Google+
Home » Social » Muzeul bârlădean, pe un butoi cu pulbere! O demisie și două procese în instanță din cauza comportamentului directorului Mircea Mamalaucă

Muzeul bârlădean, pe un butoi cu pulbere! O demisie și două procese în instanță din cauza comportamentului directorului Mircea Mamalaucă

de Mihaela NICULESCU

Tensiunile mocnite, acumulate în mai mulți ani, în rândul angajaților Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad au răbufnit în cele din urmă. Din cauza manierei de lucru a directorului Mircea Mamalaucă, considerată total nepotrivită de unii angajați, recent, doi muzeografi au dat în judecată instituția, iar un altul și-a dat demisia.

Disensiunile dintre unii angajați și director nu sunt de ieri, de azi, ci de câțiva ani buni. Au sperat că atitudinea dictatorială a lui Mircea Mamalaucă va înceta, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Oamenii spun că n-au mai suportat umilința și teroarea, șicanele, lipsa de respect și de colaborare și nici filajele din partea unor locotenenți ai directorului, așa că fie au plecat din instituție sau se gândesc să plece, fie au ales să-și caute dreptatea în instanță.

Totul a pornit după ce voluntarii de la secția Științele Naturii, Simon Salcă și italianul Ferdinando Perniciano (a cărui poveste a fost prezentată în ziarul Est News, AICI), au fost dați afară, pur și simplu. Aceștia făceau voluntariat pentru muzeu, sub conducerea muzeografului Laurențiu Ursachi. După ce, mai bine de șase luni, acești voluntari au lucrat cu buna știință și acordul conducerii, recent directorul Mircea Mamalaucă a avut o revelație: aceea că voluntarii, nefiind specialiști, nu trebuie să intre în contact cu materialul fosilifer, care este parte a tezaurului cultural.

Brusc, directorul Mamalaucă și-ar fi dat seama că legislația în vigoare asta spune și le-a interzis celor doi voluntari să mai desfășoare activitate la secția Științele Naturii. Mircea Mamalaucă a declarat pentru Est News că nici nu știa cu ce se ocupau exact cei doi voluntari, fiind informat că Perniciano era traducător și participa la săpături alături de Simon Salcă și muzeograful Laurențiu Ursachi.

Mamalaucă pretinde că nu știa ce știe o țară întreagă

Mircea Mamalauca

Despre activitatea admirabilă a lui Ferdinando Perniciano în cadrul muzeului bârlădean, am scris chiar în Est News, articolul nostru fiind distribuit masiv și fiind vizibil chiar pentru reprezentanți ai unor muzee din țară, din partea cărora am primit un feedback pe măsură. Numai directorul muzeului în care lucra italianul pretinde că nu l-a citit și, culmea, mai spune și că nu știa ce se întâmplă, de luni bune, chiar sub nasul său.

„Nu mi se pare normal ca doi oameni din afara muzeului să lucreze cu obiecte de tezaur. Din momentul în care materialul fosilifer este scos din pământ el este trecut din oficiu în patrimoniul cultural, în tezaur, urmând apoi să fie cercetat și în urma unei expertize să fie clasat sau nu. Curățarea, perierea, spălarea pieselor se fac de către specialiști. Restauratorii și conservatorii au acces la aceste bunuri culturale mobile. Am crezut că voluntarii participă doar la săpături în situri, nu că se ocupă de restaurare și conservare. Legislația în vigoare spune clar că aceste operațiuni se fac în ateliere și laboratoare acreditate, de persoane autorizate în restaurare și conservare. Avem un angajat pe post de conservator, Costică Crăciun, care nu a fost solicitat de muzeograful Ursachi. A preferat să lucreze cu două persoane fără pregătire”, a declarat pentru Est News Mircea Mamalaucă, directorul Muzeului „Vasile Pârvan”.

Explicația doctorului în geologie, Laurențiu Ursachi: ”Costică Crăciun nu se prea pricepea”

Laurențiu Ursachi

Contactat de reporterul Est News, Laurențiu Ursachi, doctor în geologie din 2016, a negat că ar fi refuzat să colaboreze cu Costică Crăciun, angajat cu studii medii pe postul de conservator la secția Științele Naturii.

„Nu am fost împotriva faptului de a lucra cu el, dar nu era disponibil când aveam nevoie, primind tot felul de sarcini din partea direcțiunii. În plus, nu se prea pricepea, a făcut unele greșeli, ceea ce Nando nu făcea. Nando era mult mai receptiv la indicațiile mele și avea într-adevăr abilități pentru acest domeniu. Domnul Costică Crăciun este conservator, într-adevăr, dar în taxidermie (împăiere). În privința celor declarate cu privire la bunurile de patrimoniu, domnul director nu a interpretat corect legea. Materialele fosilifere găsite pe teren nu făceau parte din patrimoniul cultural, nu erau clasate, nici măcar susceptibile de a fi clasate. A peria și curăța materialul fosilifer nu are nicio legătură cu conservarea și restaurarea. Și studenții și orice voluntar care sapă în situri paleontologice ating materialul găsit. Asta înseamnă că sunt în afara legii? Domnul director spune că nu știa ce făceau voluntarii. Dumnealui nu a venit niciodată în biroul meu, e adevărat, dar alții l-au informat. Știe exact ce se întâmplă în instituție, de la unii subalterni.”, a precizat dr. Laurențiu Ursachi, cel care a fost premiat, anul acesta, pentru un articol publicat în revista franceză Geobios, foarte bine cotată în mediul academic internațional.

Când orgoliile de doi lei ucid bunele intenții, în numele ”culturii”

Nando Perniciano

După luni bune în care muzeul s-a folosit de sprijinul necondiționat al italianului – mașină și combustibil, muncă în teren, achiziționarea din bani proprii a unui flex pentru curățat materialul fosilifer dur, conducerea muzeului s-a întors brusc la 180 de grade, invocând texte de lege care nu au legătură cu munca de voluntariat efectuată de cei doi, după cum susține Laurențiu Ursachi.

„Am făcut cu pasiune și cu interes voluntariat la muzeul din orașul în care soarta m-a adus. Nu știu de ce am fost oprit să muncesc ca voluntar. Timp de mai multe luni am lucrat gratuit și mi-am folosit banii și mașina proprie pentru a merge la situri sa găsesc oase. Asta a fost decizia domnului director, așa a considerat că e mai bine…”, a precizat, pentru Est News, Nando Perniciano.

Surse din cadrul muzeului spun că sacrificarea celor doi voluntari s-a vrut o lovitură la adresa muzeografului Laurențiu Ursachi, care a avut ”neinspirația” să se înscrie la doctorat înaintea șefului său, Mircea Mamalaucă. Nu se cădea ca un subaltern să fie mai titrat decât directorul. Între timp, și Mamalaucă a susținut teza de doctorat, dar relațiile dintre cei doi nu s-au ameliorat, ci dimpotrivă.

Sancțiuni peste sancțiuni împotriva subalternului care a îndrăznit să ia doctoratul înaintea șefului

În luna ianuarie a acestui an, muzeograful Ursachi a primit calificativul „nesatisfăcător” din cauza faptului că nu a reușit să organizeze o expoziție florală. Argumentele aduse de muzeograf n-au fost suficiente, deși, susține el, erau fondate. La două săptămâni, dr. Laurențiu Ursachi a fost chemat în comisia de disciplină și muștruluit pentru că nu se achită de sarcinile de serviciu la timp. A primit mustrare scrisă. În iulie, a primit o altă sancțiune, reținerea a 10% din salariu timp de trei luni, pentru că a expediat și reprimit câteva fosile la Cluj, material fosilifer care nu este susceptibil de a fi clasat în patrimoniul național. Directorul Mircea Mamalaucă insistă că piesele sunt din categoria „bunuri culturale mobile clasate”, deși știe foarte bine că acest lucru nu este adevărat, opinează muzeograful Ursachi.

Un muzeograf a demisionat, alți doi s-au adresat instanței, în căutarea dreptății

Alina Butnaru

Considerând că directorul său urmează cu tenacitate toți pașii pentru a-l da afară, Laurențiu Ursachi a atacat în instanță mustrarea scrisă și i s-a dat câștig de cauză. Muzeul a făcut recurs la Curtea de Apel și acum așteaptă hotărârea magistraților ieșeni.

Luna trecută, muzeograful sancționat, care mai are patru ani până la pensie, a dat din nou în judecată instituția la care lucrează, pentru cealaltă sancțiune primită, de reținere a 10% din salariu, având probe absolut edificatoare, spune el.

Directorul Mircea Mamalaucă nu este în conflict doar cu muzeograful Laurențiu Ursachi. Recent, un alt muzeograf, Alina Butnaru, a acționat în instanță Muzeul „Vasile Pârvan”, tot în materia litigiilor de muncă. Aceasta nu a fost de acord cu decizia pe care a primit-o de la conducere, prin care trebuia să devină responsabilă cu riscurile ce puteau apărea în toată clădirea muzeului, din strada Republicii. Nu a fost înștiințată în prealabil despre acest lucru și nici nu a urmat cursuri de managementul riscurilor, așa cum prevede legea actuală.

Același motiv stă în spatele demisiei unui alt tânăr muzeograf, de la secția Arheologie, care a lucrat în instituție timp de un an și jumătate. Tânărul nu ar mai fi suportat mediul tensionat în care lucra, întreținut continuu de director și cercul său de preferați, dorindu-și să lucreze într-o atmosferă civilizată, demnă de o instituție de cultură.

Comments

comments

About Simona Vasile

%d blogeri au apreciat: