Google+
Home » Social » Cu ce s-a ales Muzeul ”Vasile Pârvan” în urma unei povești de dragoste dintre un italian și o bârlădeancă!

Cu ce s-a ales Muzeul ”Vasile Pârvan” în urma unei povești de dragoste dintre un italian și o bârlădeancă!

de Mihaela NICULESCU

Secția Științele Naturii din cadrul Muzeului „Vasile Pârvan” are colaborator un voluntar italian. Fernando Perniciano are 68 de ani și în urmă cu trei ani destinul l-a adus la Bârlad. Pensionat fiind și destul de activ la viața lui, Nando, cum îi spun prietenii de aici, a dorit să se simtă util și a fructificat la maximum întâlnirea cu muzeograful Laurențiu Ursachi. Și-a manifestat disponibilitatea de a lucra în laboratorul de paleontologie și la puțin timp după aceea propunerea lui a fost acceptată.

Din 2016 vine zi de zi, lucrează din plăcere la curățarea obiectelor descoperite și participă chiar la săpături în siturile paleontologice din jurul Bârladului. Inimosul italian a fost de fapt și cel care a avut ideea inițierii unui proiect de voluntariat care să ajute muzeografii din Bârlad aflați în colaborare cu alți cercetători de la universitățile din țară, ori de câte ori se fac săpături în siturile paleontologice.

Din iubire a ajuns în Bârlad și din dragoste a și rămas

Fernando Perniciano a ajuns la Bârlad adus de o mare iubire. În 2011 a cunoscut în Italia o româncă de 58 de ani, bârlădeancă, iar în 2014 s-au hotărât să se mute la Bârlad. Viața a făcut ca la scurt timp povestea lor de dragoste să ia sfârșit, iar frumoasa și inteligenta iubită să plece în Italia, de unde nu s-a mai întors. Deși Fernando are în Cagliari o casă imensă unde s-ar fi putut întoarce, a preferat să rămână la Bârlad alături de câțiva prieteni pe care îi are.

“Am hotărât să rămân aici. Îmi place. E liniște, orașul e frumos, iar oamenii par prietenoși. Nu contează punctul geografic în care locuiești, contează cât de bine te simți într-un anumit loc, iar eu la Bârlad mă simt foarte bine. Cu pensia mea de 700 euro reușesc să mă descurc. Mă bucur enorm să lucrez în muzeu ca voluntar și asta mă face să mă simt mulțumit”, ne-a spus Fernando Perniciano.

În timpul liber italianul face traduceri în limba română. Acum, de exemplu, traduce din poeziile Ioanei Cozereanu, muzeograf la Palatul Culturii din Iași. Din când în când, se mai întâlnește cu prietenii acasă la el, unde le gătește lasagna și pizza italiană, ca la el în Sardinia, cu brânză de bivoliță. După ce s-a stabilit în Bârlad, Fernando a dorit să-și deschidă propria afacere. Așa că și-a deschis un restaurant cu specific italian în zona Stadion. Din păcate, afacerea a eșuat, spune el din cauza faptului că bârlădenii sunt destul de săraci, iar preparatele mediteraneene nu au fost accesibile unui număr mare de clienți, așa că a fost nevoit să închidă restaurantul.

Misiuni caritabile în 30 de țări

Italianul voluntar are o poveste de viață foarte interesantă. A fost ofițer în marina militară italiană cinci ani, dar din motive obiective legate de familie a fost nevoit să renunțe. A lucrat apoi ca manager de vânzări într-o fabrică de aluminiu și ulterior ca recuperator de credite. Toată viața a fost un altruist, un suflet mare care de cele mai multe ori nu a fost recompensat în aceeași măsură. Voluntariatul nu îi este străin. A lucrat ca voluntar la Crucea Roșie Internațională. A participat la nenumărate misiuni caritabile în 30 de țări, printre care Portugalia, Arabia Saudită, Sri Lanka, Iran, Irak, Spania, și imediat după revoluție a venit cu ajutoare în România. Fiind născut în orașul soarelui, cum este denumit Cagliari, capitala Sardiniei, ca locuitor al insulei a învățat de mic să înoate. A fost antrenor pentru scafandri și salvamari și se mândrește cu o serie de brevete obținute. Deși e timpul vacanței, Fernando nu știe dacă va părăsi Bârladul în această vară. Are două oferte: să ajungă la niște prieteni în Italia sau la nunta nepoatei sale în Tenerife. Rămâne de văzut dacă va părăsi laboratorul de paleontologie pentru a se relaxa în zonele însorite. Are un prieten de nădejde, o mașină cu rulotă veche, ce-i drept, dar care funcționează perfect.

Fernando Perniciano este un exemplu pentru toți românii care nu îmbrățișează ideea voluntariatului nici în țara lor, darămite în alte țări unde s-au stabilit. Dezinvoltul italian a început să iubească foarte mult românii și să ajute atât cât îi stă în putință secția Științele Naturii din cadrul muzeului bârlădean. Banii pe care această instituție îi are la dispoziție pentru tot felul de investiții sunt destul de puțini, de aceea face un apel la comunitate să ajute această instituție culturală de mare valoare, el fiind unul dintre cei care a întins o mână de ajutor acesteia, sponsorizând anumite acțiuni.

Comments

comments

About Tehno Redactor

%d blogeri au apreciat: