Home / Tag Archives: autorităti

Tag Archives: autorităti

Distinsa farmacistă Ana Sârbu a murit cu regretul că Galeria de Artă „N.N. Tonitza” nu a fost sprijinită de conducerea orașului

de Mihaela NICULESCU

Prea târziu! Primăria Bârlad a demarat lucrările de reabilitare a acoperișului Galeriei de Artă „ N.N. Tonitza” în urmă cu câteva zile, când amfitrioana evenimentelor organizate aici, farmacista Ana Sârbu, se lupta cu boala pe patul de moarte, și după ce încercase insistent să înduplece municipalitatea să nu-i întoarcă spatele.

De un an de zile, de când regretata farmacistă Ana Sârbu, președinta Fundației Culturale ”Dr. Constantin Teodorescu”, s-a îmbolnăvit, activitățile organizate la Galeria de Artă a urbei e au început să se rărească, o dată cu degradarea vizibilă a clădirii. Pereții reci s-au umplut pe alocuri de mucegai din cauza infiltrațiilor de apă de la acoperișul avariat.

În urmă cu mai mulți ani, când dr. Teodorescu trăia, iar implicarea sa necondiționată anima Galeria, fundația ce poartă numele doctorului a reabilitat clădirea din temelii. Galeria a devenit una de prestigiu, renumită chiar și în țară, fiind singura entitate privată din Bârlad care organiza evenimente culturale. După moartea doctorului, cel care zeci de ani a fost catalizatorul activităților culturale din Bârlad, fundația a început să se confrunte cu probleme financiare și nu a mai putut suporta cheltuielile cu încălzirea imobilului și cu repararea acoperișului, iar spațiul galeriei a început să se deterioreze. Cu toate acestea, în memoria soțului său, alături de care și-a petrecut peste 30 de ani din viață, farmacista Ana Sârbu a încercat să mențină nivelul înalt al activităților culturale organizate de fundație și în mare parte a reușit. Din păcate, starea sa de sănătate și criza financiară în care a intrat nu i-au mai permis să inițieze și să finanțeze activități de elită la Galeria de Artă.

Doi filantropi ai zilelor noastre, prea repede uitați de niște figuranți politici, preocupați doar de campanii electorale

În trei ani de mandat ai lui Dumitru Boroș, Galeria ”N.N.Tonitza” nu a fost sprijinită nici într-un fel de Primăria Bârlad, cu toate că evenimentele care erau găzduite și organizate de fundație, în ultimul an și în colaborare cu Primăria, erau destinate oamenilor acestei urbe. Este adevărat că între Primărie și Fundația „Dr. Constantin Teodorescu” există un contract pe baza căruia Galeria trebuia administrată de fundație, dar cum primăria este proprietar, avea obligațiile sale.

Pe langă acest lucru intervine obligația morală. Constantin Teodorescu și Ana Sârbu sunt doi dintre cei mai cunoscuți filantropi ai urbei ultimilor ani. De dragul artei (un concept tot mai puțin apreciat în zilele nostre), acești oameni și-au oferit o mare parte din timpul liber, din banii personali și foarte multă energie pentru organizarea unor activități de excepție în incinta Galeriei de Artă „N. N. Tonitza”. Un spațiu pe care l-au preluat în stare jalnică, și pe care l-au reamenajat după tiparele celor mai valoroase galerii de artă. Sumele pe care le-au suportat din buzunarul propriu sunt echivalentul de astăzi a câtorva sute de mii de lei, efort financiar care s-a răsfrânt negativ asupra situației financiare a farmaciilor pe care Ana Sârbu le administra.

Din păcate, astăzi nu mai contează pentru autoritățile locale nici donația uriașă, ce conține obiecte de o rară valoare culturală, pe care cei doi iubitori de artă au făcut-o municipiului Bârlad. Este vorba de colecțiile de tablouri, carte rară și alte obiecte cu și despre Mihai Eminescu, adăpostite în Centrul Cultural ce poartă numele poetului. Renumita Casă Roșie, mai exact, unul dintre puținele monumente istorice ale orașului salvat de la pieire grație influenței și insistențelor doctorului Teodorescu.

Dacă Bârladul este inclus pe harta primelor orașe culturale din zona Moldovei, se datorează și dr. Constantin Teodorescu, cel care a reușit să aducă la Galeria „N.N. Tonitza” expoziții semnate de cei mai valoroși artiști români. După moartea sa, Galeria nu a mai avut strălucirea de altă dată, dar chiar și așa, Ana Sârbu a continuat să lupte pentru ca acest colț cultural să nu piară. Alaltăieri dimineață a murit cu regretul că Primăria ar fi putut să facă mult mai mult pentru ca această galerie să strălucească așa cum a strălucit odată. A plecat în lumea drepților cu gândul că niciodată această Galerie nu se va mai ridica la cotele la care a fost și cu suspiciunea că nu va fi administrată de oameni cu drag de cultură.

Psihologul bârlădean Ionuț Brătianu, despre neîncrederea oamenilor în autorități: ”Acolo unde justiția nu funcționează, e periculos să ai dreptate”

Au văzut un portofel pe o bancă de pe Bulevardul Epureanu în zona fostului MAT, dar au trecut nepăsători pe lângă el. Unul dintre bârlădenii care au văzut portofelul alături de o pernă, vineri dimineață, a venit la redacția Est News după câteva zeci de minute, pentru a anunța că cineva și-a uitat portofelul pe o bancă.

Bărbatul nu s-a uitat în portofel, ci doar a venit să ne anunțe. Mai util ar fi fost să ia portofelul și să-l predea Poliției, iar cu ajutorul nostru, cel care l-a pierdut, să-l recupereze. Nu s-a întâmplat așa, astfel că există posibilitatea ca un „binefăcător” să și-l fi însușit. Nu știm dacă, totuși, portofelul a fost recuperat de cel care l-a uitat pe bancă, după cum nu știm dacă s-a întâmplat la fel și cu o sacoșă și o geantă crem, uitate acum o lună pe o bancă din apropierea Complexului de Servicii Comunitare de pe același bulevard.

În ambele cazuri, am fost anunțați cu destulă întârziere, deoarece obiectele nu mai erau acolo în momentul în care reporterul s-a deplasat la fața locului.

În ultimii ani, oamenii au devenit tot mai indiferenți la necazurile semenilor, nu doar când vine vorba de obiecte pierdute. Săptămâna trecută, de exemplu, mai mulți bârlădeni asistau de la balcon, sau chiar pe stradă, la scena în care tânărul înjunghiat se zbătea între viață și moarte și cu o singură excepție, nimeni nu a luat atitudine.

„Indiferența sau nepăsarea este cea mai grea haină pe care o poate îmbrăca omul. Pentru a construi o lume mai bună e nevoie de implicare. E nevoie de voință și suflet. Când acestea lipsesc, vorbim de o forma tristă de rătăcire care sfidează bunătatea, ajutorul. Opusul dragostei nu este ura, ci indiferența, deoarece exprimă absența dragostei. Când ești indiferent față de necazul, suferința comunității, înseamnă că te-ai răcit atât de mult, încât riști să accepți cu ușurință dezordinea, haosul si teroarea. Oamenii se pot implica dacă și autoritățile se implică și dau dovadă de profesionalism. Ține și de voința oamenilor care sunt învestiți să se implice prin rolul pe care îl au. De multe ori, indiferența este alimentată instituțional prin acele mituri care, din păcate, sunt confirmate astăzi: <<poliția nu face nimic, te lasă să mori cu dreptatea în mână>>, <<toți se acoperă>>, <<școala s-a prostit>>. Atunci când o catastrofă sau incident cu puternic ecou social este minimalizat, ascuns și prezentat ca o stare de normalitate, apare convingerea comunitară de neîncredere, suspiciune și de neimplicare. Când instituțiile de ordine publică și judiciare nu sancționează urgent abaterile de la normele sociale, apar interpretări subiective, emoționale, care de multe ori s-au confirmat în mass-media, spațiul public. De aici și neîncrederea care merge mână în mână cu indiferența. Acolo unde justiția nu funcționează, e periculos să ai dreptate. E nevoie de prioritate maximă în educația preventivă. Noi, de fapt, învățăm în familie, în grădiniță, să facem diferența dintre bine și rău, dar există posibilitatea ca acele valori sociale: adevăr, bunătate, altruism, implicare etc. să fie anulate prin indiferență.”, a explicat, pentru Est News, psihologul Ionel Brătianu. (Mihaela NICULESCU)

Promovarea online a județului nu este băgată în seamă de autorități

Mara GRIGORIU

La un click distanță de lumea reală, transparența și comunicarea digitală nu sunt punctele forte ale celor mai importante instituții din administrația publică vasluiană. Deși ar putea beneficia de o platformă generoasă de promovare, informare și dialog cu cetățenii, cele mai multe instituții publice din județul Vaslui preferă să ʺtacăʺ online. Dacă n-ar fi cele câteva legi care reglementează accesul cetățenilor la datele și informațiile de interes public, cum sunt Legea 52 / 21.01.2003, privind transparența decizională în administrația publică, și Legea 544/12.10.2001, privind liberul acces la informațiile de interes public, probabil că nimic nu ar tulbura liniștea acestor instituții, pentru care deschiderea către public și interacțiunea online sunt încă un fel de Bau – Bau.

Potrivit datelor oficiale de la Serviciul de monitorizare a paginilor deținute de către principala rețea de socializare din România, în județul Vaslui există aproximativ 120.000 de utilizatori care au conturi personale și accesează zilnic platforma de socializare, dar al căror drept la informare este parțial sau complet neglijat de autoritățile publice județene și locale.

În afară de un site care își arogă titlul de ʺPortalul oficial al județului Vasluiʺ, Consiliul Județean Vaslui nu există, oficial, pe rețelele de socializare. Găsim, în schimb, o pagină neoficială care a strâns doar 64 de aprecieri și 136 de vizite. De fapt, cu toată indulgența, putem spune că CJ Vaslui n-ar supraviețui online dacă vasluienii nu ar alege această locație pentru postările de pe paginile personale de socializare, deci nu mai mult de un ʺam trecut și eu pe acoloʺ. Că interacțiunea cu publicul lipsește cu desăvârșire au înțeles și puținii vasluieni care au renunțat să mai scrie, după ce au pus în discuție starea unor drumuri județene imposibil de circulat, de care nu se interesează nimeni, sau subiecte precum blocarea accesului corupților la funcțiile publice și reducerea fenomenului corupției în Vaslui și în România. Aceste postări datează de un an, iar șefii județului nici nu le-au văzut sau le-au ignorat, mai ales că au fost întrebați dacă declarațiile lor de avere sunt complete și dacă, prin funcția deținută, deservesc sau facilitează interesele personale, ori ale altor organizații și societăți comerciale.

Dialogul lipsește și de pe pagina de socializare a Prefecturii. Instituția Prefectului – Județul Vaslui are 1.909 prieteni și doar câteva zeci de aprecieri la mesajele postate, fie că sunt fotografii de la evenimentele organizate, comunicate de presă sau știri care fac radiografia activității prefectului în funcție. Nimeni nu adresează întrebări, nimeni nu oferă răspunsuri, semn că mai este mult până la momentul în care vasluienii vor pune capăt prejudecăților legate de comunicarea deficitară și lipsa de transparență a instituțiilor publice aflate în slujba cetățenilor.

Primăriile din județul Vaslui se promovează puțin sau deloc pe rețelele de socializare!

Cineva s-a îndurat de Primăria municipiului Vaslui și i-a făcut cont personal pe cea mai populară rețea de socializare. Din păcate, are doar doi prieteni – viceprimarul municipiului Vaslui și purtătorul de cuvânt al primăriei, și doar două fotografii. Într-una dintre ele, statuia lui Ștefan cel Mare, care tronează în fața Palatului Administrativ Vaslui, în cealaltă, sediul primăriei, o construcție de sticlă care pare mai mult un sediu de companie privată decât unul de instituție publică, motiv pentru care n-a reușit să obțină nicio apreciere de la public. Oricum, ultima activitate a acestui cont este din ianuarie 2016, semn că proiectul a fost abandonat.

Primăria Vaslui stă mult mai bine la capitolul promovare pe pagina neoficială, și asta tot datorită vasluienilor. Are 351 de aprecieri și 2.216 vizite, plus fotografii cu miri și mirese, oameni fericiți care și-au spus ʺDaʺ în fața ofițerului de Stare Civilă, au imortalizat momentul și au postat pe rețeaua de socializare locul, data și personajele din alaiul de nuntași.

Primăria Municipiului Bârlad are cont personal de socializare, 1685 de persoane în lista de prieteni și doar 7 care urmăresc constant activitatea instituției. La un an de la deschidere, contul are 82 de albume cu fotografii de la evenimente culturale, artistice, științifice sau de la ședințele de consiliu local, însă nu stă deloc bine la numărul de aprecieri. De remarcat că, la rubrica de informații generale și de contact nu există date, în afară de, culmea, data nașterii – 17 Iunie 1994 (!). Pe cine trebuie să felicităm atunci, nu știm…

Dacă Primăria Negrești există pe rețelele de socializare și are chiar 54 de prieteni, Primăria Huși are doar o pagină neoficială, generată automat de utilizatori, cu 227 de aprecieri și 1.168 de vizite, iar cea a orașului Murgeni se mândrește cu un profil neactualizat din noiembrie 2012, cu numai 58 de aprecieri.

Pentru curiozitățile legate de paginile de socializare ale primăriilor de comune din județul Vaslui e suficient să tastați numele care vă interesează în spațiul de căutare de pe pagina principală a rețelei de socializare. S-ar putea, însă, să fiți dezamăgiți – deși e relativ ieftină și la îndemâna oricui, promovarea online a județului Vaslui interesează puțin sau deloc administrațiile locale.

Cum se năruie patrimoniul cultural-istoric al județului sub ochii nepăsători ai autorităților?!

de Răzvan CĂLIN

O ședință a Colegiului Prefectural Vaslui a scos la lumină starea jalnică a patrimoniului cultural și istoric din județ. Monumentele istorice sunt lăsate în paragină pe motiv că nu sunt fonduri pentru reabilitarea lor.

Patrimoniul cultural și istoric al județului Vaslui este pe cale să devină istorie sau, mai bine zis, o simplă amintire. Monumente istorice și culturale de o valoare inestimabilă zac pe întreg cuprinsul județului fără ca nimeni să ridice vreun deget pentru conservarea lor. În aceste fel, cu fiecare zi care se scurge, clădirile de patrimoniu sunt tot mai deteriorate, intemperiile și delăsarea oamenilor măcinându-le încet, dar sigur.

Asta în timp ce autoritățile stau și se lamentează (în cel mai bun caz!) că nu au fondurile necesare pentru așa ceva. Este clasica scuză găsită pentru mai toate problemele comunității, cu care responsabilii speră că vor închide gura celor ce îndrăznesc să le ceară socoteală sau să-i critice.

Conform statisticii realizată chiar de cei de la Direcția Județeană pentru Cultură (DJC) Vaslui, la nivelul județului nostru există nu mai puțin de 438 de obiective incluse pe Lista monumentelor istorice. Dintre acestea, 81 sunt de interes național și 357 de interes local. Același inventar al DJC Vaslui mai spune că 266 de obiective sunt monumente de arhitectură, 148 aparțin domeniului arheologiei, iar 24 sunt de for public. Într-o ședință a Colegiului Prefectural derulată ieri, 25 august, Corina Nicoleta Ursache, directorul executiv al DJC Vaslui, a recunoscut cea mai mare parte a acestor obiective sunt într-o avansată stare de degradare. Și, desigur, vina pentru această situație îi revine exclusiv eternei scuze că nu sunt resurse financiare, atât pe plan local, cât și la nivel de buget al Ministerului Culturii.

Într-un comunicat de presă trimis de Cancelaria Prefectului, s-a subliniat, printre altele, că ”în județul Vaslui sunt puțini specialiști autorizați în domeniul restaurărilor, fapt care, corelat cu lipsa documentațiilor de urbanism ce reglementează construirea în zonele protejate, duce la abandonarea unor monumente aflate în stare avansată de degradare sau la intervenții neautorizate. Pe de altă parte, DJC Vaslui se confruntă cu probleme de personal. În prezent, nu există niciun angajat cu studii de specialitate ȋn instituție, cu excepția directorului, Corina Nicoleta Ursache”.

Biserică din lemn veche de 600 de ani, lăsată să se năruie!

biserica_cetatuia3Un amănunt, deloc lipsit de importanță este că multe dintre obiectivele protejate din județ sunt lăcașe de cult sau sedii administrative bisericești. Și totuși, deși potrivit legislației în vigoare, proprietarii sau administratorii unor astfel de monumente istorice au obligația de a le conserva și păstra în condiții cât mai bune, Episcopia Hușilor sau protopopiatele din subordine nu se îngrămădesc să aloce fonduri pentru reabilitarea acestora. Și vorbim aici de mai multe clădiri, în special biserici, de o valoare biserica_cetatuia2inestimabilă, adevărate bijuterii arhitectonice, mărturii ale unor meșteșuguri și arte demult apuse.

Un exemplu în acest sens este biserica din lemn ce poartă hramul Sfîntului Nicolae din satul Cetățuia, comuna Puiești. Este printre cele mai vechi monumente ecleziastice din Episcopia Hușilor și a fost ctitorită de călugării Mănăstirii Neamț în urmă cu aproape șase secole. Micuța biserică din lemn este o bijuterie arhitectonică și e o minune că încă se mai păstrează în mare parte intactă. Este construită din bârne de stejar, încheiate după un vechi meșteșug „în cheotoare dreaptă” și păstrează și acum învelitoarea de șindrilă. Ancadramentul ușii este decorat cu motive solare, brâu în torsadă, solzi și plumbi, iar ancadramentele ferestrelor sunt îmbogățite cu motive stilizate florale și stelate. S-au păstrat inclusiv obloanele din lemn ale ferestrelor, cu geamurile mici în patru colțuri. Am facut aceste mici precizări tocmai pentru a sublinia valoarea și frumusețea acestui obiect de patrimoniu unicat. Și, atenție, biserica este funcțională și în momentul de față, aici oficiindu-se cu regularitate slujbe religioase. Însă, cine știe pentru cât timp având în vedere că odată cu trecerea timpului, lăcașul de cult se deteriorează din ce în ce mai tare.

Ce fac înaltele fețe bisericești, între timp? Mai nimic. Nu s-a alocat nici un leu pentru ca această bijuterie arhitectonică să rămână și generațiilor următoare. Deși Episcopia Hușilor este renumită pentru sârgul și priceperea cu care știe să ”producă” saci de bani, care, după cum se vede, se pierd prin ”tainițele” instituției.

Monumente istorice, din ce în ce mai degradate!

biserica_cetatuiaIar exemplele ar putea continua la nesfârșit, căci așa cum am mai spus marea majoritatea a obiectivelor de patrimoniu sunt în această stare jalnică. Lucru recunoscut, de altfel, și de DJC Vaslui, care a și realizat un studiu în acest sens începând cu 2015 și până în prezent. Concluziile sunt cât se poate de grăitoare: D.J.C. Vaslui a desfășurat o acțiune de verificare a stării de conservare a tuturor monumentelor istorice din municipiul Bârlad, Huși și Vaslui și a modului de respectare de către proprietarii/administratorii de monumente istorice a prevederilor legale din domeniul protejării patrimoniului. În acest sens s-au întocmit procese verbale, constatându-se faptul că imobilele ce au calitatea de monument istoric, cu excepția clădirilor restaurate, se află într-o stare rea de conservare (degradări la elementele cu rol structiv, la nivelul soclului, al pereților portanți și învelitorii). Din păcate, în timp, unele monumente istorice au suferit intervenții neautorizate care au dus la diminuarea valorii monumentelor istorice, dar au știrbit și din frumusețea arhitecturală a orașelor de altă dată, în special Bârlad și Huși”.

Din păcate, trist, dar cât se poate de adevărat. Tot DJC Vaslui este cea care a și stabilit o listă cu monumentele istorice ce necesită lucrări de intervenție în regim de urgență. Lista cuprinde, printre altele, biserica de lemn din satul Cetățuia, clădirea ce a adăpostit până în urmă cu câțiva ani Școala gimnazială ”Vasile Pârvan” din Bârlad, ansamblul vechiului spital comunal din Huși, conacul Sturdza din comuna Tăcuta, Casa Mogoș și Casa Luchian, ambele din Vaslui etc.

Prefectul Olteanu: ”Se poate vorbi mai mult despre o stare de degradare, decât despre una de conservare a monumentelor istorice”!

Din păcate, includerea pe această listă nu echivalează cu obținerea de fonduri pentru reabilitarea acestor monumente istorice. Nicidecum! Autoritățile locale, dar și cele de la București nu știu altceva decât să se plângă că nu sunt fonduri. Și atât, nimic mai mult. Ar fi desuet să spune că în alte țări, tot ceea ce înseamnă vestigii ale trecutului este conservat și promovat de o manieră agresivă. E de ajuns să te gândești că unii au transformat statuia unui individ care urinează într-un veritabil loc de pelerinaj mondial pentru turiști din întreaga lume, generând fonduri anuale consistente la bugetul local din această atracție turistică. Iar noi stăm și privim cum bijuterii arhitectonice, obiective de o valoare culturală și istorică incomensurabile, se năruie cu fiecare zi ce trece.

olteanuDe altfel, Daniel Olteanu, prefectul de Vaslui, a avut o intervenție cât se poate de tranșantă pe marginea acestui subiect delicat: ”Tot se vorbește de starea de conservare a monumentelor istorice, dar în realitate nici nu putem discuta despre așa ceva. În acest moment, se poate vorbi mai mult despre o stare de degradare, decât despre una de conservare a monumentelor istorice. Dar pot avea o șansă de a fi protejate și restaurate cu finanțare europeană. Este important să facem cunoscută această situație tuturor celor care ar putea fi interesați, dar nu știu că se pot implica în astfel de proiecte, de restaurare a monumentelor istorice. Organizațiile non-guvernamentale sunt primele care ar putea profita de această oportunitate de accesare a fondurilor europene, de exemplu. Din păcate, această stare de degradare persistă de peste 20 de ani, fără ca nimeni să miște vreun deget. Oare chiar trebuie să se întâmple vreo nenorocire, de genul incendiu, ca să facem ceva?! Ne-am tot obișnuit să reacționăm, în loc să acționăm din timp”.

Prefectul Olteanu a mai declarat pentru Est News că a identificat deja o organizație non-guvernamentală care ar putea pune umărul, împreună cu celelalte instituții ale statului, la accesarea de fonduri europene sau chiar de la bugetul de stat pentru reabilitarea unor monumente istorice din județ. Rămâne de văzut cât de bine vor reacționa autoritățile, căci, până la urmă, cine nu își respectă trecutul, nu poate avea viitor!

Uite că se poate!

de Răzvan CĂLIN

După ce am prezentat pe larg cazul profesoarei Elisabeta Craus, autoritățile bârlădene și-au cerut scuze și au rezolvat problema cât ai clipi.

Recent, într-una din edițiile anterioare ale cotidianului nostru am prezentat pe larg cum soția fostului primar de Bârlad – Doru Gabriel Craus – a fost pur și simplu umilită și jignită de câțiva funcționari ”sensibili” din cadrul Administrației Cimitirelor Bârlad. Profesoara Elisabeta Craus reclamase faptul că un alt localnic se apucase să sape o groapă chiar pe cele două locuri de veci pe care femeia le deține cu acte în regulă în Cimitirul ”Eternitatea” din Bârlad. Pentru ”tupeul” ei, femeia a fost tratată cu răceală și indiferență, într-o primă fază, pentru ca ulterior funcționarii respectivi să o apostrofeze și să o jignească în fel și chip. Ba chiar, la un moment dat, i-au sugerat că ar fi mai bine să tacă și să accepte să i se dea alte locuri de veci într-o cu totul altă zonă din cimitir. Lucru cu care Elisabeta Craus nu a fost de acord nici în ruptul capului. Hotărâtă să-și găsească dreptatea (mai ales că deținea documente legale care îi atestau fără echivoc dreptul de proprietate), profesoara a apelat la redactorii Est News, cărora a ținut să le dezvăluie comportamentul arogant și necivilizat al funcționarilor publici. Ei, se pare că prezentarea pe larg în paginile cotidianului nostru a acestui caz, a avut o urmare pozitivă din partea administrației publice locale.

”Am fost contactată chiar de domnul Ticu Pâslaru, administratorul de la ”Eternitatea”, care, foarte amabil de această dată, mi-a spus că problema mea a fost rezolvată și că să stau liniștită pentru că eu dețin legal acele locuri de veci.  Domnul Pâslaru era numai miere și zahăr și-a cerut scuze și mi-a dat asigurări că dreptatea este de partea mea. Ba chiar mi-a eliberat vreo două documente noi (în afara celorlalte mai vechi pe care le aveam deja) prin care Administrația Cimitirelor Bârlad îmi atestă dreptul de proprietate asupra locurilor de veci. Cred că în momentul de față sunt singurul cetățean din Bârlad care are atât de multe documente pentru niște amărâte de locuri de veci. Bineînțeles că sunt mulțumită că totul s-a rezolvat, finalmente, în mod decent. Dar stau și mă întreb dacă această soluție nu cumva putea fi găsită de la bun început? Fără ca eu să fiu jignită, fără nervi și atâta scandal”, ne-a declarat Elisabeta Craus.

Sprijin de la primărie pentru autorizarea Spitalului Bârlad

Autoritățile locale bârlădene speră că, în cel mai scurt timp, problemele legate de lipsa autorizației sanitare de funcționare a Spitalului de Urgență „Elena Beldiman” Bârlad vor fi rezolvate.

În această lună, ar trebui să se semneze contractul de finanțare între Casa Județeană de Asigurări de Sănătate (CJAS) Vaslui și Spitalul de Urgență „Elena Beldiman” Bârlad. Lipsa autorizației sanitare de funcționare este însă un mare impediment, așa că atât conducerea unității medicale, cât și edilii orașului caută soluții. Primul pas a fost organizarea unei întâlniri, la care au participat managerul Ștefan Constantinciu, directorul medical Gabriela Daniș, contabilul șef și șeful Serviciului Investiții, primarul Constantin Constantinescu și directorul executiv Constantin Ciobanu.

„Se pare că noua conducere a spitalului induce populației sentimentul că primăria nu ajută cât trebuie activitatea din spital și că ar trebui să o facă pentru că există pericolul ca gradul unității să fie coborât de la III la IV. Le-am demonstrat cu acte că primăria nu are resurse financiare pentru a ajuta atât cât trebuie spitalul, nu că nu am vrea. Le-am spus că vom face eforturi pentru ca, pe lângă cele două miliarde de lei vechi bugetați la începutul anului, să suplimentăm cu 1,5-2 miliarde. Atât se poate. Când guvernul a hotărât trecerea spitalelor în administrarea autorităților locale, nu a alocat și bani, iar noi nu avem altă sursă de finanțare decât din taxe și impozite, care nu au mai fost majorate de trei ani”, a declarat Constantin Constantinescu în cadrul unei conferințe de presă.

Potrivit sursei citate, arieratele spitalului se ridică la circa patru milioane de lei (40 de miliarde de lei vechi), iar pentru obținerea avizului sanitar de funcționare ar trebui făcute reparații în valoare de peste două milioane de lei.

„Să nu mai spunem că și corpurile A și B, din clădirea principală a spitalului, trebuie consolidate, iar sumele sunt enorme. Ar însemna să dăm bugetul orașului pe șase-șapte ani și să nu mai facem nimic în oraș. Singura soluție ar fi să obțină bani de la guvern sau fonduri de la Uniunea Europeană și am înțeles că deja au început să facă un proiect în acest sens. Pavilionul TBC e clădire de patrimoniu și e mai dificil, iar lucrările de consolidare înseamnă sume enorme. La 800-1.000 euro/mp, la o suprafață de 4.000 mp, ar însemna trei-patru milioane de euro. Nu cred că s-ar putea cu bani de la guvern și de la UE. Din acest motiv, căutăm bani din alte surse. Am făcut deja demersurile pentru expertizarea tehnică a clădirii și încercăm să obținem fonduri din Norvegia sau țările nordice, prin intermediul Ministerului Culturii din România și a ministerului similar de la ei. Iar marți, în ședința de îndată a Consiliului Local, vom pune pe ordinea de zi un proiect prin care să aprobăm planul de conformare în vederea primirii prelungirii avizului de funcționare”, a completat primarul.

Până când se va rezolva problema, contractul de finanțare dintre spital și CJAS Vaslui nu va putea fi semnat. Ca urmare, chiar și pacienții asigurați care se vor interna vor trebui să scoată bani din buzunar pentru orice material sanitar, medicament și intervenție chirurgicală.

Colțul cititorului: Bălmăjeală la Dragomirești

Vasile Bour, un bătrân din Dragomirești, se luptă de 15 ani de zile cu autoritățile locale pentru a intra în posesia averii lăsate de socrul său – o casă cu trei camere, bucătărie, grajd, coteț pentru porci, magazie, șopron – sau măcar pentru a fi despăgubit. Trebuie spus că locuința și acareturile au fost dărâmate, iar cu materialele rezultate a fost construit un nou imobil, în care a funcționat primăria (acum, acolo sunt biblioteca și poșta din comună). Instanța de judecată i-a dat dreptate bătrânului.

“Socrul meu a fost chiabur. Avea casă lângă primărie, făcută-n ’48. Erau 1.600 de metri pătrați, cu bucătărie, hambar și altele. Au stricat acele toate și au făcut primăria veche. Mă judec din 2001. Am calculat că am făcut 172 de drumuri la Vaslui, iar primarul n-a venit niciodată. Primarul mi-a pus motive în toate felurile: că am câștigat casa, dar nu am câștigat terenul, că mi-a dat terenul cu Legea 18, da’ nu mi-a dat nicăierea șamd. O hotărâre din 2007 l-a obligat să-mi dea 500 de lei cheltuieli de judecată, dar nu mi-a dat nici până acum. El a zis că să mă despăgubească statul, nu primăria. Primăria și-a făcut sediu în altă parte, nu mai este acolo”, ne-a declarat Vasile Bour.

Așadar, bătrânul nu numai că nu a fost pus în posesie în cei șapte ani de zile de când are hotărârea judecătorească, dar nici măcar nu și-a recuperat cheltuielile judiciare.

Reprezentanții Primăriei Dragomirești au binevoit să se contrazică în declarații.

Primarul Aurel Turcu susține că omul ar fi greșit: “N-a prezentat toate actele doveditoare. Secretarul a trimis lista cu cei care trebuie despăgubiți cu bani la București, dar el n-a prezentat toate documentele necesare ca să fie trecut pe listă. Lista am trimis-o la Ministerul Dezvoltării (?? – n.r.)”.

Geani Nonel Stoinea, secretarul comunei, arată însă că dosarul lui Vasile Bour a fost trimis mai departe: “Toate hotărârile judecătorești pe care le are au constituit dosarul pentru despăgubiri, care a fost înaintat la București, la Comisia de Stabilire a Despăgubirilor. Acum, așteptăm. Noi am propus acordarea de despăgurbiri doar pentru clădire. Dosarul a fost înaintat prefecturii, care l-a transmis la București încă de acum doi ani. Normal, omul trebuia să primească răspuns: va fi invitat pentru negocieri. A avut toate actele, că altfel îi venea dosarul înapoi”.

Având în vedere cum se mișcă lucrurile pe la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, bătrânul Vasile Bour mai are de așteptat mult și bine. Rămâne de văzut dacă mai apucă ziua când va fi despăgubit.

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
%d blogeri au apreciat: