Cezar Ivănescu, omagiat de Academia Bârlădeană

Sâmbătă, 6 august, scriitorul Cezar Ivănescu ar fi împlinit 75 de ani, dacă Dumnezeu n-ar fi hotărât să-l ia aproape de el în aprilie 2008. În semn de respect pentru locul câștigat în literatura română de poetul bârlădean, care tocmai pentru acest lucru a primit titlul de cetățean de onoare al orașului natal în 1999, Academia Bârlădeană a organizat „Reuniunea omagială Cezar Ivănescu 75”. Evenimentul prin care a fost rememorată personalitatea și creația lui Cezar Ivănescu a fost moderat de Elena Monu, președinta Academiei Bârlădene, și de Elena Popoiu, vicepreședinta acestei organizații culturale.

Printre invitații de onoare s-a aflat și profesorul universitar Nicolae Crețu, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, bârlădean și el. Fratele acestuia a fost coleg la Liceul „Iorgu Radu” cu Cezar Ivănescu. Nicolae Crețu a mărturisit că nu l-a cunoscut atât de bine pe omul Ivănescu, pe cât i-a cunoscut opera.

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=ArxrVU_BNF4&w=420&h=315]

„Cred că s-a exagerat vorbindu-se despre poetul bârlădean, pe care astăzi îl omagiem, ca despre un tanatofil. Este adevărat că Cezar Ivănescu a scris o poezie gravă, existențial gravă. Însă, lirica sa nu este o cântare a morții, gravitatea poeziei derivă dintr-un orgoliu care, la rândul său, s-a născut din elevație. În literatura română, Cezar Ivănescu aduce cel mai mult cu Nichita Stănescu, dar poezia lui nu place la fel de mult ca a lui Stănescu. Incontestabil, Cezar Ivănescu este cel mai apreciat și citit poet din generația sa”, a declarat Nicolae Crețu.

Despre omul Cezar Ivănescu a vorbit, în cadrul reuniunii omagiale, poetul Lucian Vasiliu, directorul Editurii Junimea din Iași și totodată fondatorul și coordonatorul revistei „Scriptor”. Acesta a petrecut foarte mult timp cu Cezar Ivănescu, fiind prieteni apropiați.

„Ne-am întâlnit astăzi, aici, când ortodoxia sărbătorește Schimbarea la Față, pentru al aniversa pe Don Cezar. Este o atmosferă colocvială, așa cum i-ar fi plăcut sărbătoritului. Cezar Ivănescu a fost aproape unic în peisajul literaturii române de după cel de-al Doilea Război Mondial. Mă refer la personalitatea sa puternică. Era un tip care reacționa vizibil la impostură, cu toate riscurile pe care le implica asta. Nu a făcut compromisuri nici în viață, nici în poezie. Sper ca noua generație de critici să aibă păreri nuanțate despre poezia lui Ivănescu. Moartea, la Cezar Ivănescu, nu e decorativă, de recuzită, ci un dialog cu divinitatea. Nu întâmplător, eu și graficianul Vasilian Doboș, și el bârlădean ca și mine, am ales ca pe piatra funerară a lui Cezar Ivănescu din cimitirul «Eternitatea» din Iași să fie scrise cuvintele sale: «La capăt de drum, se arată Dumnezău în calea mea»”, a mărturisit poetul Lucian Vasiliu.

Directorul Editurii „Junimea” a venit la Bârlad cu mai multe cărți despre opera poetică a lui Cezar Ivănescu, cu dorința de a le dona, o parte Academiei Bârlădene, iar o alta secției Personalități din cadrul Muzeului „Vasile Pârvan”.

La finalul reuniunii omagiale au fost citite poezii din lirica lui Cezar Ivănescu, poet care dacă ar fi fost prezent, cu siguranță ar fi recitat din propria creație sau ar fi cântat versurile sale pe muzică, așa cum obișnuia în ultimii ani. (Mihaela NICULESCU)