Google+
Home » Social » Legendele Bârladului – Dealul spânzuraților

Legendele Bârladului – Dealul spânzuraților

de Simona MIHAILĂ și Răzvan CĂLIN

tortura-medievalaSerialul “Legendele Bârladului” aduce, astăzi, în prim plan, cea mai sumbră dintre poveștile spuse vreodată de bătrânii locului. Este povestea construirii Bisericii “Sf. Voievozi Mihail și Gavril” pe locul unde, cu sute de ani în urmă se săvârșeau execuțiile publice ale condamnaților la moarte.

Lăcașul de pace și mântuire sprirituală pe care-l găsim astăzi se înalță acolo pe unde, în vremuri îndepărtate, era marginea târgului Bârladului. La baza dealului se afla oborul de vite, așa că locul era permanent înțesat de oameni, târgoveți sau țărani veniți din satele învecinate.

Locul de execuție a fost ales special pe dealul de deasupra oborului, spre a avea cât mai multă vizibilitate.

“Barbară, dar conformă cu legislația epocii, pedeapsa publică își avea rolul său social bine determinat, constituind tiparul unui adevărat ritual. Înainte de a fi executat s-au biciuit, condamnatul era purtat prin oraș pentru a atrage atenția cetățenilor”, menționează profesorul de istorie Marcel Proca, într-un material pe care l-a realizat în legătură cu Dealul Spânzuraților”.

Cum se derula o execuția publică pe Dealul Spânzuraților de la Bârlad

osanda_publicaÎn memoriile lui I. Vasiliu, scena execuției este în detaliu descrisă: “Se anunța cetățenilor ziua de tortură a criminalului. El era pus liber într-un careu de călărași cu săbiile scoase, în afară de careu era călăraș nearmat, dar cu un biciu plumbuit în mână, ce trebuia să aplice loviturile pe corpul vinovatului, doboșarii mergeau înainte și băteau tobele, din care ieșeau niște sunete lugubre, ca și cum ar fi fost niște sunete ce anunțau moartea cuiva, și înaintea toboșerilor era un amploaiat de la isprăvnicie, îmbrăcat în uniformă rusească, căci pe atunci toți funcționarii administrativi purtau uniforme, care amploiat ținea în mână un sul de hârtie, pe care era scris faptele vinovatului și numărul loviturilor pe care urma să le primească”.

Se arată că acest “cortegiu lugubru” trebuia să oprească în patru răscruci de drumuri: “Piața domnească; în colțul stradei principale, vizavi de magazinul Broder, pe atunci era prăvălia de bogasierie a lui Pavilică; colțul unde se încrucișează strada Ștefan cel Mare și Paloda, unde a fost clădirea teatrului; piața ocolului de vite, în apropierea locului unde este o fântână”.

La fiecare din aceste răscruci se derula același scenariu: “Amploaiatul se urca pe un scaun, ca să fie văzut de lume, citea sentința și însemna pe o bucată de hârtie numărul loviturilor hotărâte; vinovatul își expunea trupul gol și jandarmul aplica loviturile mortale; puțini puteau să sufere loviturile la cele patru răspântii; mulți cădeau amețiți sub lovituri; mulți mureau după de la a doua sau de la a treia, sau de la a patra răspântie” .

Boieroaica din Tecuci trimisă, prin vis, de Arhanghelul Mihail, să purifice colina morții

După abolirea pedepsei cu moartea și după ce dealul și-a pierdut întrebuințarea macabră, locul a început să fie ocolit de oameni, frica și superstițiile ținându-i la distanță.

Legenda spune că ridicarea bisericii a fost singura cale de a purifica dealul, de a-l scăpa de povara durerii și al lacrimilor de care era îmbibat. A fost poruncită prin vis de către Arhanghelul Mihail, unei femei pe nume Catrina Drahnea, o boieroaică din părțile Tecuciului.

Pe când se întorcea dintr-un pelerinaj la Ierusalim, pe corabia care o aducea acasă, femeia l-a visat pe Sfântul Voievod care îi spunea: “Mergi la Bârlad și în partea de miazăzi a orașului vei vedea o colină. E Dealul Spânzuraților. Du-te și fă acolo o biserică!”.

Îndată ce a ajuns în țară, femeia a venit la Bârlad, a găsit cu ușurință locul indicat de arhanghel și s-a pus pe treabă. A tocmit oameni și a plătit atât cât a fost necesar pentru ridicarea lăcașului de cult.

Lăcașul a fost construit, după cum se menționează în hrisoavele vremii, din nuiele și vălătuci, iar în 1802 lucrările au fost gata. Tot cu banii Catrinei Drahnea, biserica a fost împodobită cu toate cele necesare. În același an, biserica a fost sfințită. Se spune că în timp ce alaiul de credincioși veniți să asiste la slujba de sfințire, în frunte cu soborul de preoți și ctitorul bisericii, s-a petrecut o întâmplare care i-a tulburat nespus pe cei prezenți. În momentul în care alaiul a ajuns în latura de miazănoapte a bisericii, în exterior, Catrina Drahnea a aruncat o privire la ctitoria sa și, întorcându-se spre cei din jur a spus: “Mi-am găsit, în sfârșit odihna!”. După care, s-a așezat pe o bancă de lângă biserică și a închis ochii pentru totdeauna.

Preotul paroh Benone Căpriță spune că legenda i-a fost spusă chiar lui, de către un enoriaș bătrân care i-a povestit că a citit-o într-o carte extrem de veche, ce descria în amănunt istoricul bisericii. Bătrânul a murit demult, iar preotul a încercat în zadar să dea de urma cărții.

Și astăzi sunt descoperiți schelete umane

Semnele înfricoșătoare ale existenței locului de execuție publică pe colina unde se află Biserica “Sf. Voievozi”, continuă să apară și în zilele noastre.

Preotul Căpriță povestește: “Oriunde am săpa acum, la o adâncime nu foarte mare, ba chiar aș spune aproape de suprafață, avem toate șansele să descoperim oseminte umane. Chiar și în urmă cu câțiva ani, accidental am scos la lumină câteva schelete și cranii. După poziția în care zăceau scheletele, îți dădeai seama că oamenii respectivi nu fuseseră îngropați creștinește, ci pur și simplu aruncați într-o groapă”.

Comments

comments

de Simona MIHAILĂ și Răzvan CĂLIN Serialul "Legendele Bârladului" aduce, astăzi, în prim plan, cea mai sumbră dintre poveștile spuse vreodată de bătrânii locului. Este povestea construirii Bisericii "Sf. Voievozi Mihail și Gavril" pe locul unde, cu sute de ani în urmă se săvârșeau execuțiile publice ale condamnaților la moarte. Lăcașul de pace și mântuire sprirituală pe care-l găsim astăzi se înalță acolo pe unde, în vremuri îndepărtate, era marginea târgului Bârladului. La baza dealului se afla oborul de vite, așa că locul era permanent înțesat de oameni, târgoveți sau țărani veniți din satele învecinate. Locul de execuție a fost…

Review Overview

User Rating: Be the first one !

About Simona Vasile

%d blogeri au apreciat: