Nici bine n-au aflat rezultatele bacalaureatului, că sute de absovenți de liceu au și cerut ajutor de șomaj. În paralel, angajatorii urlă după forță de muncă

La mai puțin de o lună de la data finalizării examenului de bacalaureat, Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Vaslui a înregistrat deja 342 de solicitări adresate de absolvenți în vederea acordării indemnizațiilor de șomaj.

Anual, în medie, o treime din totalul de absolvenți de studii preuniversitare iau cu asalt AJOFM-ul pentru a primi indemnizații de șomaj. În lipsa locurilor de muncă bine plătite, absolvenții de studii preuniversitare preferă să stea acasă și refuză să lucreze pe salarii derizorii.

După examenul de bacalaureat din această vară, prognozele aratau că o treime din cei 3.213 elevi de clasa a XII-a urmau să devină șomeri. Oamenii de afaceri consideră că această politică de stimulare a absolvenților este de fapt o încurajare a la nemuncă. Pe de altă parte, modul în care salariații sunt remunerați în județul Vaslui, față de alții din alte județe care prestează aceeași muncă este derizoriu.

Este firesc ca în loc să lucreze din greu pentru un salariu de 800 de lei, tinerii preferă să primească un șomaj de 250 de lei, contra zero activitate.

“Acordarea acestei indemnizații de șomaj (cazul absolvenților de clasa a XII-a) conduce la încurajarea puturoșeniei. Omenii stau acasă și se mulțumesc cu indemnizația de șomaj și nu se duc să muncească din cauză că valoarea salariului minim pe economie este foarte apropiată de valoarea indemnizației. Din punctul meu de vedere legea, indemnizațiile de șomaj, au determinat populația să devină leneșă. Normal este să se acorde sprijin financiar pentru persoanele cu handicap, pentru oamenii necăjiți. Celor care pot să muncească ar trebui să fie remunerați cu salarii medii pe economie, nu cu salarii minime, pentru a fi atrași în câmpul muncii”, declara Ionel Constantin, președintele Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Vaslui.

Pe de altă parte este de înțeles și atitudinea tinerilor: „Pentru ce să lucrez opt ore pe zi, din greu, pentru ca la final de lună să primesc un salariu ce nu mi-ajunge să mi cumpăr haine și mâncare? Nu vorbesc de planuri mari, de faptul că aș dori o familie, o casă… Nu sunt un om leneș, dar nici nu sunt dispus să ma angajez ca sclav și să îmbogățesc pe alții. Eu nu sunt din cei care vor să trăiască cu un minim pe economie, în timp ce șefii lor își ridică vile și alte acareturi. Voi termina perioada de șomaj, iar după asta voi pleca, cu siguranță, în afară”, ne-a declarat G.I., unul dintre absolvenții de clasa a XII-a aspiranți la indemnizația de șomaj. (Bogdan RUSU)