Google+
Home » Social » Legendele Bârladului – Secretele vitrinelor de altădată, dezvăluite de unul dintre cei opt vitrinieri din Bârladul comunist

Legendele Bârladului – Secretele vitrinelor de altădată, dezvăluite de unul dintre cei opt vitrinieri din Bârladul comunist

de Mihaela NICULESCU

Vă mai amintiți vitrinele magazinelor de altădată? Lumea aceea mirifică în care ne imaginam că pășim și care ne făcea să visăm, să o dorim, să o cucerim? Câți dintre noi, mai cu seamă cei care în anii ’70 și chiar ’80 eram fie copii, fie la prima tinerețe, nu ne-am oprit pe trotuar, în fața geamurilor strălucitoare evadând din realitatea mai mult, sau mai puțin suportabilă și imaginându-ne că suntem acolo, îmbrăcați cu cele mai frumoase haine, având cele mai deosebite jucării, înfășurați în cele mai fine mătăsuri sau stofe!

Totul părea rupt dintr-o poveste. De la culori, aranjamente, concept. O adevărată artă, desfășurată nu atât în scop comercial, cât mai ales pentru a încânta privirea. Secretele acestei lumi de basm erau deținute de oameni școliți anume, extrem de puțini la număr și în a căror breaslă pătrundeai greu.

În timpul comunismului exista o preocupare pentru amenajarea vitrinelor și cel puțin din acest punct de vedere, lucru care dădea un plus de civilizație și pentru Bârlad. În nomenclatorul meseriilor în România lui Ceaușescu exista și meseria decorator-vitrinier. La Bârlad nu erau mai mult de opt vitrinieri, dar dăruirea cu care concepeau imaginea vitrinelor și tehnica cu care realizau decorarea lor au rămas definitiv în memoria trecătorilor impresionați.

Totul se făcea manual. Nu erau autocolante. Colam cu aracet

Daniela Silvia Șerban a fost unul dintre cei opt vitrinieri cu școală ai Bârladului comunist. Preocuparea ei zilnică era modul de prezentare a mărfii, în curatele și dichisitele vitrine. Silvia Șerban povestește că în Bârlad erau trei echipe de vitrinieri formate din câte doi membri, un decorator și un executant. Ea, în calitate de absolventă a Liceului de Arta „Octav Băncilă” din Iași, avea misiunea de e a concepe tema ce urma a fi pusă în practică apoi de un executant care stăpânea tehnica de prindere a decorului.

„Îmi amintesc cu plăcere de acea perioadă în care eram angajată cu carte de muncă în această meserie. Am lucrat la magazinele Romarta, Antilopa, dar și în magazine de cartier în zonele Deal și Gară, unde exista aceeași preocupare pentru prezentarea mărfii în vitrine ca și în cazul magazinelor centrale. Meseria mea era să creez un decor special, atractiv, în care să prezint produsele textile în așa fel încât să-l facă pe client să devină interesat și să cumpere. Totul se făcea manual. Nu erau autocolante. Colam cu Aracet, nu erau materiale ca acum. Trebuia să fie făcute de noi, improvizam, cream. Un lucru era cert: ni se aproba orice deviz, oricât ar fi fost și de scump, așa că ori de câte ori ceream materiale pentru vitrine nu eram niciodată refuzați pe motiv că nu sunt bani. Fiecare atelier avea bugetul propriu. Se investeau bani mulți în decorarea vitrinelor pentru că atunci, spre deosebire de acum, cei care făceau comerț știau că reclama aduce clienți și așa era.”, ne-a mărturisit Silvia Daniela Șerban.

Era o tehnică specială – prin intermediul aței de pescuit, produsele stăteau atârnate creând iluzia de plutire

Silvia nu a lucrat mulți ani ca vitrinier, dar consideră că acea perioadă a fost una deosebită pentru ea, în care și-a pus în valoare talentul și creativitatea, și a făcut din decorarea vitrinelor o adevărată artă. Își amintește cu plăcere de foștii colegi de breaslă: Marius Lupu, Liliana Palade, Cleopatra Cutulaș, Paul Angelescu, Geta Lavramiuc și Mariana Chihaia. Aceasta din urmă, care era și șefa ei, făcuse cursuri speciale de vitrinier, fiind specializată pe partea tehnică, pe metode de prindere a hainelor și materialelor.

„Era o plăcere nu doar pentru cumpărături, dar și pentru noi ca specialiști, să privim decorurile pe care le cream cu trudă. Vitrinele erau schimbate de mai multe ori pe an, înaintea fiecărui anotimp obligatoriu, dar și cu alte ocazii. De Luna Cadourilor vitrinele erau de asemenea pregătite de sărbătoare, iar conceptul era gândit din timp astfel încât vitrina să fie impecabilă la 1 Decembrie. Mariana Chihaia a învățat fetele care executau decorul modul de agățare a produselor. Era o tehnică specială – prin intermediul aței de pescuit, produsele stăteau atârnate creând iluzia de plutire. Felul în care erau agățate și prinse materialele textile de anumite elemente de decor sau de manechine creau privitorului impresia că totul este în mișcare, fluid. Dacă produsele textile, pentru că eu lucram în magazine nealimentare ca decorator-vitrinier, erau vândute, eram nevoiți să schimbăm vitrina. La fel ca și atunci când exponatele erau prăfuite sau decolorate din cauza soarelui. Trebuie să recunosc faptul că, în ciuda efortului pe care îl făceam, din cauza lipsei geamurilor termopan, produsele se decolorau, dar eram pe fază și le schimbam imediat pentru a nu crea o imagine neplăcută magazinului. Vitrina era cartea de vizită a magazinului. Vânzătoarele și șefele de magazin mă solicitau atunci când produsele din vitrină erau vândute să schimb vitrina și să expun alte produse. În cel mai scurt timp, cele din vitrină se vindeau primele”, a mai spus Daniela Silvia Șerban.

Bârladul la acea vreme nu avea manechine moderne create din materiale speciale care să creeze impresia unor ființe vii, așa cum vedeau vitrinierii în reviste poloneze și cehoslovace, dar aveau în schimb oameni care își făceau cu profesionalism treaba, și nu pentru bani, pentru că salariile lor erau undeva la nivelul salariului minim.

Echipa de decoratori bârlădeni a fost una dintre cele mai bune din țară în anii ‘80

În timpul „Epocii de Aur” decoratorii vitrinieri participau de foarte multe ori la concursuri locale și naționale, etalându-și astfel priceperea și creativitatea. În anul 1988, vitrinierii din Bârlad au participat la un concurs național de decorare a vitrinelor. Au fost provocați să decoreze vitrine ale magazinelor de pe litoral. Au lucrat o lună non-stop la decoruri și efortul lor a fost recompensat pe măsură. Au obținut locul II pe țară, demonstrând că sunt unii dintre cei mai buni decoratori vitrinieri, în condițiile în care în marile magazine ale țării, absolvenți ai facultăți de artă care realizau acest lucru nu au reușit să obțină un premiu.

Statul român aloca la acea vreme, prin intermediul ICSMI-urilor, fonduri foarte mari pentru stimularea comerțului cu ajutorul prezentării produselor într-o formă atrăgătoare.

Perioada în care Silvia Șerban dar și soțul ei, Constantin, au lucrat ca decoratori vitrinieri a fost una dintre cele mai frumoase perioade de împliniri profesionale. Lumea era mult mai preocupată de lucrurile frumoase, se lucra din plăcere pentru ochi, inimă și suflet și rezultatele realizate erau pe măsura pasiunii depuse.

Din păcate fiind preocupați zi de zi de profesia lor au scăpat din vedere un lucru foarte important, acela de a strânge fotografii cu decorurile create în timp atât la locul de muncă cât și la concursuri. Nici ei, nici ceilalți colegi de-ai lor nu s-au gândit să păstreze acele amintiri în imagini, surprinse pe film foto și să realizeze un album cu valoare de document. „Îmi pare rău că nu am fost inspirată să strâng fotografiile pe care le-am realizat în acea perioadă. Doamne, cât de bine ar fi fost să vizualizez acum atâtea decoruri de vitrine și să – mi amintesc de povestea fiecăreia în parte”, a mai spus Silvia Șerban.

Comments

comments

About Simona Vasile