferei, prin acumularea emisiilor gazoase rezultate din arderea combustibililor fosili – țiței, cărbuni de pământ. Aceștia sunt folosiți atât în procesele industriale, cât și în motoarele mașinilor și avioanelor, al căror număr crește și tot crește. Într-o atmosferă cu o compoziție normală, razele soarelui traversează straturile de aer, încălzesc suprafața continentelor și a oceanelor de la care se încălzește, apoi, aerul de jos în sus. Căldura rezultată se propagă treptat și se pierde în spațiul cosmic. Dacă este încărcată peste limită cu emanații gazoase, în special cu dioxid de carbon, atmosfera nu mai permite difuzarea căldurii în spațiu și apare așa-numitul “efect de seră”. Atmosfera poluată devine astfel o plapumă călduroasă în jurul Pământului.

– Consecințele încălzirii globale sunt devastatoare, spun specialiștii.

– Și au dreptate. Încălzirea globală este un fenomen care ne dovedește pe loc cât este de periculoasă. Altfel spus, are consecințe imediate. Sunt cele pe care le-am constatat deja: veri caniculare cu temperaturi greu de suportat, stări de vreme neobișnuite – ploi torențiale, inundații, secete prelungite, incendii, furtuni devastatoare. Pe termen lung se anticipează reducerea alarmantă a ghețarilor polari și alpini, urmată de creșterea nivelului oceanului planetar și modificarea litoralului continentelor, amenințarea cu dispariția a unor specii de viețuitoare din cauza modificării habitatelor.

Copacii se hrănesc cu substanțe care îi omoară pe oameni

– Aici ar trebui să intervină iubitul nostru “verde”, miraculasa clorofilă, cum ați numit-o.

– Ea e singura noastră salvare. Tot specialiștii spun că soluțiile ar fi: reducerea emisiilor gazoase cu efect de seră prin ameliorarea tehnologiilor, atât în procesele industriale, cât și în construcția automobilelor și avioanelor; utilizarea unor surse energetice alternative nepoluante – energia vântului, hidroenergia, energia nucleară, solară, utilizarea drept combustibil a hidrogenului obținut prin apă etc.

– Într-adevăr, sunt multe. Dar cine e dispus să înceapă? Asta ar însemna compromiterea unor mari interese internaționale, demolarea coloșilor industriali ai lumii, falimentul unor companii de renume. Le pasă lor de încălzirea globală?

– Asta nu înseamnă că noi trebuie să ne lăsăm condamnați la moarte. Avem mijloacele noastre de luptă, care sunt foarte eficiente, ieftine și, pe deasupra, ne ajută să trăim fără a renunța la beneficiile secolului vitezei: arborii. Plantele verzi sunt singurele organisme care folosesc drept hrană dioxidul de carbon, adică exact acea substanță care duce la apariția încălzirii globale, care ne omoară pe noi. Copacii trăiesc cu dioxidul de carbon, așa cum noi trăim cu mâncare, apă și aer. Din reacțiile acestui miraculos proces, cunoscut sub numele de fotosinteză, se produce oxigenul prezent în atmosferă, fără de care viața pe Pământ ar fi imposibilă. Repet: reducerea consumatorilor de emisii gazoase, adică a vegetației, a împins planeta într-o stare de criză. Nemaifiind copaci care să inhaleze “aerul poluat”, noi suntem cei care o facem.

– De ce sunt mai importanți arborii decît restul plantelor?

– Deoarece prin etajarea pe verticală a sistemului foliar aceștia au un randament de 50 de ori mai mare în procesarea gazelor din atmosferă, comparativ cu plantele ierboase de pe aceeași suprafață. Un hectar de pădure consumă într-o zi însorită de vară 280 kilograme de dioxid de carbon și generează 200 de kilograme de oxigen. Un arbore cu dezvoltare medie produce oxigenul necesar la trei oameni. Totodată, perdeaua de arbori de pe trotuare diminuează zgomotele străzii cu 10-18 decibeli. Frunzele lor rețin particulele solide din praful și fumul iscate de traficul rutier purificând aerul, iar vaporii de apă eliminați prin frunze în procesul de transpirație umezesc atmosfera care devine astfel respirabilă, chiar și în locuințele limitrofe arterelor aglomerate. Dar cu condiția să fie flancate de arbori. Arborii dezinfectează aerul prin emanația de fitoncide, substanțe care distrug microbii diferitelor boli. Măsurătorile au arătat că într-o pădure găsim doar 500 de microbi la metrul cub de aer. În aerul dintr-un magazin din oraș sunt circa patru milioane. Suprafețele împădurite măresc gradul de ionizare al atmosferei de 5-10 ori, influențând pozitiv buna dispoziție și capacitatea de muncă a oamenilor. Efectul benefic al prezenței arborilor în oraș este dat și de umbra și răcoarea pe care coroanele acestora le oferă cu generozitate în zilele caniculare.

În atenția primarilor de Bârlad, Vaslui, Huși și alții

– Pot eu, un bârlădean, un vasluian ori un hușean, să fac ceva?

– În jurul oricărei așezări ar trebui să se constituie suprafețe silvice, a căror suprafață trebuie calculată în raport cu populația orașului respectiv. Ar trebui un hectar de pădure la suta de locuitori. Din câte știu, în anii trecuți erau circa 365 de ha de pădure în jurul Bârladului. Deci ar mai trebui încă pe atât. Acest fapt ar ameliora situația atmosferei. Stăvilirea încălzirii globale se realizează prin măsuri locale. Primii care trebuie să dea exemplu sunt cei pe care i-am ales. Administratorii oricărei localități sunt răspunzători de asigurarea condițiilor prielnice de viață. Aici intră și calitatea aerului. Aleșii noștri au și acea datorie de a fi atenți la menținerea balanței între producătorii de noxe – mașini, fabrici etc. – și consumatorii naturali ai acestora, adică arborii. Literatura de specialitate menționează că un hectar de pădure consumă, într-o zi, 280 de kilograme de dioxid de carbon. După această “masă copioasă” produce 200 de kilograme de oxigen. Nu vi se pare că ar fi un “târg” în avantajul nostru, al comunității? –

– Preocupările edililor bârlădeni în direcția refacerii și amenajării de noi spații verzi în ultimii ani nu pot fi nesocotite. Despre asta ce puteți spune?

– Ar fi nedrept să le nesocotim. E mult mai mult decât s-a făcut. Dar este insuficient. Nu s-a reparat cât s-a stricat. Dar noi așteptăm, încă. Apoi, exista si o mentalitate pacatoasa  in randul populatiei. Adica aceasta pornire instinctiva spre a distruge.

– Spuneti ca nu s-a reparat cat s-a stricat. Ce ar trebui reparat?

– Pentru noi, bârlădenii, cea mai la îndemână soluție împotriva încălzirii globale este să ajutăm pădurea să invadeze vatra orașului, de unde a fost izgonită, prin acțiuni de construire de locuințe, străzi, asfaltare, betonare etc. Acțiunea de plantare a arborilor inițiată în ultimii ani ar putea fi mult extinsă. Sunt, încă, zeci de kilometri de trotuare care își așteaptă haina de arbori. Binevenită ar fi prezența unor șiruri de arbori în fața principalelor edificii: primăria, sediile de bănci, magazine, licee, școli. Nu ar trebui trecute cu vederea plantarea câtorva rânduri de arbori pe ambii versanți ai albiei pârâului ce traversează centrul orașului. Pe lângă efectul benefic asupra compoziției aerului, coroanele lor ar ascunde privirii imaginea dezolantă a pârâului, devenit un adevărat canal deschis de ape menajere. Numeroasele parcări amenajate în ultimii ani – atât de primărie, cât și de unele societăți comerciale sau instituții publice, au oferit o soluție civilizată unei probleme care genera numeroase controverse. Suprafețe întinse de zeci și sute de metri pătrați , asfaltate sau betonate, oferă posibilitatea parcării în ordine a mașinilor. Dar ar fi fost perfect dacă ar fi fost prevăzute și amplasarea unor șiruri de arbori. Atunci, cenușiul betoanelor ar fi fost îmbrăcat cu haina vie a vegetației. Iar efectul ar fi fost dublu: ordine, dar și absorbția noxelor produse de țevile de eșapament.. Și, mai mult, scopul practic nu ar fi fost afectat.

“Arborii nu pretind alte investiții decât dreptul de a exista alături de noi”

– Dacă nu vom rezolva această problemă, unde se poate ajunge?

– Am văzut, cu mai multă vreme în urmă, la un post TV un specialist de la Stația meteorologică locală care măsura înregistrările temperaturii medii multianuale cu cele din anii trecuți. A constatat că în ultimiii ani temperatura medie a aerului la Bârlad a crescut cu aproape un grad. Nu a dat nici o explicație. Reflectând asupra acestui adevăr, am ajuns la concluzia că, printre alte cauze, cum ar fi încălzirea generală a planetei, ar fi și elemente locale, respectiv absența arborilor. Neumbrite, suprafețele asfaltate se încălzesc puternic în zilele caniculare, acumulează căldură, iar seara cedează această căldură aerului și astfel prelungesc canicula până spre miezul nopții. Pe de altă parte, dioxidul de carbon în exces din zonele fără arbori se acumulează în atmosferă sporind efectul de seră. Nu avem ce face, trebuie să îngăduim lângă noi arborii, asta ar fi soluția. În alte zone ale planetei, în condiții pedoclimatice vitrege, apar orașe în pustiu, urbanizarea determinând transformarea așezării într-o oază de verdeață populată cu arbori pentru a căror întreținere se investește colosal.

– Credeți că lipsa banilor este o scuză?

– Categoric. Cred că ar fi nimerit a introduce în ceremonialul de dare în folosință a oricărui edificu, alături de tăierea panglicii inaugurale, și strămoșescul obicei de a planta arbori, simbol al perenității. Nu este târziu pentru a iniția o acțiune prin care să ajutăm arborii să-și ocupe locul cuvenit în vatra orașului. Să spargem betonul și asfaltul acolo unde trebuie, să plantăm și să ocrotim arborii fără de care viața noastră nu poate decurge normal. Ei nu pretind alte investiții decât dreptul de a exista alături de noi. Peste câțiva, ani prezența acestora va transforma străzile în adevărate tuneluri sub bolți de verdeață. Coroanele lor vor ocroti locuințele noastre, parcările, locurile de joacă pentru copii, transformând orașul într-un imens spațiu verde pe care noi îl căutăm astăzi evadând spre pădurile din preajmă. Acțiunea ar fi un pas important în transformarea așezării într-un adevărat ecopolis.

Între orașele cu peste 50.000 de locuitori, Bârladul se află pe locul doi în țară în ceea ce privește numărul de metri pătrați de spațiu verde pe cap de locuitor, adică peste 24 mp pe cap de locuitor. Această pozitie în clasament face bine doar vanitatii noastre civice, probabil, căci la capitolul sanatate și diminuare a poluării este departe de a fi suficient. Specialiștii spun că, pentru o viață lungă și de calitate, la 100 de oameni este nevoie de un hectar de pădure. După cum arată un studiu efectuat de englezi, distrugerea permanentă a stratului de ozon va avea,…

Review Overview

About Simona Vasile

x

Check Also

Regretul unui cizmar bârlădean, că breasla lui va dispărea în câțiva ani

Meseriașii sunt pe cale de ...

Ce comoară ascunde Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din Bârlad?

Sala cu vitralii de la ...

La Vulturești vor fi condiții ca la oraș

Autoritățile din Vulturești și-au propus ...

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
%d blogeri au apreciat: