Google+
Home » Social » Profesorul bârlădean Marcel Proca scoate la lumină noi informații despre legătura dintre Bârlad și regele Ferdinand!

Profesorul bârlădean Marcel Proca scoate la lumină noi informații despre legătura dintre Bârlad și regele Ferdinand!

de Răzvan CĂLIN

Probabil, puțini sunt cei care știu că în urmă cu 100 de ani, în timp ce întreaga lume sângera din greu din cauza primei conflagrații mondiale iar România era pe punctul de a fi îngenuncheată de armatele Triplei Alianțe, Bârladul a jucat, pentru scurt timp, un rol deosebit de important în istoria națiunii noastre. Tocmai asupra acestui subiect, trecut cu vederea sau ușor bagatelizat de-a lungul timpului, profesorul de istorie Marcel Proca, de la Școala gimnazială ”Iorgu Radu” din Bârlad, s-a aplecat și l-a studiat în amănunțime, reușind să aducă la lumină un adevăr istoric trecut într-un nedrept con de umbră. Proca este cel care în ultimul număr al revistei Academiei Bârlădene a publicat un interesant material axat fix pe rolul pe care Bârladul l-a jucat în timpul Marelui Război. Intitulat ”Bârladul, capitala militară a României Neocupate”, materialul surprinde cu informații inedite culese din surse istorice, care creionează un Bârlad al anului 1916 așa cum puțini și-l pot imagina acum, în zilele noastre.

Încă de la bun început, profesorul Proca explică ce anume a stat la baza demersului său istoric: ”La o sută de ani de la participarea României la primul război mondial, în istoriografia română rolul militar și politic jucat de Bârlad în perioada grea a retragerii, ca urmare a înfrângerii suferite de armata română în campania din 1916, nu este tratat, fiind doar amintită – când nu e ignorată sau eludată în totalitate – temporara ședere aici a cuplului regal ori a Marelui Cartier General al Armatei Române și cel al armatei ruse”.

În mod nedrept, multe dintre lucrările istorice de până acum tratează superficial rolul jucat de Bârlad în această perioadă de grea încercare pentru poporul român și preferă să vorbească pe larg despre importanța Iașului. Însă, Proca a reușit să facă o reparație morală și a încropit un material bine documentat despre faptul că în perioada noiembrie 1916 – martie 1917, Bârladul a găzduit pe membrii Casei Regale a României, în frunte cu Regele Ferdinand I, dar și Marele Cartier General al Armatei Române.

”După ocuparea Bucureștiului de către inamic, în urbea moldavă s-au refugiat civili, numeroase personalități politice, culturale și diferite instituții. Astfel, pentru o scurtă perioadă de timp, Bârladul a avut o importanță mai mare decât mărimea sa, devenind centrul militar al României «ciuntite». La Bârlad a funcționat «Comandamentul Frontului Român» , regele având nominal comanda supremă pe frontul românesc iar Vladimir V. Zaharov era în funcția de șef de stat major al lui Ferdinand I pentru trupele rusești.  Aici a activat nu numai Marele Cartier General al Armatei Române ș al celei ruse, dar și Misiunea Militară Franceză. La Bârlad au funcționat de asemenea Cartierul general al armatei a IV-a ruse (condusă de generalul Alexandr Franțevici Ragoza ), Comandamentul Armatei a I-a române , spitale de campanie, școli militare de specialitate, diferite servicii și organisme, unități aflate în refacere etc.”, precizează profesorul Proca în lucrarea sa.

Timp de cinci luni, Bârladul a fost inima centrului de operațiuni al Armatei Române și casă pentru Regele Ferdinand!

Alegerea Bârladului ca centru de refugiu și reorganizare a forțelor militare române în Primul Război Mondial nu a fost cu totul întâmplătoare, luată în grabă, sub presiunea ofensivei trupelor Puterilor Centrale. Strategii militari din acele vremuri au sesizat importanța poziționării acestei urbe: ”Bârladul era considerat corespunzător, din rațiuni de ordin militar, prin distanța convenabilă până la aliniamentul trupelor româno-ruse aflate în retragere și menținerea unui contact optim cu acestea”.

Așa se face că în în seara zilei de 24 noiembrie 1916, Marele Cartier General era deja instalat în clădirea Școlii Normale “Principele Ferdinand”, în timp ce Ferdinand I și-a fixat Cartierul Regal la Zorleni, în localul Orfelinatului agricol “Principele Ferdinand”. O zi mai târziu, se va instala la Bârlad și generalul Henri Mathias Berthelot, însoțit de alți membri ai Misiunii Militare Franceze. Trebuie spus că din ansamblul de clădiri ce a adăpostit Școala Normală de Învățători ”Principele Ferdinand”, acum nu a mai supraviețuit decât un mic corp de clădire, pe care bârlădenii îl cunosc foarte bine sub numele de Casa Roșie sau, mai nou, Centrul Cultural ”Mihai Eminescu”. Povestea acestui important edificiu bârlădean a fost prezentată pe larg în paginile cotidianului nostru, într-un episod din serialul ”Legendele Bârladului”, intitulat ” Casa Roșie, bijuterie arhitecturală inspirată de Arsenalul din Veneția.

În ianuarie 1917, generalul Constantin Prezan a dispus ca Marele Cartier General să fie mutat în clădirea Brigăzii 13 Infanterie din Bârlad. Este exact unitatea la conducerea căreia Prezan a obținut primul grad de general în 1907. Însă, trebuie spus că în cele cinci luni cât forțele militare ale României și Regele Ferdinand și-au ales drept cartier general Bârladul, în această urbe au funcționat și alte structuri și instituții cazone.  Vorbim despre Misiunea Militară Franceză, având în frunte pe generalul Berthelot, dar și de Cartierul General al Armatei Ruse în România. E lesne de închipuit cam ce forfotă și în ce ritm trepidant se scurgeau zilele comunității bârlădene din acea perioadă.

Bârladul a jucat un rol esențial pentru țară în perioada Primului Război Mondial!

Însă, la sfârșitul lunii martie, atât Marele Cartier General, cât și Casa Regală, aveau să se mute la Iași, acolo unde se afla de mai mult timp puterea decizională politică: guvernul, parlamentul și principalele instituții ale statului. Faptul că factorii de decizie militari și Regele Ferdinand erau la Bârlad, iar puterea politică era la Iași, a fost considerat un lucru inoportun și impropriu, un impediment în calea conjugării eforturilor de recucerire a fiecărei palme de pământ cotropite de armatele Triplei Alianțe.

”Prin urmare, Bârladul, deși nu a avut poziția de prim rang a Iașului, merită totuși celebrat pentru amintirea rolului jucat în istoria națională, din decembrie 1916 până în martie 1917. Fără îndoială că, despre Bârlad, ca un oraș ce a jucat un rol important în timpul refugiului din primul război mondial, ar mai fi multe de scris. Aici și-a găsit adăpost temporar regele Ferdinand, aici au fost dislocate cele mai importante instituții de conducere militară, aici a fost parțial reorganizată armata și tot aici s-au inițiat pregătirile pentru marile victorii ale anului 1917. La sfârșitul demersului nostru, chiar dacă nu am reușit să conturăm o imagine integrală ori chiar spectaculară, credem că am reușit să relevăm rolul Bârladului, în contextul Marelui Război pe coordonate mai apropiate de realitatea istorică”, consemnează Marcel Proca în lucrarea sa.

În cele cinci luni, Bârladul a fost cu adevărat capitala militară a României Neocupate, locul unde marii strategi militari, împreună cu Regele Ferdinand, au creionat o parte din strategia contraofensivei victorioase a Armatei Românie din Primul Război Mondial. Timp de cinci luni, la Bârlad densitatea de personalități militare și politice, atât din țară, cât și din străinătate, a fost covârșitoare, pe aici perindându-se oameni precum: prim-ministrul Ion I. C. Brătianu, principele Carol, prințul Barbu Știrbey, mareșalul Constantin Prezan, generalii Dumitru Iliescu, Alexandru Averescu, Eremia Grigorescu, Theodor Râmniceanu, Constantin Cristescu, Ernest Ballif, George Moruzi, lt. col. Radu R. Rosetti, maiorul Ion Antonescu, generalul Henri Mathias Berthelot, generalul Bellioc, colonelul Champin, V. V. Zaharov, generalul Șișkievici, generalul M. Al. Beleaev, contele Berg, J. Norton-Griffith, atașați militari (englezul C. B. Thomson, italianul Luciano Ferigo etc.).

În consecință, putem spune că demersul profesorului Proca nu este altceva decât o reparație morală față de importanța pe care Bârladul a jucat-o, de altfel, de-a lungul istoriei poporului român.

About Razvan Calin

%d blogeri au apreciat: