Google+
Home » Administratie » Cum a ajuns un loc de legendă din Bȃrlad, de toată rușinea

Cum a ajuns un loc de legendă din Bȃrlad, de toată rușinea

de Simona MIHĂILĂ

«Stația» cărăușilor de la Podul Pescăriei, unul dintre locurile de legendă ale Bȃrladului, de unde astăzi se pot închiria, la prețuri modeste, căruțe cu platformă pentru transportarea bunurilor de mari dimensiuni, e kilometrul zero al mizeriei și al nepăsării.

Mizeria este nu doar rezultatul mormanelor de gunoaie aruncate la voia întȃmplării pe ambele maluri ale rȃului Bȃrlad, ci și al indiferenței autorităților locale, care lasă un simbol al orașului să se zbată în noroi, bălți și bălegar de cal.

Dacă pe vremea lui Petru Rareș, pe aici treceau carele încărcate cu pește prins la Dunăre, iar localnicii se înghesuiau la dughenele urmașilor lui Take, Ianke și Cadȃr să-și cumpere măsline, halva și alte soiuri fine de bunătăți, în prezent, întreaga zonă pare că a încremenit într-un Ev Mediu ponosit, la depărtare de ani-lumină de civilizația secolului în care trăim.

Pentru bȃrlădenii care parcurg sensul giratoriu dinspre Podeni spre centrul orașului, imaginea ternă, încărcată de izul de bălegar și de vorba aspră a căruțașilor, nu mai este un element de surpriză, căci s-a împămȃntenit ca un dat, de ani buni, în mentalul oamenilor care știu că of-ul lor nu înduplecă mai marii orașului. Însă, pentru cei care tranzitează urbea pe la Podul Pescăriei, tabloul este unul de-a dreptul șocant. Căruțele staționează în glod pe malul Cacainei, lȃngă mormane de PET-uri, cutii de conserve, ambalaje și resturi alimentare întinse pe o rază de zeci de metri. Toate dau impresia de fund de lume, de colț de ghetou, de capăt de nicăieri, unde n-a ajuns nici talpă de om civilizat, nici minte de gospodar.

Trist este că, dacă de acest loc s-a legat cȃndva întreaga dezvoltare economică a urbei, de Podul Pescăriei se mai leagă acum doar adresele trimise către Primărie de bȃrlădenii care își au domiciliul în zonă și de proprietarii de terenuri, persoane fizice sau juridice. Ce anume cer aceștia? O soluție civilizată, venită din partea administrației locale, pentru a-i împăca și pe căruțași, dar și pe cei sufocați, la doi pași de zona centrală a orașului, de gunoaie și de mirosuri urȃte.

Deși cunoaște situația, Primăria nu a luat pȃnă azi nicio măsură pentru a rezolva o problemă evidentă, care ține prizonier Bȃrladul într-un tablou mai degrabă caracteristic mediului rural decȃt tȃrgurilor de provincie șlefuite și dichisite prin proiecte bine-gȃndite, inclusiv cu finanțare europeană.

Reprezentanții administrației bȃrlădene au împrumutat, se pare, ochelarii de cal de la animalele de tracțiune care își scaldă copitele în noroi, pentru ca apoi să pornească agale pe străzile orașului꞉ nu văd nici nevoia acută de curățenie a urbei, nu aud nici gura păcătoasă a căruțașilor (cărora prea puțin le pasă de gunoaiele pe care ei înșiși le produc), dar nici pe cea care strigă după civilizație.

Ignoranța și ridicatul din umeri nu fac parte din inventarul de soluții pe care le așteaptă bȃrlădenii; amenzile din partea Poliției Locale, reabilitarea sensului giratoriu de la Podul Pescăriei, întreținerea malurilor rȃului Bȃrlad, amenajarea unei «stații» a căruțașilor, acestea da, pot fi considerate soluții. Dar cine să le pună în practică, atunci cȃnd administrația e sub comanda unui primar care face „TOTUL pentru Bȃrlad” (promisiunea scrisă cu majuscule pe broșura din campania electrorală). Un tot care, deși îi ocupă timpul plătit regește din bani publici, nu dă rezultate.

Să mai pomenim de faptul că, deși pretinde că își dorește investitori în oraș, primarul Boroș se face că nu știe că aceștia își investesc banii doar dacă au condiții civilizate? Poate l-ar ajuta să-și revină informația că anumiți investitori din afara orașului ar fi vrut să cumpere ceva terenuri puse la vânzare în zona Podului Pescăriei, dar au făcut cale întoarsă strâmbând din nas la primul contact cu priveliștea dezagreabilă, vizibilă din toate direcțiile.

Citeste și: Legendele Bârladului: Podul Pescăriei

About Simona Vasile

%d blogeri au apreciat: