Google+
Home » Sanatate » Cum poți agoniza pe holurile spitalului bârlădean doar pentru că nu ești socotit ”urgență”!

Cum poți agoniza pe holurile spitalului bârlădean doar pentru că nu ești socotit ”urgență”!

de Răzvan CĂLIN

Calitatea serviciilor medicale oferite de Spitalul de urgență ”Elena Beldiman” din Bârlad continuă să rămână una dintre cele mai controversate probleme cu care se confruntă comunitatea locală.

Deseori, pe adresa redacției primim tot felul de sesizări și reclamații din partea unor oameni (fie ei localnici sau de pe alte meleaguri) care acuză tocmai modul în care au fost tratați ei sau rudele lor la spitalul din Bârlad. Este drept că, în același timp, nu puțini sunt cei care laudă performanțele și pregătirea profesională a multora dintre cadrele medicale ce activează în spitalul bârlădean. Tocmai de aceea controversa este cu atât mai adâncită, căci foarte mulți dintre cei care au ajuns să solicite serviciile acestei unități spitalicești s-au plâns de carențele grave ale unui sistem manageriat cel puțin defectuos. Oamenii vorbesc despre calvarul ce te așteaptă atunci când, vrând, nevrând, trebuie să apelezi la serviciile oferite de spitalul bârlădean: ore întregi de așteptare chinuitoare pe holurile de la UPU (Unitatea de Primire Urgențe) până ce să te întrebe careva de sănătate; când într-un sfârșit ești băgat în seamă (și răsufli ușurat că, gata, așteptarea s-a terminat) te trezești că ești purtat sau mai bine zis trimis să bați pe la toate ușile posibile și imposibile, pentru ca într-un final să ți se spună că nu ești un caz grav, așa că du-te acasă. Păi, dacă nu-ti atârnă un ochi scos din orbită, nu ai o mână sau un picior făcute franjuri sau orice alt gen de mutilare vizibilă, înseamnă că ești OK și mai poți aștepta câteva ore pe holurile spitalului. Sunt doar o parte din situațiile anacronice pe care le-au trăit pe propria lor piele mulți dintre cei ce au avut nevoie de serviciile medicale ale spitalului bârlădean.

Este și cazul lui Gheorghe Gabor, din satul Mînzați, comuna Ibănești, care a ținut să povestească jurnaliștilor de la Est News ce a pătimit în spitalul de la Bârlad. Ce-i drept, cele povestite de om par greu de crezut, însă sună extrem de familiar dacă ne gândim că foarte mulți oameni ne-au povestit că au pătimit la fel. La cei 65 de ani ai săi, Gabor și-a permis o ”aroganță”: a crezut că după 43 de ani de muncă cinstită (timp în care și-a plătit conștiincios toate dările către stat) ar putea beneficia de niște servicii medicale decente. Așa că atunci când i s-a făcut rău și a căutat alinare la spitalul bârlădean, s-a așteptat la o reacție promptă.

”De câțiva ani buni m-am ales cu o boală urâtă – sindrom vertiginos – care îmi tot reapare la un interval de patru sau cinci ani. Așa e boala asta, n-ai ce-i face! Nu cedează decât cu un tratament special, pe bază de niște medicamente care îmi sunt introduse în organism prin perfuzii. Și obligatoriu trebuie să stau sub supravegherea strictă a medicilor, căci în perioada de maximă agresivitate a vertijului îmi crește foarte mult tensiunea arterială și risc să fac un accident vascular ce mi-ar putea fi fatal. Tot medicii sunt cei care mi-au spus chestiile astea, așa că ori de câte ori simt că îmi revin amețelile, mă duc repede la spital”, spune Gheorghe Gabor.

Omul spune că din momentul în care s-a simțit tot mai rău, a dat fuga mai întâi la o farmacie din Bârlad pentru a-și lua niște medicamente. Farmacista a observat că bătrânul se simțea foarte rău și i-a recomandat să meargă la Urgențe ori măcar să se ducă la medicul de familie. Omul s-a conformat, a mers la medicul de familie care i-a prescris niște pastile, după care a plecat acasă, în speranța că poate va începe să-și revină. Numai că noaptea s-a simțit și mai rău și în jurul orei 2 a chemat un taxi din Bârlad și a mers direct la UPU de la Spitalul Bârlad.

”Am plecat plângând acasă și m-am chinuit așa încă patru zile!”

Din acest moment, Gabor a simțit din plin cam ce înseamnă servicii medicale decente la Bârlad: ”Abia după trei ore o asistentă a venit la mine și mi-a zis să mă duc la medicul de familie. I-am spus că am fost deja, i-am spus totul, dar tot nu m-a băgat în seamă”.

Cam asta a fost toată ”consultația” de care a beneficiat Gabor la UPU de la spitalul din Bârlad. Dezamăgit, bătrânul nu a avut încotro și a plecat înapoi acasă, unde a mai stat încă două zile, timp în care a urmat tratamentul medicamentos prescris de medicul de familie. Însă, cu fiecare zi care trecea omul se simțea din ce în ce mai rău. Așa că în a treia zi, în jurul orei 21 a ajuns din nou la UPU Bârlad, de această dată fiind adus de un vecin. Și-a zis omul că de această dată cadrele medicale îl vor trata cu mai multă atenție. Însă, realitatea a fost cu totul alta.

”De la ora 21 până la 23 nu m-a băgat nimeni în seamă. Abia pe la 23 am fost consultat de un medic, mi s-a pus o perfuzie și o pastilă sub limbă, după care am fost dus în salonul de la UPU. După vreo două ore mi-a scăzut tensiunea până la valori aproape de normal. Așa că pe la 2 noaptea m-au trimis acasă. Eu le-am spus că în continuare mă simțeam foarte rău, că amețeam foarte tare și nu îmi putem ține echilibrul. Mi s-a răspuns că analizele au ieșit bune și că nu sunt o urgență, deși eu mergeam ca un om beat! Am plecat plângând acasă și m-am chinuit așa încă patru zile”, ne-a declarat Gabor.

”Nu doresc nici celui mai mare dușman al meu să treacă prin ce am trecut a treia oară când am fost la spitalul din Bârlad!”

Cele patru zile care au urmat au fost un veritabil calvar pentru bietul om, a cărui stare de sănătate se agrava de la o zi la alta. În seara celei de a patra zi, fiica bătrânului a chemat o ambulanță care l-a transportat de urgență la spitalul bârlădean. Iar scenariul s-a repetat.

”Nu doresc nici celui mai mare dușman al meu să treacă prin ce am trecut eu a treia oară când am fost la spitalul din Bârlad. Am fost plimbat în cărucior, de un brancardier, de la cabinet la cabinet, cu o pungă la gură, fiindcă din cauza amețelilor vomitam încontinuu. Se uita lumea la mine de parcă eram un aurolac. Abia a doua zi, pe la ora 11, după nouă ore de chin, am fost dus a doua oară la Secția de Neurologie. Acolo, doamna doctor Daniela Marcu a spus să fiu dus urgent în salon și m-a și băgat în perfuzii”, ne-a mai relatat Gabor.

Bătrânul nu înțelege de ce a fost nevoie să fie amânat mai bine de o săptămână, timp în care i s-a tot repetat cu obstinență că nu reprezintă o urgență medicală, deși omul, vizibil, nici nu se mai putea ține pe picioare de rău ce se simțea. Nu poate să înțeleagă nici că într-o primă fază a fost tratat cu o perfuzie și o pastilă băgată sub limbă. Mai ales că tot un medic a fost cel care i-a spus, când i-a fost depistată boala, că există un risc foarte ridicat pentru a suferi un accident vascular atunci când îi reapar crizele de vertij.

”Alți pacienți care erau internați la Neurologie mi-au povestit că și ei au avut parte de un tratament similar până ce au fost internați. Mă întreb ce se urmărește, oare, prin umilirea în așa hal a unor bieți bătrâni și bolnavi? Înțeleg să fie o strictețe la internare în cazul bețivilor și boschetarilor, dar până la urmă și ei sunt oameni. N-am crezut că un om bătrân și bolnav poate fi tratat în halul ăsta. Să ajungi să fii umilit doar pentru că ești bătrân și bolnav?!”, a conchis Gheorghe Gabor.

Omul a ținut expres ca toate aceste întâmplări care le-a trăit să fie publicate în paginile cotidianului nostru în speranța că, poate, pe viitor, serviciile oferite de spitalul bârlădean se vor îmbunătăți la acest capitol.

Comments

comments

About Razvan Calin

  • pacient

    Oare acest spital este stat in stat ? nimeni nu poate schimba nimic la acest UPU ?? S-au interesat si la alte spitale din aceeasi categorie , cum procedeaza la acest UPU ? cu siguranta sunt solutii , nu cred ca nu sunt solutii . Si angajatii spitalului trebuiesc putin civilizati in relatia cu pacientii . Acesti angajati trebuie sa inteleaga ca nimeni nu-i deranjeaza pentru ca nu are ce face acasa , la spital ajungi cand ai o suferinta. Salariile le-au fost crescute , ce mai vor ? Acesti angajati nu sunt oare constienti de faptul ca suferinta umana determina oamenii sa ajunga la locul lor de munca ??
    De ce mediul privat schimba angajatii , ii face draguti, responsabili ? salariul ? – NU ci disciplina si modul de lucru impus de cel care detine firma privata , deci la stat trai pe vatrai !!