Pompierul Luchian a ars de viu sub ochii colegilor | Cât valorează viața unui erou?

Incendiul care, în zorii zilei de ieri, a cuprins o fabrică de încălțăminte și depozitele sale din Jilava, Ilfov, a însemnat ultima misiune pentru plt.maj. Răzvan Dumitru Luchian. Un perete gros, înalt de opt metri s-a desprins din structura cuprinsă de limbile de foc și s-a prăvălit, chiar sub ochii camarazilor săi, peste bietul subofițer care a murit ars de viu la 34 de ani.

”Salamandra” a intrat în dispozitiv la prima oră a dimineții, când alarma de incendiu l-a scos din unitate și l-a purtat, ca și pe alți aproape o sută de pompieri de la ISU Dealul Spirii București-Ilfov, spre uriașul sinistrul care cuprinsese ditamai fabrica de la margine de București. Luchian – angajat de aproape un deceniu la Departamentul Buftea, Garda Măgurele  -, a fost repartizat într-una dintre cele patru echipe care urmau să atace, din interiorul clădirii, limbile de foc care mușcau cu violență din structua de fier, sticlă și beton.

Militarul știa ce are de făcut pentru că nu era prima oară când intra în inima unui foc dezlănțuit. În prima oră a acțiunii, totul părea să decurgă conform planurilor de stingere, însă din cauza căldurii extreme, fabrica a început să se dezmembreze, iar bucăți de zid și de acoperiș încinse au început să cadă peste pompierii aflați înăuntru. Atunci, a fost un moment în care, spun surse judiciare, poate că ar fi trebuit pusă problema retragerii într-o zonă sigură, chiar în afara clădirii, a echipelor de salvatori. Și asta pentru că riscul extinderii la alte clădiri nu a existat nici o clipă și, prin urmare, o altă abordare a stingerii sinistrului, chiar dacă ceva mai lentă pentru moment, nu ar fi periclitat viața nici unui civil.

De altel, audierile tuturor celor care au participat la această intervenție mortală – salvatori și comandanții lor -, îi vor lămuri pe anchetatorii de la Parchetul  Militar dacă o eventuală extragere din mijlocul flăcărilor l-ar fi salvat pe Luchian.

Așa, însă, prins în capcana de foc, subofierul nu a reușit – ca și camarazii săi -, să se retragă la timp. Un perete uriaș din beton s-a prăvălit în calea lui și l-a țintuit între niștre containere metalice. Acolo, colegii, care nu l-au putut extrage, l-au văzut pentru ultima oară, pradă flăcărilor care l-au ars de viu. Cadavrul carbonizat al bietului pompier a fost recuperat abia după câteva ore când, în acel loc, flăcările s-au mai domolit. La 11,15 medicii SMURD au declarat, oficial, decesul subofițerului care, alături de părinții săi, își creștea fetița în vârstă de 11 ani. ”Fetița lui este extrem de sensibilă motiv pentru care bunicii (n.r. părinții pompierului) nici nu știu cum să-i spună că tatăl ei nu mai e. După divorț, bărbatul o creștea singur. Cea care a aflat prima de tragedie a fost mama militarului pe care colegii lui Luchian au găsit-o acasă după ce femeia s-a întors de la cumpărături. A fost la un pas să leșine când a aflat ce s-a întâmplat cu fiul ei”, ne-au dezvăluit surse judiciare.

Un punct foarte impoetant în cadrul acestei anchetei îl va constitui și evaluarea echipamentelor folosite de pompieri la intervenții. Cât de sigure sunt la temperaturi extreme, gradul de uzură în care au ajuns, pentru că, pe la colțuri, ”slamandrele” vorbesc de căști din plastic care liu se topesc pe cap și de costume în care se încing atunci când intră în mijlocul flăcrilor.

În urmă cu șase ani, în luna mai a anului 2010, un alt pompier militar a murit în timp ce participa la stigerea incendiului care a cuprinsese Complexul Dragonul Roșu.

Focul a cuprinsese aproape 1.000 de metri pătrați, iar unul dintre pompierii care încercau să stingă flăcările a murit, alți patru au ajugând la spital. Ancheta procurilor militari s-a întins pe durata mai multor luni, iar rezultatele ei nu au fost făcute publice niciodată.

Viața eroilor nu interesează pe nimeni

În timp ce în statele civilizate salvatorii care ar face orice să scape din ghearele morții pe oricine beneficiază de asigurări de viață, în România acest drept nu beneficiază de niciun suport din partea autorităților. Cazul pompierului de la Detașamentul Buftea care a murit într-o misiune din orașul Jilava este doar unul dintre exemplele în care asistăm la un devotament fără margini,”răsplătit” post mortem cu o avansare în grad care nu mai încălzește nicicum sufletele celor apropiați. În ultimii patru ani nu au existat decât intenții și petiții cu orivire la introducerea unei poliție de asigurări de viață pentru pompieri care nu s-a concretizat dintr-un laitmotiv invocat mereu de autorități: lipsă de fonduri.

”Demersurile făcute de unitățile din București și teritoriale în privința acestor poliție de viață a rămas în coadă de pește, toată lumea a discutat, dar nimeni nu a aprobat. Sunt doar câteva cazuri izolate unde s-a făcut, pe cont propriu, acest lucru. Singurul ajutor pe care un militar decedat la datorie îl primește îl reprezintă plata înmormântării, avansarea în grad post mortem și posibilitatea ca unul dintre urmași să fie încadrat în structură fără niciun examen, atât”, ne-a declarat un pompier.

Asta în condițiile în care un salvator își riscă viața, zilnic, și pentru 1.400 de lei.

Sursa: libertatea.ro