Google+
Home » Social » Sociologul bârlădean care a uimit juriul de la MasterChef cu mămăligă ”reinterpretată”

Sociologul bârlădean care a uimit juriul de la MasterChef cu mămăligă ”reinterpretată”

de Simona MIHĂILĂ

Acum câțiva ani era un puști pofticios care o zbughea iute din fața televizorului direct la bucătărie, acolo unde nu se lăsa până nu “reinterpreta” fast-food-urile apetisante din reclame.

iulian-sirbu4Complice îi era sora mai mare, împreună cu care refuza să înghită în sec în fața bunătăților de la televizor, așa că, singuri acasă fiind, se înarmau cu câte o franzelă pe care o tăiau în lung și, după ce întorceau frigiderul pe dos, se puneau pe treabă. Dacă nu aveau salată verde puneau castraveți murați, de nu era maioneză puneau muștar, dacă lipsea ketchup-ul găseau sos de roșii, iar în loc de burgerii din reclamă mergeau și felii de salam prăjite “pe tablă”. Un deliciu.

Câțiva ani mai târziu, mai exact în toamna anului trecut, un distins tânăr, în vârstă de 27 de ani, cu privire de poet și barbă de povestitor, îi uimea pe cei trei jurați de la MasterChef cu un dish compus din mămăligă reinterpretată, sos de brânză albastră și smântână cu piept de rață și busuioc crocant. Este Iulian Sîrbu, puștiul pofticios din zona Gura Leului din Bârlad, devenit acum sociolog în București.

Pasiunea pentru bucătărie l-a însoțit peste ani și, cu toate că viața l-a îndrumat spre o profesie modernă, în capitala României, el a ales să se prezinte la cel mai important concurs de gătit din România cu un preparat tradițional, atât de iubit în micul oraș moldovenesc în care a crescut.

Energia cu care m-am dus eu la MasterChef a fost aceea de a aduce tradiționalul în modern. Nu degeaba am intrat în concurs cu mămăligă cu brânză și smântână. Totul, reinterpretat, e adevărat, însă nu denaturat. A fost foarte important pentru mine, deoarece această reinterpretare este creația mea completă. A trecut prin opt versiuni până am ajuns la versiunea finală. Am pornit de la ideea că cel mai simplu fel de mâncare specific românesc e mămăliga cu brânză și smântână. Pentru mine, mai simplu de atât nu se poate. Și mi-am zis, hai să-l fac altfel. Să-i aduc alt gust, altă textură”, ne-a povestit Iulian.

Și-a cucerit iubita cu un risotto făcut la reșoul din camera căminului studențesc

iulian-sirbu2Iulian Sîrbu provine dintr-o familie modestă, în care tatăl a trecut prin tot felul de meserii – strungar, șofer, paznic) ca să-și vadă copiii așezați, iar mama a fost ani buni bucătăreasă london 4la spital. S-ar putea presupune că de la ea a furat meserie, însă Iulian spune că, deși mama lui gătește dumnezeiește, bucatele ei rămân în zona tradiționalului.

Cred că mi-am descoperit această pasiune mai mult forțat de împrejurări. Când am ajuns la facultate, fiind singur la cămin, neputând trăi numai cu paste, cu pizza și pâine cu gem, mai ales că ajunsesem la 86 de kilograme, mi-am zis să am grijă un pic de ceea ce mănânc. Și am început să caut pe internet rețete mai sănătoase. Când Sorina, iubita mea, a venit prima dată la cămin la mine, i-am făcut rizotto, cu parmezan, pe reșou. A fost foarte impresionată. Iar eu, mândru foc”.

Risotto-ul este unul dintre preparatele pentru care Iulian are o admirație deosebită. Pentru că este gustos, că poate fi folosit într-o multitudine de combinații, pentru că te scoate din încurcătură când ai musafiri, dar mai ales pentru faptul că, în simplitatea lui aparentă poate fi foarte înșelător atunci când este gătit: “Toată lumea crede că să faci un orez este usor, însă a face un risotto poate fi extrem de complicat. Aș asemăna gătitul unui risotto cu a avea grijă de un bebeluș, alături de care trebuie să stai 18 minute, să îl mângâi, să îți dai seama că orice mișcare greșită sau prea mult ori prea puțin din orice îi poate modifica ruta pe care a pornit”.

Reguli de aur ale bucătăriei: un fel de mâncare trebuie savurat în locul său de baștină și experimentat interacționând cu prietenii

Însă farmecul “bucătărelii” în sine, l-a descoperit în Franța, acolo unde a fost plecat timp de șase luni, cu o bursă Erasmus. A stat într-un cămin, nepotrivit pentru gătit și oarecum insalubru, însă pentru colegul său de cămin, un american pasionat de gătit, acest lucru nu a contat. În micuța bucătărie improvizată pe palier, americanul făcea minuni, iar Iulian a fost profund impresionat de atmosfera creată.

bartendersEu cred cu tărie în uniunea care se face în familie și între prieteni, în bucătărie. În sufragerie, la televizor sau la o simplă discuție, mi se pare plictisitor. În bucătărie, gătind, viața e dinamică. Participarea celorlalți, părerile, ideile, felul cum improvizăm, cum mai ardem ceva pe aragaz, cum ne murdărim, cum glumim și râdem, dialogul care curge din această experiență, cu bucurie, cu entuziasm, toate la un loc sunt o sărbătoare în sine. Bucătăria unește oamenii. De mine, așa s-a prins microbul bucătăriei”.

Și acum, în apartamentul din București în care locuiește în chirie, împreună cu iubita lui, Iulian transformă gătitul, atunci când au invitați, într-o activitate în care nimeni nu stă și privește, ci toată lumea interacționează: “Azi cu niște prieteni, mâine cu alții, poimâine cu sora, cu rudele și tot așa. Avem un piept de pui, sau o bucată de porc. Oare cum să-l facem? Hai să-l marinăm, să mai punem și de aia, și de cealaltă, mai adaugăm un sos, o mirodenie. Fiecare vine cu o idee, ne jucam, efectiv”.150 km bicla

Tânărul bârlădean s-a convins că drumul cel mai scurt și cel mai sigur pentru a surprinde savoarea originală a unui fel de mâncare este să-l consumi în locul său de baștină, pe pământul căruia îi aparține.

În toate locurile unde călătoresc îmi place să încerc gusturi noi, pe cele ale mâncărurilor locale. Prefer să mănânc în dughene, cot la cot cu localnicii, nu numaidecât unde mănâncă turiștii. Am ajuns în Lituania, am mâncat urechi de porc. Au ei un fel de a le găti, și le consumă ca snaks-uri pentru bere. În Maroc am mâncat de la cap de cămilă până la toate tajinurile pe care le-am prins. Intram în fel de fel de spelunci, unde un bărbat tăia morcovii pe genunchi și făcea supa acolo, în fața ta, și-ți dădea câte o supă de linte cu o bucată de ceapă de te lingeai pe degete. Asta e experiența locală gastronomică reală”.

Crezul lui Iulian: “Drumul către succes e pavat cu eșecuri”

iulian-sirbuIulian Sîrbu a învățat, deja, că pe lângă pasiune și talent, în bucătărie e obligatoriu să fii perseverent. Să nu te dai bătut până nu își reușește preparatul: “Indiferent că eșuezi o dată, de două, de trei, de zece ori. Sunt foarte multe momente de eșec. Dar eu am o vorbă în care cred cu tărie și pe care o aplic și în viața: drumul către succes e pavat cu eșecuri. Cine crede că îi iese din prima, orice, se înșală amarnic”.

Până și intrarea lui în concursul MasterChef s-a produs în urma unui eșec. Participase la preselecții și cu un an înainte, dar a trebuit să facă față unor împrejurări neprielnice, așa că nu a reușit să convingă. S-a întors, iar momentul primirii șorțului a fost cel mai emoționant pentru el. Mărturisește că totul a fost greu în timpul concursului.

iulian-sirbu3Fiecare zi, fiecare probă e tot mai grea. Nu știi niciodată ce ți se întâmplă, ce e sub Cutia misterelor. Dar cel mai greu a fost atunci când am ieșit prima oară din concurs. Și, da, am plâns. Extrem de sincer. Regretam enorm. Am plâns continuu jumătate de oră. În viața mea nu am plâns atât de mult. Eram atât de frustrat. Pentru că eu am avut o farfurie bună. Pentru 10 secunde nu am fost atent și s-a dus totul”.

Dacă șI-a reproșat sieși ceva pe tot parcursul competiției a fost momentul în care i-a ales lui Liviu (șoferul de TIR care a ieșit pe locul II) un coș foarte dificil de lucrat. Are, însă, o consolare: “Atât timp cât eu am reușit să scot din ingredientele ales un preparat bun, care i-a convins pe chefi că merit să rămân în competiție, înseamnă că și Liviu avea aceleași șanse. Am făcut un sushi cu fenicul confitat, cu un sos de prune cu chili. E un moment în care îți pui imaginația la contribuție”.

Drumul spre desăvârșire se învață și în ritm de salsa

Iulian Sîrbu este într-o permanentă luptă pentru autoperfecționare. Este partener într-o agenție de marketing research, unde face cercetare calitativă. Cu asta se ocupă, aici își practică profesia în care s-a pregătit.

Își dorește ca, în viitor, să-și creeze un site de critică culinară de restaurant, dar până atunci nu are timp să se plictisească.

DSC_1090Merg foarte mult pe ideea de dezvoltare personală, urmez tot felul de cursuri, de salsa, de caligrafie, de improvizație, de developement, de teatru. Fac asta pentru mine, pentru că vreau să fiu un om mai bun cu fiecare zi care trece. Cred foarte puternic în karmă”.

Karma a fost unul dintre motivele pentru care, vreme de doi ani, Iulian a fost vegetarian. Decizia a luat-o într-o noapte de revelion.

Citisem un articol care spunea că atunci când un animal este ucis se eliberează o toxină a fricii care se stochează în mușchi, iar când consumăm carne consumăm acea toxină care ne alimentează cu energie negativă. Un alt motiv a fost legat de dietă. Încercam să slăbesc, să fac un soi de detoxifiere. Micul meu compromis pentru proteină au fost fructele de mare. Dar nu am încetat să gătesc carne. De exemplu, pentru masa de Crăciun cu prietenii am gătit beef welington (mușchi de vită în aluat)”, povestește Iulian.

Mâncarea preferată: puiul cu smântână, ostropelul și tocana de ardei copți făcute de mama

Indiferent de câte cursuri începe și termină, în bucătărie Iulian rămâne un autodidact. Internetul este sursa principală de informație, însă și-a și cumpărat cărți de specialitate. Prietenii sunt parteneri de nădejde. De când au aflat de pasiunea lui, se întorc tot timpul din străinătate cu ceva, o ustensilă, un condiment exotic.

tartaNu este simplu să-ți întreții pasiunea asta. Este costisitor. De exemplu, până la MasterChef nu am gătit niciodată fois gras (ficat de gâscă – n.r.). Dar compensez citind. E important să știi tehnica, să știi temperatura, timpul de preparare. Dacă știi lucrurile astea, poate fi de mare ajutor. Eu … nu am cuptor acolo unde stau în chirie. Am un cuptoraș electric, cu o deschidere mică, care posedă niște grade acolo, dar la care, pe baza cunoștințelor acumulate citind, am făcut o rață Pekin demențială”.

Cea mai mare provocare pentru el sunt deserturile, iar cel mai dificil din tot ce a încercat este tiramisu deconstruit: “Burete de ciocolată (la care dacă ratezi ingredientele doar și cu câteva grame rezultatul nu va fi cel scontat) cu caviar de coca-cola și paste spaghetti făcute din Mascarpone. Necesită ochii pe carte, multă atenție și răbdare, dar rezultatul merită efortul”.

În ciuda felurilor sofisticate, a ingredientelor alese pe sprânceană cu care a avut ocazia să gătească, a combinațiilor la care nici n-ar fi îndrăznit să visese că le va gusta vreodată, nimic din toate acestea nu a reușit să detroneze în gusturile lui Iulian Sîrbu trei feluri de mâncare ale căror perfecțiune doar mama sa știe să o atingă: “Unul este puiul cu smântână și mămăliguță al mamei mele. Nu cred că a fost vreo dată în viața mea în care să am în față o porție de pui cu smântână făcut de mama și să nu mănânc tot din farfurie. Cu aceeași plăcere mănânc ostropelul. Mama face un ostropel genial și, de asemenea, tocana de ardei copți, făcută tot de mama, o tocană divină. Astea sunt mâncărurile mele preferate”.

Iată unde îl puteți urmări pe Iulian

trio-iulianAlături de Andrei Voica (cel care a câștigat competiția MasterChef) și Cristi Tudor (primul ‘golden boy’ care a primit Șorțul de aur, ieșit pe motive de sănătate din concurs), Iulian a pornit un proiect intitulat “BioniChefs”. Trio-ul a creat, practic, o platformă online prietenoasă cu publicul, unde vor posta rețete filmate pe repede înainte și unde vor să ofere cursuri de gătit online, în care interactivitatea și buna dispoziție constituie noțiunile principale.

Ne-am dat seama că ne potrivim foarte bine în termeni de caracter și idei pentru viitor, de aceea am decis sa facem echipă – pentru evenimente, cooking shows și multe altele. Avem planuri care mai de care mai inovative, de aceea pe unele o să le lăsăm să fie surpriză, la momentul oportun”, a adăugat talentatul bărlădean.

Comments

comments

de Simona MIHĂILĂ Acum câțiva ani era un puști pofticios care o zbughea iute din fața televizorului direct la bucătărie, acolo unde nu se lăsa până nu “reinterpreta” fast-food-urile apetisante din reclame. Complice îi era sora mai mare, împreună cu care refuza să înghită în sec în fața bunătăților de la televizor, așa că, singuri acasă fiind, se înarmau cu câte o franzelă pe care o tăiau în lung și, după ce întorceau frigiderul pe dos, se puneau pe treabă. Dacă nu aveau salată verde puneau castraveți murați, de nu era maioneză puneau muștar, dacă lipsea ketchup-ul găseau sos de…

Review Overview

User Rating: 2.6 ( 3 votes)

About Simona Vasile

2 comments

  1. Daaaaa…. Ridicati-l in slavi ca si el a ridicat Barladul…
    Citez: “Barladul e un oras… Asa… De n-ar mai fi fost!…”

%d blogeri au apreciat: