Condiții medievale pentru comercianții bârlădeni de lângă Hala Centrală

Imagini dezolante, peste puterea de rezistență a ochiului și minții. Terenul proprietate privată de lângă Hala Centrală din Bârlad este plin, în continuare, de barăci și tarabe venite parcă din Evul Mediu, la care vând zeci de bârlădeni nevoiți să-și câștige astfel existența. De cel puțin 15 ani, harababura și coșmeliile care urâțesc zona ultracentrală a orașului nu au dispărut, iar comercianții cred că nu vor beneficia prea curând de chioșcuri decente și civilizate.

An de an, edilii care s-au perindat la conducerea orașului au recunoscut problemele sociale ale celor care își câștigă existența vânzând de 10-20 lei pe zi la tarabele improvizate, dar nu au luat nici o măsură pentru a impune proprietarului terenului să sistematizeze zona inclusiv prin amplasarea unor chioșcuri cu aspect estetic. Dincolo de urâțenia zonei, comercianții care își întrețin familiile vânzând produse ieftine și de calitate îndoielnică recunosc faptul că s-au îmbolnăvit din cauza condițiilor inumane în care își desfășoară activitatea.

„Plătim o chirie decentă pentru locul în care vindem, dar, de atâția ani, încet-încet, starea mea de sănătate s-a șubrezit. Doctorul mi-a spus ca am coxartroză. Nu ne obligă nimeni să venim aici, dar nu avem altă sursă de venit. Eu sunt de acord ca proprietarul sau primăria să amenajeze acest spațiu și noi să putem să ne desfășurăm activitatea în condiții umane”, a declarat unul dintre comercianții care vinde mărunțișuri pe terenul proprietate privată din vecinătatea Halei Centrale.

Oamenii speră de ani de zile ca situația să se îmbunătățească. Au avut încredere în foștii primari, așa cum au și în actualul edil șef, Dumitru Boroș. Acesta s-a întâlnit cu comercianții în cauză și le-ar fi promis că are în vedere amenajarea unor chioșcuri dincolo de gardul care desparte proprietatea privată de spațiul public. Rămâne de văzut în care etapă a mandatului său primarul Boroș se va ține de cuvânt salubrizând astfel zona pieței de hidoșenia tarabelor din lemn și celofan, care arata atât de rău, atât ziua, dar mai ales seara, când pare că pe acolo au trecut hunii. (Mihaela NICULESCU)