Google+
Home » Social » Copii pentru care muncile câmpului înseamnă ”vacanța de vară”

Copii pentru care muncile câmpului înseamnă ”vacanța de vară”

Vacanța de vară a ajuns deja la jumătate, iar dacă pentru mulți copii înseamnă relaxare, joacă fără griji, bălăceală la piscină sau la mare, drumeții la munte ori, pur și simplu, zbenguială în parc sau în fața blocului alături de prieteni, pentru alte sute de copii – respectiv pentru cei de la țară –  vacanța înseamnă muncă la câmp. Cele trei luni cât nu merg la școală sunt dedicate, de dimineață și până la apus prășitului, săpatului, plivitului, culesului, curățeniei la animale.

Sute copii din județul Vaslui își petrec lunile de vară muncind cot la cot cu părinții. Cei mai mulți nu au fost niciodată la munte sau la mare și nici nu își imaginează altfel vacanța de vară decât… muncind! Pe câmp, în grădini sau cu animalele, fete și băieți de la clasele primare și până la liceu, trudesc pentru a avea ce pune pe masă.

Așa sunt obișnuiți și nu se gândesc că vacanța lor ar putea arăta altfel. Familiile nu își permit câteva zile la munte sau la mare. Oamenii se concentrează în fiecare zi pe grija pentru animale si pământ, pentru că numai așa se pot întreține.

Distracția supremă a verii: bâlciul

”Eu mă trezesc pe la ora 7. Frații mai mari se trezesc mai devreme și merg cu tata la animale. Eu și sora mea mai mică rămânem acasă cu mama. Avem treaba în grădină. Udăm roșiile, ardeii, rupem buruieni, dăm mâncare la pui, mama curăță la porc, la vacă. E treaba multă prin curte. La amiază, ne odihnim pentru că e cald. Seara merg după vacă. Udăm din nou. La mare nu am fost. Nici nu mergem. Nu are mama bani. Vine școala și eu am nevoie de pantofi noi, iar sora mea de trening. O sa mergem la bâlci. Copiii de la oraș se duc la mare. Mai sunt și pe aici, prin sat, dar nu toți. Nu e grea munca. Ne-am învățat. Cine să îi ajute pe părinți?!”, spune Clara, o fetiță de 12 ani, pe care am întâlnit-o la fântână, în Voinești.

Ana, prietena ei, face niște socoteli: “De câteva zile mă duc la bunici și culeg caise și prune. Îmi dau bunicii câte 10 lei. Îmi iau o înghețată și pufuleți și restul îl strâng. Am văzut un ghiozdan verde la magazin. Cel vechi nu îmi mai place și mama nu are bani să îmi cumpere, pentru că suntem cinci frați. Mai am un pic și am banii de ghiozdan”, se mândrește copila.

Marian are 14 ani și iubește animalele. Ar trebui să meargă la liceu anul viitor. Va rămâne în sat, cel mai probabil. De vacanțe, nici nu se pune problema. “Nu am fost niciodată în vacanță. Eu muncesc. Cam tot anul. Nu prea îmi place la câmp. E grea munca pământului. Mie îmi plac animalele. Când o să cresc, poate îmi iau și eu niște oi. Merg și la școală. Am note bunișoare. Dar nu cred că am eu loc la liceu. Nici nu ar avea tata bani să mă țină. Marea am văzut-o la televizor. Nu am fost. Nici părinții mei nu au fost. Mi-ar plăcea mai mult la munte, mă gândesc. La mare e aglomerat. Prețuri mari. În curând, strângem recoltele. Adunăm pentru iarnă. Trebuie să mâncăm și noi, și animalele”, a spus copilul.

Sunt mulți alți copii în aceeași situație. Abia așteaptă începerea școlii, pentru că numai așa mai scapă și ei de grijile de oameni mari. Nu se plâng si nu au așteptări. Uneori, vizează cu ochii deschiși. ”Când o sa fiu mare, o să vizitez lumea! O să am bani, pentru că mă fac doctoriță!”, ne-a mărturisit, veselă, Ana.

Comments

comments

About Simona Vasile

%d blogeri au apreciat: