Google+
Home » Social » Lecția de viață pe care ne-o dă un vasluian ce a clădit o afacere de succes având doar o mână și un picior!

Lecția de viață pe care ne-o dă un vasluian ce a clădit o afacere de succes având doar o mână și un picior!

de Daniel Micu

Poveste de viață impresionantă, la Vetrișoaia, acolo unde un bărbat în vârstă de 47 de ani ne predă tuturor o lecție de ambiție și forță. În urmă cu 28 de ani, Gabi Talmaciu a rămas fără o mână și un picior în urma unui cumplit accident de muncă pe șantierul naval Constanța, acolo unde își făcea ultimele zile de practică. 

 Era în 1989, avea 19 ani și învăța pentru a-și împlini visul, acela de a construi nave. O piesă de câteva tone, desprinsă de la câțiva metri înălțime, l-a retezat aproape pe jumătate.

“În câteva zile urma să termin practica și să încep munca, la șantierul naval Constanța. Am văzut o umbră venind spre mine și m-am aruncat la pământ. Piesa mi-a retezat mâna și piciorul, dar am fost la un pas de moarte. Vedeam agitație, oameni adunat în jur. Nu înțelegeam ce se întâmplă. Totul se derula ca un film. Nu mă durea nimic. Abia la spital m-am uitat în stânga și m-am văzut plin de sânge”, ne povestește Gabi Talmaciu.

A suferit operații complexe și medicii i-au salvat viața. Dar a rămas infirm, fără mâna și piciorul stângi. După o recuperare care a durat aproape trei luni de zile, s-a întors acasă, în localitatea Vetrișoaia.

 „Când m-am trezit, doamna dirigintă era la căpătâiul meu. Nu am cuvinte să descriu toată suferința, durerea, frica… Mama a stat cu mine în spital câteva luni. Doamne, cât a suferit biata mea mamă! Frații mei m-au ajutat enorm, mi-au fost stâlp încă din prima clipă și le transmit toată dragostea și respectul meu! Am fost întotdeauna o familie unită, dar accidentul meu ne-a făcut de neînvins”.

Dar marea sa bucurie a fost că fata de care era îndrăgostit nu s-a speriat de handicapul său grav: „Marea mea șansă și marea mea fericire a fost însă Silvica, un suflet de femeie cum rar întâlnești și care, în ciuda celor întâmplate, nu m-a abandonat. Ne-am căsătorit după un an de la accident”.

De la o oaie primită cadou, a ajuns la o turmă de 200 de ovine

Silvica și Gabi au avut un parcurs presărat cu greutăți, dar iubirea și respectul le-a sudat relația. Au două fete, de 20 și 25 de ani, pentru care au muncit pe rupte. Bărbatul a strâns din dinți și nu a așteptat niciodată ajutor de la străini. Cu o forță de neînchipuit, în scurt timp de la accident, a urcat pe tractorul tatălui său și a început să lucreze pământul.

A primit în dar o oaie gestantă, iar acum a ajuns la peste 200 de capete. În urmă cu 11 ani și-a luat permis de conducere și se deplasează peste tot cu o mașina adaptată la nevoile sale. Sare într-un picior și face totul cu o mână. Deși limitat în activități, își ajută soția inclusiv la curățenie sau la treburile casei.

 “Fac tot posibilul că familia mea să nu simtă infirmitatea mea ca pe o povară. Sunt activități pe care nu le pot face și în care mă completează de o viață, soția mea. De exemplu, nu pot ridica un coș cu lemne. Mă doare sufletul să nu pot decât să deschid ușa soției mele, atunci când aceasta se încovoaie sub greutatea lemnelor. Sper să mă ajute Dumnezeu să iau o centrală, pentru a-i ușura efortul păpușii mele. După o zi de muncă în agricultură, mă întorc acasă și fac tot ce pot, cu o mână, de drag. Nu simt oboseala și nici greul! E familia mea și așa se comportă oamenii într-o familie! Spăl vase, dau cu aspiratorul, șterg praful….orice! Munca m-a ținut și mă ține în formă. Să ții doi copii la facultate nu e ușor. Familia mea m-a sprijinit în toți acești ani, pentru că din pensia de 1.000 lei nu mă descurc. Așa a fost să fie și accept totul așa cum vine! Sunt mulțumit de felul cum sunt! Mă simt bine, sunt util, sunt om!”. 

 „Dacă eu pot să conduc mașina, tractorul, să îngrijesc animale, atunci și cei cu trupul întreg care așteaptă pomană pot”
Doamna lui Gabi Talmaciu este de o sensibilitate și o bunătate rare! “Ne știm din școala generală. El a plecat la învețe la Constanța, eu am rămas în sat. Când am auzit de accident nu îmi venea să cred. Eu nu am văzut un om cu handicap, am văzut mereu jumătatea mea de viață. Nu l-am lăsat! L-am iubit, îl iubesc și îl voi iubi mereu. Este un bărbat extraordinar de bun, de atent. Ne protejează pe mine, pe fete! Simțim dragostea lui nemărginită și ne considerăm o familie normală. Orice poate să facă! Pentru mine este perfect! Puțini sunt ca el! Puțini realizează cu două mâini și două picioare ce a realizat el! Nu stă locului, deși anii au mai trecut și îi e mai greu să sară într-un picior mereu. A avut proteze la început, dar i-au rămas mici. Nu a vrut să depindă de cărucior. Și acum, folosește căruciorul rar, când mergem în vacanțe! El nu spune, dar eu știu că i-ar trebui proteze. Am fost la București la firma domnului Prigoană, dar costurile ne depășesc, între 70 și 100 mii euro. Noi tot ce câștigăm investim în fetele noastre!”, a spus Silvica.

Fiica cea mică povestește că au fost și momente dureroase în trecut. “Îmi amintesc că eram în clasa a treia și pe drumul către scoală, un om m-a întrebat a cui sunt. Când i-am spus, a avut o reacție zeflemitoare: aha, ești a handicapatului! Am venit acasă plângând, iar întâmplarea m-a marcat. Nu o să uit niciodată! Vreau să știți că am cel mai bun tată! Este părintele și prietenul meu, eroul meu, modelul meu în viață! Ne-a crescut frumos, ne-a protejat, ne-a oferit tot! Orice copil ar merită așa un tată! Îl iubesc din toată inima și îi sunt recunoscătoare pentru viața pe care o avem!”, ne-a declarat Andrada, cu lacrimi în ochi.

Talmaciu nu își dorește decât să fie sănătos să poată munci în continuare și, de ce nu, prin puterea exemplului, să schimbe și mentalitatea celor din jur: „Mulți au două mâini, două picioare și își pierd timpul și sănătatea aiurea sau așteaptă pomană de la alții. Habar nu au cât de norocoși sunt! Nu dau sfaturi și nu judec, dar dacă eu pot să conduc mașina, tractorul, să îngrijesc animale, să îmi ajut familia, și ei pot!” 

Comments

comments

About Mihai Vasile

%d blogeri au apreciat: