Veteran de război, omagiat la împlinirea vârstei de 103 ani!

de Marian MOCANU

Chiar de ziua sa, veteranul de război Ioan Crețu, din Pușcași, a fost omagiat de autoritățile locale și familie. La venerabila vârstă de 103 ani fostul sanitar de pe front încă își mai aduce aminte de războiul care i-a luat cei doi copii, unul de un an, celălalt de trei ani, ambii morți de boală și sărăcie.

Cu doar câteva zile înainte de împlinirea a 71 de ani de la sfârșitul celui de-al II-lea război mondial, veteranul de război Ioan Crețu, a fost omagiat, la împlinirea vârstei de 103 ani, de către autoritățile locale din Pușcași.

„Am făcut acest lucru chiar de ziua sa, 3 mai, pentru că în acest an Sărbătoarea Victoriei cade în plină campanie electorală și nu am dorit ca gestul acesta, de omagiere a celui mai bătrân om din sat, un om muncitor și onest, să fie interpretat ca gest electoral. Dealtfel, de mai mulți ani, am făcut un obicei să venim la moș Ioan Crețu, pentru a-i ura «La Mulți Ani», a ciocni un pahar de șampanie și pentru a asculta povestirile din război a celui care a luptat atât pe frontul de est, cât și alături de trupele sovietice, pe frontul de vest”, ne-a declarat Neculai Ignat, primarul comunei Pușcași.

Veteranul Ioan Crețu a fost brigadier sanitar în război, a ajuns în est până la Odessa, iar sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial l-a găsit pe frontul de vest, la Coetin, în Slovacia. În timp ce era pe front, i-au murit ambii copii, în vârstă de unu și trei ani. Cu toate acestea, fostul sanitar și-a văzut mai departe de gospodăria sa, fiind un om apreciat în sat. „Dumnezeu m-a învrednicit de am ajuns la vârsta asta. Nu mi-am bătut joc nici de cei din jur, dar nici de sufletul meu, am fost om cinstit, am muncit cu credință, mi-am iubit familia și am lăsat loc de bună ziua la toată lumea din sat”, ne-a declarat Ioan Crețu în ziua în care a împlinit vârsta de 103 ani. Chiar dacă se mișcă cu greutate, ajutat de nepoți, și nu mai vede aproape de loc, venerabilul veteran de război încă mai povestește, abia auzibil, despre zilele de pe front. Cea mai frumoasã amintire a sa este chiar anunțul finalului războiului, când, din cauza focului de artilerie a început să se cutremure pământul. „Am ieșit afară, din spitalul de campanie, iar niște soldați ruși, cu sticle de vodcă la brâu și armele în mâini, au strigat la mine «Nad Voinoi!». Am fugit înapoi, speriat, și le-am povestit răniților, însă ei au început să strige la mine că s-a terminat războiul! Am venit apoi acasă, unde am găsit bătătura goală, doar nevasta singură, fără copii. Au fost vremuri grele, dar am trecut peste ele cu cinste și multă muncă!”, ne-a povestit Ioan Crețu.