Google+
Home » National » ANALIZĂ: Lista neagră a achizițiilor publice din România, utilă și dorită, dar inexistentă

ANALIZĂ: Lista neagră a achizițiilor publice din România, utilă și dorită, dar inexistentă

Instrumentul care ar elimina suspiciunile de fraudă și corupție din procedurile de achiziții publice, ”lista neagră” a firmelor care nu au respectat procedurile, este cerut de lege dar nu funcționează, deși România ar trebui să respecte, în exercițiul financiar european 2014-2020, noile directive. 

În actualul exercițiu financiar european autoritățile publice, contractante de fonduri structurale și nu numai, vor folosi aceleași practici vechi de verificare a aplicanților care vor câștiga procedurile de achiziții publice, ceea ce va duce, în opinia specialiștilor în achiziții publice, probabil, la noi cazuri de corupție și fraudă.

Din motive încă necunoscute, instituțiile publice din România nu vor folosi, în perioada imediat următoare, cel mai eficient instrument recunoscut în combaterea și prevenirea fraudării banilor publici: lista neagră a achizitorilor, așa numitul ”blacklist”, un document stipulat în actele normative adoptate de România și care ar trebui să conțină numele firmelor care au făcut probleme de-a lungul timpului.

Nu sunt puse în discuție cazurile penale, în care s-au pronunțat instanțele, cazuri la care au acces toți factorii de decizie și pe care chiar ghidurile de finanțare le exclud dacă s-au soldat cu o condamnare, ci vorbim despre probleme ca deturnarea de fonduri, nerespectarea termenelor din contractele încheiate cu autoritățile, tergiversarea lucrărilor sau căpușarea banilor bugetați către firme recunoscute neoficial ca făcând parte dintr-un consorțiu abonat la fondurile publice.

Se întâmplă acest fenomen în contextul în care noul cadru legislativ european a inclus directive care garantează că toți actorii economici din UE au acces efectiv și nediscriminatoriu la piață și are ca “obiectiv principal simplificarea și flexibilizarea normelor și procedurilor existente, pentru a crește eficiența procesului de achiziții publice”, potrivit Agenției Naționale pentru Achiziții Publice (ANAP).

Lista neagră a achizițiilor publice este dorită, în acest moment, mai ales de funcționarii care aplică procedurile de achiziții publice și care au multe nelămuriri cu privire la modul de implementare a legislației noi, dar această listă nu există, ba chiar, nicio instituție publică din România nu și-o asumă. Baza de date cu pricina ar trebui să conțină elemente de identificare a unei firme și, pe scurt, problemele întâmpinate cu aceasta, cum ar fi “întârzieri repetate în executarea lucrărilor”… Documentul ar trebui să aibă două niveluri de acces, unul pentru aceia care postează, cu statut intern, unde responsabilii de achiziții pot furniza informații, altul pentru consultare, de asemenea cu acces limitat, unde pot fi căutate firmele în funcție de CUI sau alte elemente de identificare la care au acces doar autoritățile.

“Nu, noi nu avem o listă neagră a achizițiilor publice și, din câte știu, nici nu vom realiza curând. Precizăm însă că în fiecare raport de activitate al nostru există o listă cu autoritățile contractante – instituții publice – care au fost amendate sau sancționate de noi fiindcă nu au respectat legislația achizițiilor publice. Această listă este publică, dar nu este acea listă neagră, aceasta nu cuprinde firmele cu care ar fi fost probleme, nu există o asemenea bază de date”, a declarat Ana Maria Ungureanu, ofițer de presă la ANAP.

De altfel, într-o conferință comună a autorităților din domeniu, organizată de Freedomhouse la începutul lunii iulie, în cadrul proiectului “Legislație, Economie, Competiție și Administrație” (LECA), specialiștii din achizițiile publice au ajuns la concluzia că “lista neagră a achizițiilor este un instrument util dar nefuncțional în România”. Funcționarii publici prezenți la aceeași întâlnire, care a constat și în sesiuni de întrebări și răspunsuri pentru practicienii achizițiilor publice, au opinat, la rându-le: “Suntem primii care întâmpinăm probleme, avem o presiune enormă din cauza legislației neclare. Ne mai consultăm cu colegi din țară, mai cerem sfatul celor de la centru, dar e dificil fiindcă, aparent, legea e mai permisivă, dar numai pe anumite paliere și este, bineînțeles, interpretabilă. Noi – potrivit noii legislații – nu mai aplicăm principiul prețului cel mai scăzut, dar e neclar și cum trebuie să verificăm bonitatea unor firme aplicante, dacă nu avem acest instrument. Neclar e și cum alegem oferta cu un raport preț-calitate avantajos. În acest moment, nu am schimbat deloc practicile de verificare a companiilor, iar achizițiile publice pentru proiectele europene și nu numai – cu toate nelămuririle noastre – au intrat în linie dreaptă”, a spus un practician din achiziții publice de la Alba Iulia.

“Da, vorbim despre un instrument care ar fi extrem de util, prevăzut de legislație, dar nu știu dacă și cum va funcționa la noi. Este un instrument util în măsura în care nu ar fi folosit de administrație pentru a se elimina din procedurile de achiziție publică o serie de companii neprietene. Nu mă aștept ca România să fie țara în care să fie pus acest instrument în aplicare, mai ales dacă folosirea acestuia va fi lipsită de criterii obiective pe care să le respecte instituțiile”, a declarat pentru MEDIAFAX Laura Ștefan, coordonatorul activităților anticorupție pentru Expert Forum, expert internațional pentru Comisia Europeană, UNDP, OECD și membru al Expert Group on Corruption.

Dacă la nivel central – unde cei care accesează fonduri publice sunt în vizorul organismelor de control și în colimatorul presei – achizițiile publice ar putea deveni mai transparente, probleme ar putea fi în teritoriu, în comunitățile mici, unde nu numai că nu există modele de bune practici și instrumente pentru achiziții publice corecte, dar nu există nici suficiente firme care să asigure concurența, nici specialiști care să aplice legea în litera și spiritul ei. Cum în exercițiul financiar european 2014-2020 vor avea acces facil la bani publici comunitățile care și-au pus la punct strategiile de dezvoltare și și-au pregătit draft-uri de proiecte, multe comune din țară s-au asociat în așa numitele Grupuri de Acțiune Locală (GAL), organizații neguvernamentale din care fac parte experți și strategi care să acceseze fonduri europene pentru localitățile respective și chiar să implementeze proiectele, așadar să pună la punct și procedurile de achiziții publice.

“Sincer, habar nu am ce este această listă neagră. Da, ar fi extrem de utilă, mai ales că noi lucrăm în primă fază cu proiectanții, iar problemele în proiectele europene încep de la firmele de proiectare. Dacă am ști care sunt firmele ce au făcut, în trecut, probleme, am fi mult mai atenți astfel încât să reușim o mai mare absorbție a fondurilor, să nu avem parte de corecții”, a declarat pentru MEDIAFAX Cosmin Răzmeriță, președintele a două Grupuri de Acțiune Locală din Brăila, care au câștigat deja fonduri prin autoritatea contractantă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Potrivit statisticilor UE, în România, rata de absorbție a fondurilor europene rămâne una dintre cele mai scăzute, iar Comisia a identificat practicile din domeniul achizițiilor publice ca fiind un risc major pentru pregătirea și implementarea următorului exercițiu de finanțare, 2014-2020. “Corupția și fraudele din achizițiile publice rămân o problemă în România, în timp ce incertitudinile legislative provoacă ineficiență atât în sectorul public, cât și în cel privat”, se arată în Raportul de țară pe 2015 al Comisiei Europene.

Sursa: mediafax.ro

Comments

comments

About Mihai Vasile