Google+
Home » Social » Coșmarul Holocaustului, evocat de un supraviețuitor în cadrul evenimentului de comemorare a victimelor Holocaustului organizat de Asociația ”C-tin Hamangiu” Bârlad

Coșmarul Holocaustului, evocat de un supraviețuitor în cadrul evenimentului de comemorare a victimelor Holocaustului organizat de Asociația ”C-tin Hamangiu” Bârlad

de Simona MIHĂILĂ

Salt în timp pentru o dureroasă, dar emoționantă, incursiune în culisele celui mai răsunător genocid din toate timpurile – acesta a motivul pentru care duminică, 8 octombrie, zeci de bârlădeni au dat curs invitației Asociației ”Constantin Hamangiu” din Bârlad la Muzeul ”Vasile Pârvan”, acolo unde a fost marcată ”Ziua Națională de comemorare a Holocaustului, în prima conferință a acestei asociații.

Un eveniment de excepție al cărui valoare a fost dată în primul rând de prezența remarcabilă a unui supraviețuitor al Holocaustului: Liviu Beris, președintele Asociației Evreilor din România Victime ale Holocaustului. Oaspete a fost, de asemenea, și Silviu Vexler, reprezentantul Comunitatii Evreiesti in Parlamentul Romaniei.

Andrei Huiban, președintele Asociației ”Hamangiu”, deputatul Adrian Solomon, membru fondator, Oltea Rășcanu Gramaticu, președinta filialei locale a Societății de Istorie, dar și Elena Monu, președinta Academiei Bârlădene, sunt cei care, alături de invitații de onoare ai evenimentului, au trecut în revistă momente importante ale Holocaustului evreilor din România.

Partea de inedit a fost adusă de deputatul Solomon care a dat citire unor documente ce confirmă existența în timpul guvernării Antonescu a unui ghetou deschis la Bârlad. Este vorba de un ordin al unui șef de secție al armatei către Poliția orașului Bârlad, din 8 iulie 1941, în care se cerea un tabel nominal cu toți evreii între 18 și 60 de ani, precum și corespondența dintre autorități, ce a urmat acestui ordin.

Așa-zisul Holocaust”

Elementul central al conferinței a fost prezentarea cărții ”Holocaust sub Guvernul Antonescu. Întrebări și răspunsuri”, de către chiar autor, respectiv Liviu Beris.

Volumul însumează o serie de documente, îndelung scormonite în arhive, biblioteci, dosare, stenograme, procese-verbale și tot ce înseamnă sursă autentică și credibilă de informații despre exterminarea evreilor în România anilor 1938-1944. Toate prezentate sub forma unor răspunsuri la o multitudine de întrebări la care autorul a fost invitat să răspundă de-a lungul anilor, în numeroasele întâlniri pe care le-a avut cu elevi, studenți, profesori de istorie și științe ori cu organizații civice.

”Ce părere aveți despre așa-zisul Holocaust din România” – este capul de listă al întrebărilor selectate de Liviu Beris și tema în jurul căreia și-a concentrat discursul la întâlnirea de duminică de la Muzeul ”Pârvan”.

”Așa-zisul Holocaust” captat de ochii minții copilului de 13 ani, cât avea Liviu Beris în timpul celui mai negru coșmar al vieții lui, le-a fost desfășurat bârlădenilor într-o sensibilă succesiune de tablouri de un dramatism pe care numai cuvintele simple și adânci ale celui care l-au trăit o pot zugrăvi în dimensiunea sa reală.

”Așa-zisul Holocaust” a însemnat dimineața în care cineva a intrat în satul Herța, din fostul județ Dorohoi, și i-a întrerupt copilăria. Când a aflat că brutăria familiei a fost confiscată de autorități, iar el, împreună cu mama, tatăl și frații au fost treziți într-o dimineață de vară de către blindatele sovietice pentru a fi anunțați că se fac vinovați că sunt evrei. Au primit un carnet de identitate sovietică având numărul 39, ceea ce însemna că vor fi deportați. Drumul spre deportare a însemnat luni întregi de mers pe jos, în convoaie de câte 200 de oameni, prin călduri toride, ori ploaie, în picioarele goale prin nămol, plini de păduchi, slinoși, flămânzi, dar mai ales, însetați.

”Așa-zisul Holocaust” a însemnat pentru copilul Liviu Beris strădania permanentă de a nu rămâne în urma convoiului, pentru ca jandarmul care îi însoțea să nu îl împuște. Așa cum a împușcat-o pe fetița de 5 ani care nu a mai putut înainta și căreia i-a fost ”permis” să rămână pe loc abia după ce i s-a tras un glonte în cap.

Așa-zisul Holocaust i-a oferit băiețelului de 13 ani clipa de maximă fericire pe care nu i-a fost dat să o retrăiască niciodată până la vârsta de 90 de ani, cât are astăzi: aceea de a se arunca cu buzele arse de sete pe urma lăsată de roata unei căruțe, acolo de unde a sorbit cu nesaț câteva linguri de apă amestecată cu noroi: ”O clipă mai fericită ca aceea nu am mai simțit niciodată”.

Comments

comments

About Simona Vasile

%d blogeri au apreciat: