Home / Tag Archives: constantin matei

Tag Archives: constantin matei

Comuna Băcani și-a vindecat o veche rană – Primarul Matei le-a îndeplinit dorința sătenilor de a avea un Cămin cultural

După un sfert de secol în care nepotolitul spirit cultural al comunei Băcani a fost nevoit să se manifeste oriunde în altă parte, mai puțin într-un spațiu adecvat la el acasă, duminică, sute de locuitori ai comunei au trăit un real moment istoric în viața culturală și artistică a zonei: inaugurarea Căminului cultural.

sfintire-bacani-camin-cultural4Este ultima mare promisiune îndeplinită a primarului Constantin Matei, pe care a ales-o spre a încununa finalul unui mandat reușit, cel mai prolific mandat de care a avut parte comuna Băcani după 1990.

Noul cămin cultural a costat 5 miliarde de lei vechi (sumă suportată în totalitate din contribuțiile sătenilor la bugetul local), se desfășoară pe o suprafață de 320 de metri pătrați și are în componență o sală de spectacole (cu scenă), biroul viitorului director, un spațiu în care va fi mutată biblioteca din comună, bucătărie, cabină pentru artiști și patru băi (dintre care una pentru artiști și una pentru persoanele cu handicap).

Clădirea este dotată cu instalație electrică pentru încălzire, boilere, aparate de aer condiționat.sfintire-bacani-camin-cultural3

”Nu duce lipsă de nimic din ceea ce este necesar confortului, dar eu cred că cea mai importantă este bucuria de a avea iarăși un Cămin cultural, pentru că nu este nicio exagerare când spunem câ, realmente, ne-a lipsit foarte mult”, ne-a declarat primarul Constantin Matei.

fostul-camin-cultural-bacaniPentru oamenii din Băcani, între care se numără și primarul, Căminul cultural nu este doar o clădire. De acest concept se leagă amintirile multor generații ale căror unică bucurile colectivă în vremea comunistului erau tocmai evenimentele ce se desfășurau sub acoperișul Căminului cultural, pe atunci situat la marginea satului Băcani. Serbări, competiții, baluri, nunți – toate acestea au însuflețit decenii întregi pereții căminului și continuă să fie și astăzi prilej de dragă aducere aminte pentru cei mai în vârstă.

sfintire-bacani-camin-cultural1Clădirea în care a funcționat vechiul cămin a fost construită de membrii familiei boierului Toader Palade, de al cărui nume se leagă parte din istoria comunei Băcani. A fost cumpărată, apoi, de preotul Doduță, ultimul proprietar de dinainte de comuniști. Un descendet al preotului este cel care a revendicat clădirea în 1993, moment din care comuna nu a mai avut cămin cultural.

Inaugurarea de duminică nu ar fi fost, poate, în spiritul trandiției satului fără o impresionantă slujbă de sfințire oficiată de patru preoți. A urmat un program artistic pregătit cu emoție și grijă de cadrele didactice din Băcani și susținut de elevii satului, îmbrăcați în costume populare. Unele dintre aceste costume populare purtau pe ele patina timpurilor în care cea mai frumoasă sărbătoare era dansul popular de la serbarea școlară a părinților celor care le purtau astăzi.

Demn de menționat este și momentul prezentării de către educatoarea Lăcrămioara Iolandina Ivan, a trei cărți scrisă de ea: “Lãcrãmioare sfintire-bacani-camin-cultural2artistice”, “Ca trenul sau … catrenul” și ”56 de poezii pentru dragii mei copii”, volum demn de toată atenția, căruia îi vom dedica un articol special, într-o ediție viitoare a ziarului nostru.

Nu se putea ca o asemenea sărbătoare să rămână în amintirea sătenilor fără un recital impresionant de muzică populară susținut de una dintre cele mai cunoscute interprete din zona noastră, o voce iubită și apreciată pe tot cuprinsul țării: Silvia Ene.

Inaugurarea Căminului cultural a fost un eveniment despre care locuitorii comunei vor vorbi poate multă vreme de acum înainte și, fără îndoială, va fi legat pentru totdeauna de numele primarului Constantin Matei în cel mai pozitiv mod cu putință. De altfel, sub acest semn, al aprecierii de către oamenii comunei, stă întreg mandatul lui Matei. Spre regretul majorității, acesta nu și-a depus o nouă candidatură, în ciuda popularității și a admirației de care se bucură, iar refuzul său de a-și argumenta decizia legitimează și mai mult bănuielile comunității că la mijloc… e ceva. ”Ceva” cespre care elegantul primar Constantin Matei nu este deloc dornic să vorbească.

Tragedie: Copil dispărut de acasă și găsit mort într-un pârâu înghețat!

de Răzvan CĂLIN

Copilul avea doar trei ani și a fost descoperit la circa 50 de metri de locuința sa, căzut în apa pârâului Bogdănița.

O familie din satul Băltățeni, comuna Băcani, trece prin clipe grele după ce unul din cei șase copii ai lor a fost găsit mort într-un pârâu ce curge prin apropiere locuinței lor. Este vorba despre Sebastian Păsărică, un băiețel în vârstă de numai trei anișori, care mai are un frate geamăn, Alexandru.

Nenorocirea s-a produs în cursul zilei de joi, 4 februarie, la scurt timp după ce cei doi frați gemeni (Sebastian și Alexandru Păsărică) au ajuns acasă de la grădiniță.

”Asta s-a întâmplat undeva în jur de ora 12, după cum a povestit tatăl copiilor. La un moment dat, Sebi a ieșit din casă dar nimeni nu a dat importanță acestui lucru. E ceva normal la țară să iasă copiii afară, în curte, sau pe stradă, să se joace. Ori să se ducă la toaletă, că ei o au afară în curte, nu în casă. Pe la 13.30, tatăl lui Sebi a început să-l caute pe afară, pe la vecini, crezând că e dus să se joace cu copiii vecinilor, cum obișnuia. Numai că nu a reușit să dea de el și atunci a început să se îngrijoreze”, ne-a declarat Constantin Matei, primarul comunei Băcani.

În jurul orei 16, după aproape trei ore de căutări febrile, tatăl lui Sebi a înțeles că ceva s-a întâmplat cu fiul său și, disperat, a solicitat ajutorul autorităților locale. În scurt timp, polițiștii din comună, diferiți localnici și chiar primarul Matei au pornit în căutarea copilașului. Conștient de gravitatea cazului, Matei a solicitat sprijinul Poliției și Jandarmeriei Bârlad, precum și Inspectoratului pentru Situații de Urgență ”Podul Înalt” Vaslui. A urmat o amplă acțiune de căutare în care au fost angrenate efective impresionante formate din câteva sute de polițiști, jandarmi, lucrători ISU, scafandri profesioniști, polițiști de frontieră (”înarmați” cu aparate de termoviziune) și localnici care au sărit în ajutorul familiei greu încercate. La operațiune au fost prezenți și prefectul Andrei Puică și colonelul Neculai Olaru, șeful ISU Vaslui, care au ținut în permanență legătura cu eșaloanele superioare de la București.

Într-o primă fază, căutările au durat până în noaptea de joi/vineri, în jurul orei 2, când s-a hotărât întreruperea acestora din cauza vizibilității extrem de scăzute. A doua zi dimineață, căutările au fost reluate și, din păcate, în jurul orei 9, copilașul a fost găsit zăcând fără suflare, sub gheața pârâului Bogdănița. Firul de apă trece pe fundul unei râpe din apropierea casei familiei Păsărică, fiind unul din locurile preferate de copii pentru joacă.

”Mai ales iarna, aici este un loc de derdeluș pentru copiii care stau în zonă și vor să se dea cu sania. Am avut bănuielile noastre încă de joi că e posibil ca băiețeul să fi căzut în pârâu, dar ne-am rugat să nu fie așa. L-am căutat în acest loc și joi, am adus chiar și un buldoexcavator care să degajeze din stratul de zăpadă ce acoperea albia înghețată a pârâului. Dar nu l-am putut detecta nici cu ajutorul aparatelor cu termoviziune pentru că era căzut săracul într-o zonă mai adâncă a pârâului, unde apa are o adâncime de peste 70 de centimetri. A doua zi, vineri, pe lumină, scafandrii de la ISU au intrat din nou în apa înghețată a pârâului și, din nefericire, au găsit trupul fără viață al copilului. E mare păcat ce s-a întâmplat și o mare tragedie pentru această familie. Sunt oameni simpli, săraci, care mai au cinci copii, dar nimeni nu merită să treacă printr-o așa nenorocire. Dumnezeu să-l odihnească în pace pe micuț!”, ne-a mai povestit primarul comunei Băcani.

Copil de numai trei ani dispărut de acasă!

de Răzvan CĂLIN

Autoritățile locale din comuna Băcani, ajutate de polițiști, jandarmi și pompieri din Bârlad, sunt în căutarea unui băiețel în vârstă de trei ani care a fost dat dispărut de părinții săi.

În momentul de față, echipe formate din polițiști, jandarmi și pompieri sunt dislocate în satul Băltățeni, comuna Băcani, în căutarea unui copil de numai trei anișori, dispărut de acasă. Este vorba despre Sebastian Păsărică, unul din cei șase copii ai familiei Păsărică.

cautari_disparut1”În jurul orei 12, Sebastian, împreună cu fratele său geamăn, a sosit acasă de la grădiniță. După care copilul a ieșit din casă, dar nimeni nu a dat importanță crezând că micuțul a mers în curte să se joace sau poate s-a dus la toaletă. Numai că pe la 13.30, tatăl său a început să-l caute. În momentul în care a văzut că timpul trece și el tot nu reușește să dea de copil, omul ne-a alertat și ne-a cerut ajutorul. Așa că, începând cu ora 16, am început căutările”, ne-a declarat Constantin Matei, primarul comunei Băcani.

Au fost solicitate ajutoare și de la Bârlad, astfel că în momentul de față în Băltățeni sunt dislocate efective importante de polițiști, jandarmi și pompieri, ajutați și de localnici care au sărit în ajutorul familiei Păsărică. A fost adus de la Poliția Bârlad și un câine de urmă, special dresat pentru asemenea situații. La un moment dat, echipele și-au concentrat căutările în zona unei râpi situată la circa 50 de metri de locuința familiei Păsărică. Este unul din locurile preferate de joacă ale copiilor, mai ales pe timp de iarnă, fiind un loc numai bun de dat cu sania. Însă, temerile oamenilor sunt cauzate de faptul că prin apropiere curge și un pârâu – Bogdănița -, fiind luată în calcul și varianta ca nu cumva micuțul să fi căzut într-un loc unde albia apei este ceva mai adâncă. Tocmai de aceea la fața locului a fost adus și un buldoexcavator cu ajutorul căruia să se degajeze zăpada de pe fundul râpei. Până la închiderea ediției copilașul nu a fost găsit, dar autoritățile continuă cercetările, deși sunt îngreunate din cauza lăsării întunericului.

Focarul de hepatită virală de la Băcani a fost lichidat!

de Răzvan CĂLIN

Până în momentul de față, nu s-a mai înregistrat nici un caz de îmbolnăvire cu hepatită virală de tip A.

Autoritățile din comuna Băcani răsuflă ușurate că, în cele din urmă, se poate spune că focarul de hepatită virală de tip A a fost lichidat. După cum am mai scris în paginile cotidianului nostru, peste 20 de elevi de la școala din sat au contractat boala mâinilor murdare, așa cum mai este cunoscută această maladie.

”Totuși, de aproape două săptămâni nu ni s-a mai raportat nici un caz de îmbolnăvire. Ceea ce nu poate decât să ne bucure. Oricum, am luat măsuri destul de drastice în ultimul timp în ceea ce privește mai ales asigurarea unei igiene optime în școală. În același timp, s-au făcut instruiri atât cu elevii, cât și cu părinții acestora, pentru a le implementa și mai bine noțiuni primare de igienă personală. Până la urmă vorbim de boala mâinilor murdare. Oricum, monitorizăm cu atenție atât igiena din școală, cât și starea de sănătate a elevilor”, ne-a declarat Constantin Matei, primarul comunei Băcani.

Chiar în ultima ședință a Consiliului Local Băcani, desfășurată vineri 29 ianuarie, medicul primar Elena Dominte, care are în grijă populația din această comună, a prezentat un raport cu situația existentă, din care a reieșit că nu s-au mai înregistrat cazuri de îmbolnăvire cu virusul hepatitei virale de tip A.

Primele cazuri de elevi ai școlii din Băcani ce au contractat această maladie au fost înregistrat în vacanța școlară prilejuită de sărbătorile de iarnă. Într-un final, au fost diagnosticați cu această maladie 23 de copii, care au fost imediat izolați și au urmat tratamentul medical de rigoare, fie în spital, fie la domiciliu.

Școala din Băcani, năpădită de hepatită!

de Răzvan CĂLIN

Peste 20 de elevi ai acestei școli s-au îmbolnăvit de hepatită virală de tip A.

Școala gimnazială cu clasele I – VIIII din comuna Băcani trece prin momente mai puțin plăcute după ce nu mai puțin de 23 de elevi au fost diagnosticați cu hepatita virală de tip A. Focarul a fost confirmat chiar înaintea sărbătorilor de iarnă, când au apărut primele cazuri de îmbolnăviri. La început, au fost doar câțiva copii care au prezentat scoala_bacanisimptomele caracteristice acestei boli, după care, în decurs de câteva zile, s-au înregistrat tot mai multe cazuri similare. Inclusiv în primele zile al anului 2016 au fost confirmate noi cazuri de copii ce au contractat această maladie, numită în popor și ”boala mâinilor murdare”. O parte dintre copii (opt) au necesitat internarea în Spitalul municipal de urgență ”Elena Beldiman” din Bârlad, iar ceilalți au fost tratați la domiciliu.

Cum era și normal, imediat au fost sesizați și cei de la Direcția de Sănătate Publică care au dispus luarea unor măsuri specifice pentru asemenea situații. De asemenea, Primăria Băcani a intervenit și monitorizează cu atenție această situație.

matei-constantin-bacani”În primul rând, copiii bolnavi au fost izolați de restul colectivului de elevi, ca să spunem așa. Adică, li s-a recomandat să stea acasă și să urmeze tratamentul de rigoare, pentru a evita să contamineze și pe ceilalți copii din școală. Periodic, de câte două – trei ori pe săptămână, asistenții social din primărie se deplasează la domiciliul copiilor bolnavi pentru a vedea care este starea lor de sănătate. Sunt instruiți, atât ei, cât și părinții lor, să facă o obișnuință din a se spăla cât mai des pe mâini, pentru că vorbim de o maladie care apare pe fondul unei igiene personale precare”, ne-a declarat Constantin Matei, primarul comunei Băcani.

În același timp, școala a fost supusă unei operațiuni de dezinfecție, astfel încât să fie diminuat cât mai mult riscul apariției de noi cazuri. De altfel, până în momentul de față nu s-au mai raportat cazuri noi de copii diagnosticați cu hepatita virală de tip A.

”DSP Vaslui, împreună cu medicul de familie din comună, evaluează periodic situația cazurilor de hepatită virală acută de tip A. S-a recomandat, de asemenea, vaccinarea copiilor din clasele I și a VIII-a, operațiune ce va fi efectuată după reînceperea cursurilor. Revenim cu recomandarea către părinți, elevi și cadre didactice privind respectarea normelor de igienă personală, având în vedere că virusul hepatitei virale de tip A se transmite pe cale orală”, ne-a declarat Mihaela Toplicianu, purtătorul de cuvânt al DSP Vaslui.

Mai trebuie spus că școala din Băcani, la fel ca multe alte instituții de învățământ din mediul rural vasluian, funcționează fără a avea autorizație sanitară de funcționare. Iar acest lucru se întâmplă tocmai pentru că la capitolul condiții minime igienico-sanitare stă foarte prost.

Mare sărbătoare, mare! – “Zilele toamnei” la Băcani

de Simona MIHĂILĂ

Solistul moldovean Ion Paladi este, în acest an, surpriza pe care autoritățile comunei le-o face localnicilor.

A intrat deja în tradiție ca ultima duminică a lui septembrie să fie oferită de autoritățile comunei Băcani celui mai rodnic anotimp al anului. Și nu oricum, ci cu distracție, muzică, voie bună așa cum îi stă bine omului de la sat. Acestea sunt ingredientele ce, cu siguranță, nu vor lipsi de la cea de a III-a ediție a “Zilelor toamnei”, care se va desfășura duminică, 27 septembrie, în Băcani.
Evenimentul se deschide la ora 10, iar organizatorii – respectiv Primăria și Consiliul Local Băcani – îi invită nu doar pe locuitorii comunei, ci și pe cei din împrejurimi, inclusiv din Bârlad.
“Îi așteptăm cu inima deschisă pe toți cei dornici să-și lase grijile pentru câteva ore și să savureze un spectacol minunat, unde vor avea parte de muzică pe toate gusturile, cu invitați aleși pe sprânceană”, a declarat, pentru Est News, Constantin Matei, primarul comunei Băcani.
După deschiderea festivităților, la ora 10.30, spectatorii vor asista la un spectacol artistic susținut de Formația “Record” și de soliștii Nadine și Mihai Chiper.
La ora 13, va fi oficiată o slujbă religioasă de mulțumire dedicată persoanelor de vârsta a III-a, după care vor fi acordate diplome și premii mai multor oameni de bine, inclusiv celor care au împlinit impresionanta vârstă de 80 de ani.
Și cum o asemenea sărbătoare nu ar avea farmec pe “inima goală”, organizatorii îi invită pe toți, la orele 14, să guste câteva sărmăluțe asortate cu câte un pahar de vin de la mustărie.
Distracția prinde contur de la ora 16, când publicul va avea parte de un spectacol de gală al cărui cap de afiș este nimeni altul decât solistul moldovean de muzică populară Ion Paladi, unul dintre cei mai plini de succes artiști ai momentului.
Dar asta nu e totul: Nadia, Grigore Gherman, Mariana Cârnariu, George Cojocărescu, Andreea Burghelea și Denisa Ciobanu sunt ceilalți artiști care vor încinge atmosfera de duminică, de la Băcani.
O așa sărbătoare nu se putea încheia altfel decât cu un foc de artificii oferit de organizatori la ora 21, dar și cu un bal în aer liber a cărui oră de închidere va fi lăsată la latitudinea celor care vor participa, dar care, cu siguranță, se poate întinde până spre dimineață dacă așa le va fi voia.

Apa, un lux pentru sătenii din Drujești

de Mihaela NICULESCU

Locuitorii satului Drujești, comuna Băcani, se confruntă și în această vară, ca și în anii trecuți, cu lipsa apei potabile. Vara, când au cea mai mare nevoie de apă, se văd puși în situația de a nu-și mai putea face treburile, cu atât mai mult cu cât este și secetă.

Izvoarele, care erau vechea sursă de alimentare cu apă a satului, dau semne de epuizare. Pentru că debitul apei a scăzut, rezervoarele care păstrează apa se umplu mai greu, dar se golesc foarte repede. Vara, după ora 11, satul deja strigă după apă, deși autoritățile locale au făcut până acum tot ce le-a stat în putință.
„Vara, localnicii folosesc mai multă apă. Udă grădinile, își adapă animalele. Cei din vale consumă foarte multă apă. Așa se face că localnicii care locuiesc în deal rămân fără apă. Este o problemă de ani de zile. De câteva luni, am forat două puțuri și le-am racordat la rețeaua publică de apă a satului, în ideea ca problema apei să se rezolve. Prea puțini s-au racordat la rețeaua publică. Din lipsă de bani, preferă să se alimenteze gratis cu apă din surse naturale. Vara, însă, se lovesc de lipsa apei pe parcursul uneia sau mai multor zile”, ne-a declarat Constantin Matei, primarul comunei Băcani.
Primarul mai spune că, dacă oamenii nu vor dori să încheie contract de furnizare a apei, se vor confrunta, în continuare cu lipsa ei.
De aproximativ o lună, la Drujești au început lucrările de apometrizare. Cei mai mulți săteni plătesc apa la paușal. Acest sistem este dezavantajos pentru primărie, pentru că aceștia nu plătesc, mai ales vara, cantitatea reală de apă consumată. Udatul grădinilor înseamnă un consum imens de apă, pe care nu o plătește integral beneficiarul, diferența fiind suportată de primărie. Apometrizarea ar rezolva această problemă.
Problema racordării la rețeaua publică dar și a plății apei furnizate prin aceasta, este veche în satele județului nostru. Lipsa banilor îi determină pe săteni să se chinuie pentru aprovizionarea cu apă. De multe ori, aleg varianta consumului de apă din fântâni, riscându-și sănătatea lor și a copiilor lor.
În județul Vaslui sunt cele mai multe fântâni contaminate cu nitriți și nitrați, iar concentrația acestor substanțe toxice crește pe timpul caniculei. Direcția de Sănătate Publică face în fiecare an apel la primăriile din mediul rural să curețe fântânile. Din păcate, analizele sunt costisitoare, iar primăriile amână efectuarea lor.

La țară. Povestiri din satul tău – Băcani, o comună cum multe ar trebui să fie

de Simona MIHĂILĂ

Pare că aici nu se întâmplă niciodată nimic, atât e de tihnită viața în comuna Băcani. Puține sunt evenimentele care-i tulbură curgerea lină și puțini sunt oamenii care ies din decorul molcom. Pentru locuitorii celor cinci sate ai comunei (Drujești, Băcani, Suseni, Băltățeni și Vulpășeni) viața curge așa cum “trebuie”: cu un porc în ogradă, niște păsări, o vacă, o iapă, șură, paie, grădină, prășit, arat, discuit, secetă mare sau ploaie prea multă, lemne pentru foc, zile de sărbătoare, botezuri, nunți, pomeni și tot așa. Sunt și ei afectați de sărăcie, de vremurile grele care parcă nu se mai termină, însă neajunsurile nu sunt cu nimic diferite de ale altora, din alte sate ale țării.

Au fost vremuri și mai dure pentru comuna Băcani. Cu puțin timp înainte de ’90, comuna era stoarsă de vlagă și tot mai împuținată. Opera comuniștilor de a-i smulge pe oameni cu forța din bătătura lor și a-i împinge către viața industrializată dăduse roade.
comuna-bacani-intrareDupă Revoluție, ca la un semnal, mulți s-au întors în locul natal. Nu au încăput toți în casele bătrânești, așa că s-au pus pe construit. În câțiva ani, satele Drujești și Băcani aproape că s-au unit. Casele au răsărit una după alta, construite din chirpici, vălătuci, cărămidă. După cum l-a ținut punga pe fiecare. Părea că Băcani se trezește la viață. Entuziasmul de atunci s-a stins în câțiva ani, căci vremurile grele abia își arătau colții.
Mijlocul anilor 2000 găsește comuna cu mult mai mulți bătrâni decât tineri. Aceștia din urmă plecau, unul câte unul, în lume, să-și facă un rost, să câștige bani. În comună și în Bârlad, nu mai era chip, așa că mulți s-au rupt de cei dragi și au ajuns în străinătate: Italia, Spania, Portugalia. Unii definitiv, alții doar pentru o vreme, cât “să prindă cheag”.
În drumul înapoi, către casă, unii s-au oprit la Bârlad sau în alte orașe ale țării. Și-au cumpărat apartament și s-au aciuat aici cu familiile proaspăt întemeiate.
Alții, dimpotrivă, s-au întors în comună, au obținut teren de la primărie și s-au pus pe construit. Gândul lor e să rămână tot în satul părinților, al bunicilor. Tânărul sătean întors în Băcani vrea să respire toată viața aerul curat în care a crescut. Vrea să mănânce în continuare ouăle direct din cuibar, să jumulească pasărea cu mâna lui, și n-ar da niciodată strachina de lapte proaspăt și gras pe punga cu lapte pasteurizat de la magazin. Iar mămăliga din mălai grisat nu va avea niciodată savoarea celei făcute din făină prospăt măcinată la moara din sat. Și ce dacă e nevoie să muncească pământul an de an ca să trăiască? La oraș ar mânca “pe degeaba”?
Așa gândesc cei care s-au reașezat în comună după ce au câștigat ceva bănuți muncind prin străinătate. Alții sunt, încă, departe. Cu gând de întoarcere între ai lor, la ograda pe care au lăsat-o în urmă și la părinții îmbătrâniți de dor.

Numai cine nu vrea nu are apă în bătătură

Independent de drumul pe care l-au ales oamenii locului, viața comunei și-a urmat cursul. Într-un ritm pe care localnicii și l-ar fi dorit, poate, mai alert. Dar care a adus, finalmente, comuna la un nivel de trai, din punct de vedere edilitar-gospodăresc, de invidiat pentru destule comune a căror viață, în ciuda distanței mici față de Bârlad, arată ca acum 100 de ani. Spre deosebire de acestea, cei mai mulți locuitori ai comunei Băcani au mulțumirea că au rețea de apă curentă. Au scăpat de coșmarul căratului de bidoane și găleți de apă de la fântâni, iar o parte dintre locanici au acum posibilitatea să se racordeze și la rețeaua de canalizare menajeră, așa încât își pot amenaja în interiorul locuințelor baie, grup sanitar și bucătărie. Desigur, nu toată lumea își permite încă o asemenea investiție, dar este un pas înainte uriaș, comparativ cu alte zone unde nici chiar oamenii cu venituri decente nu au șansa de a-și așterne un trai civilizat.
Nici în privința altor utilităților, locuitorii din Băcani nu prea au de ce se plânge. Comuna este electrificată în totalitate și are rețea de telefonie.
Cu adevărat surprinzător a fost, pentru echipa noastră de jurnaliști care a străbătut în lung și în lat satele componente pe o vreme ploioasă, faptul că accesul, fie la pas, fie cu mașina, este cât de poate de facil, majoritatea drumurilor fiind asfaltate. Sunt doar câteva excepții, acelea fiind niște ulițe sătești.

Copiii de grădiniță vor ca viitorul să sune bine

Firește, autoritățile comunale, ca niște aleși care se respectă pe ei înșiși în primul rând, nu sunt pe deplin mulțumite.
matei-constantin-bacaniConstantin Matei, primarul comunei Băcani, unul dintre cei mai respectabili “fii ai satului” (este originar din Suseni) spune că marile sale neliniști pleacă de la două probleme cu care se confruntă co-locuitorii săi: lipsa unui loc de depozitare a gunoiului menajer și, mai cu seamă, lipsa unui spațiu pentru grădinița comunei.
“Depindem, ca și Bârladul, de amenajarea gropii ecologice de la Roșiești. Până atunci, fiecare sătean este nevoit să se descurce așa cum poate, iar asta nu mă lasă să dorm prea bine. Aș vrea să avem posibilitatea ca fiecare să depoziteze fosta-gradinita-bacanigunoiul menajer într-o pubelă, la poartă, care să fie ridicată săptămânal de firma de salubritate. Vreau ce e mai bun pentru oamenii mei din comună”, ne-a declarat primarul Matei.
Cele mai mari insomnii i le dau, însă, condițiile improprii în care se derulează actul educațional pentru cei aproape 200 de copii de grădiniță din comună. În momentul de față, grădinița funcționează într-o clădire foarte veche, în care își desfășura activitatea, cu zeci de ani în urmă, Consiliul Popular al comunei.
“Este vorba de niște încăperi incomode, nepotrivite. Am cerut sprijin pe unde am putut, ni s-a promis ajutor inclusiv de la Inspectoratul Școlar Județean. Așteptăm să vedem cum se va rezolva, pentru că este, cu adevărat, o mare problemă a comunei noastre. Sunt copii care vin de departe, indiferent că e ploaie sau e viscol. Să-i vedeți cum vin la grădiniță curați, spălați și foarte hotărâți să nu lipsească niciodată de la cursuri! Avem niște cadre didactice de toată isprava, foarte bine pregătite și dedicate meseriei”, a mai spus primarul Constantin Matei.

Inimosul Vasile Fânaru care vrea ca nimic să nu se uite

Spre deosebire de finele anilor ’80, începuturile, dar și mijlocul, perioadei comuniste au fost pentru locuitorii comunei Băcani o perioadă de dragi amintiri. În ciuda nivelului de trai cu nimic peste cel de astăzi, oamenii nu se dădeau în lături de la a gusta din plin din bucuria distracțiilor pe care o găseau în orice fanaru-vasileîmprejurare: la școală, în concursuri școlare sau sătești, în competiții de orice fel, la baluri sau în zilele de sărbătoare.
Sătenii, aflați astăzi în foarea vârstei sau la anii senectuții, deapănă cu drag întâmplări simple dar pline de savoare, care dădeau culoare vieții.
Mulți își amintesc de emulația, entuziasmul specific actelor artistice (recitaluri de poezie, dansuri populare, dansuri sportive, concerte) cu care comuna se prezenta la Cântarea României; de balurile de la Căminul cultural, competiții, spectacole etc.
Toate acestea ar fi rămas în memoria unor oameni care mâine nu vor mai fi, iar cei care vor veni nu vor fi aflat, poate, nicicând de toate câte însuflețeau cândva anii părinților lor.
Există , însă, un fiu al satului, care s-a hotărât să facă mai mult decât ar face-o vorbele simple: să scrie o carte.
Așa se facă că, astăzi, comuna Băcani este una dintre puține din județul Vaslui care are o carte despre toate câte s-au scris vreodată despre ea. Se numește “Comuna Băcani, trecut și prezent” și este munca și dăruirea unui om simplu, fără înalte școli și fără pretenții de elevat scriitor, dar dispus să-și sacrifice timp și suflet pentru a-i lăsa locului său natal o istorie scrisă, negru pe alb.
Toți cei care s-au născut în această comună frumoasă și liniștită, cu oameni gospodari și buni, precum și cei care se trag, prin părinți, bunici sau străbunici din comuna Băcani, vor putea oricând afla din cartea lui Fânaru aproape tot: geneza locului, etimologia numelor fiecărui sat, date despre vechimea comunei, a climei, vegetației, istoria comunității de la origini, trecând prin perioada colectivizării și până în zilele noastre, momentele istorice cele mai importante, oamenii cei mai de seamă, familiile de vază, artiștii locului.
“Vasile Fânaru dovedește o deplină obiectivitate privind perioada de până la evenimentele din 1989, nefiind nici nostalgic, dar nici negând cu vehemență tot ce s-a realizat atunci, așa cum fac mulți oportuniști contemporani. Tot de mare interes rămân bogatele informații privind trăsăturile culturii populare din localitățile comunei, etnografia și folclorul”, scrie în prefața cărții profesorul Dan Ravaru

Primarul Matei bătătorește drumul către veselia de altădată

Chiar dacă reînvierea spiritului ce anima altădată latura culturală și distractivă a comunei pare o redută greu de cucerit, primarul Constantin Matei nu se lasă fostul-camin-cultural-bacanidescurajat: “Poate că oamenii nu mai au nici elanul, nici disponibilitatea de odinioară, poate că pentru tinerii de astăzi altele sunt preocupările, dar nu înseamnă că noi, restul, am murit și nici că tot ce a fost frumos trebuie îngropat în trecut”.
Matei și-a suflecat, așadar, mânecile și, în doar trei ani de când este primar, a reușit câteva lucruri care au mers la inima sătenilor.
Sub aspect cultural, a decis (și cu aprobarea Consiliului Local) finanțarea unei reviste culturale intitulată “Băcanii”, sub coordonarea aceluiași inimos Vasile Fânaru.
Primarul Matei a încercat să cumpere clădirea care a generat atâtea amintiri de neuitat, cea în care a funcționat Căminul Cultural, dar prețul pretins de actualul proprietar ar fi afectat serios stabilitatea financiară a comunei. Drept pentru care, primarul a decis construirea unui nou Cămin Cultural, ale cărui lucrări vor demara curând.
Semnalând nevoia consătenilor de a avea un loc unde să-și organizele pomenirile, nunțile, botezurile sau alte petreceri, edilul-șef al comunei a dat undă verde construirii în Suseni a unei săli de evenimente. Contra unei sume modice, oamenii și-au luat de pe cap grija organizării petrecerilor sau pomenilor în propriile curți. O asemenea sală va fi inaugurată, în acest an, și la Drujești.
Matei a simțit, însă, nevoia unei sărbători care să reunească întreaga suflare a comunei, așa încât totă lumea să petreacă, de la mic la mare, și să se poată desfășura după pofta inimii. Așa a luat ființă “Sărbătoarea toamnei”, un eveniment cu care se pot mândri extrem de puține comune din județ și care, la Băcani, are loc în ultima duminică din septembrie. Este o zi a veseliei maxime, în care locuitorii comunei au parte de spectacole, de muzică, dansuri și divertisment.
Primarul Matei le face tuturor, an de an, surpriza de a omagia cuplurile care împlinesc 50 de ani de căsătorie și de a le deveni naș la Nunta de aur.

Meșterele satului

În afara celor recent construite, cele mai multe gospodării din comună poartă patina timpului. Nici în interior, nu s-a schimbat nimic: în “chiler” același pat din paie lângă soba din lut, văruită sau vopsită, aceeași poliță, aceeași măsuță. În odaia “de curat” miroase ca și în urmă cu decenii a gutui, frunze de nuc și un ușor iz de naftalină. Același pat (singurul cu arcuri din casă), cu cuvertura lucrată “de mână”, de sub care iese un cearșaf “de margine” cu bordură din dantelă croșetată, scrobită și călcată cu atenție și migală, cu perne umflate “pe colț” învelite cu fețe albe, apretate și brodate tot manual.
Pe pereți, carpete lucrate în trecut de mâna gospodinei, iar pe jos preșuri din “coade” țesute la război, tot în casă, ori covoare din lână, înflorate. Există și case unde modernismul și-a făcut simțit prezența, fără îndoială.
Femeile din comuna Băcani erau, cu ani în urmă, neîntrecute meștere în lucrul cu ața. Iarna, aproape că nu găseai casă în care, lângă sobă femeia să nu coase. Schimbau modele între ele, își împărtășeau reciproc secretele lucrului, își împrumutau etamină, pânză de sac și ață, până când primea marfă la “cooperativă” (magazinul satului) sau până când una pleca la oraș pentru târguieli. Era o emulație de nedescris, iar opera lor de atunci ocupă, încă, loc de cinste în multe gospodării.
Am văzut pături și cuverturi de o frumusețe autentică, lucrate “din andrele”; carpete cusute “în puncte”, mileuri și fețe de masă croșetate fie cu macrame, fie cu ață de papiotă. Adevărate dantelării, opere de artă populară care ar putea concura cu succes în orice târg de profil din lume.
Tanti Maricica Balan, una dintre cele mai pricepute în acest domeniu, a lucrat zeci și zeci de cuverturi, carpete, fețe de masă, de pernă, perdeluțe. Are în casă tot felul de obiecte de artizanat lucrate de mâna ei: pernuțe rotunde acoperite cu saten, vaze cu flori făcute din sârmă, ghirlande de flori confecționate fir de mătase vegetală pe suport din sârmă spiralată (cu ajutorul unui cui). Unele dintre cele mai admirate obiecte care au ieșit de pe mâna sa sunt păpușile. Acestea au fost cumpărate din comerț, însă ce transformare! Tanti Maricica le-a făcut rochii de epocă, le-a cusut păr din mătase, pe care, apoi, l-a împletit sau l-a învârtit în cocuri elaborate. Și rochiile și părul sînt din fir de mătase vegetală, peste care a cusut paiete sau mărgeluțe. Adevărate minunății pentru care străinii dornici de obiecte lucrate manual ar da sute, poate chiar mii, de euro.

Complotul boieresc de la Suseni

conac-suseniNu se poate să vorbim despre comuna Băcăni fără a pomeni despre singura familie boierească a cărui amprentă e purtată de comună și în zilele noastre: familia Palade. Urmașii marelui vistiernic Toader Palade dețineau numeroase proprietăți pe teritoriul comunei, iar viața acestei familii s-a împletit strâns cu localitățile comunei Băcani, secole de-a rândul, satul Băcani fiind, pe de-a-ntregul moșia sa.
Două clădiri dăinuie și astăzi. Una este o casă în care a funcționat în anii 70′ grădinița comunei, iar alta aste conacul de la Suseni, cel mai vechi conac boieresc din județul Vaslui și din fostul județ Tutova.
Conacul de la Suseni a intrat în istoria românilor în urmă cu peste trei secole, ca fiind locul unui complot național, pus la cale în timpul nunții unuia dintre fii lui Toader Palade.
Conacul este astăzi proprietatea particulară a unui agent economic din județul Vaslui.

Vasile Georgescu-Bârlad, fiu al Băcaniului

Cel mai de seamă om pe care l-a dat comuna este Vasile Georgescu-Bârlad. Absolvent de Drept, el și-a închinat viața actelor de binefacere și apărării valorilor morale stârpite de regimul comunist.
După absolvirea facultății s-a înscris în Ordinul Avocaților din județul Tutova, practicând o strălucită carieră de avocat la Bârlad, timp de 40 de ani (1907-1947).
În cartea “Valori spirituale tutovene”, Traian Nicola scrie că Georgescu-Bârlad a ocupat diverse funcții înalte: președintele organizației Tutova a PNȚ, deputat (1929-1932), senator de drept, prefect de Tutova (1920), primar de Bârlad (1932).
Ca avocat s-a implicat în numeroase acțiuni: a inițiat crearea unui sindicat profesional prin care a putut ajuta material pe tinerii și pe bătrânii avocați fără venit; a apărat în procese drepturile obștilor țărănești de împroprietărire; a îmbogățit biblioteca Baroului Tutova etc.
După inundațiile catastrofale din primăvara anului 1932 a înființat “Cartierului Nou”, situat pe dealul vestic al Bârladului, actualul Cartier Deal, pentru mutarea locuitorilor sinistrați. Cu această ocazie, a colectat pentru ei importante sume de bani. Pentru evitarea altor inundații a inițiat și a condus lucrarea edilitară “Abaterea cursului Râului Bârlad” pe o lungime de 2 km, lucrare efectuată gratuit de către cetățeni și trupe de geniu. Pentru asta i s-a conferit titlul de Cetățean de onoare al orașului.
“Sfatul Negustoresc” din Bârlad i-a mulțumit public pentru faptul că a convins Adunarea Deputaților să reducă impunerile fiscale în 1929, după un an de secetă cumplită. Activitatea sa socială, educațională, politică a fost apreciată de oameni de înaltă valoare: Arthur Atanasiu (ambasadorul României la Cairo), Constantin Argetoianu și G.G. Mironescu, care au fost miniștri, prim-miniștri, consilieri regali.
Odată cu declanșarea campaniei electorale din 1946, viața lui Vasile Georgescu-Bârlad a devenit un calvar. Regimul comunist instaurat atunci, care lucra intens la anihilarea tuturor partidelor politice, altele decât cel comunist, i-a devastat casa în mai multe rânduri. În 1947 a fost încarcerat în închisoarea “Zarea” din Craiova, după care, la vârsta de 63 de ani, a fost eliberat. A urmat o perioadă în care s-a ascuns continuu de comuniștii care îl urmăreau. Este iarăși arestat, de astă dată împreună cu fiica și cu fiul său, dar sunt eliberați. Este urmărit în continuare și, în 1951 este condamnat la 2 ani de închisoare pentru “acte preparatorii la crima de uzurpare de ordine constituționale”. A fost bătut crâncen în închisorile de la Jilava și Malmaison.
Traian Nicola scrie: “Este mutat în închisoarea de la Botoșani unde, gardianul de serviciu, după o bătaie sălbatică pe care i-a dat-o, crezând că este mort, l-a dus la morgă dezbrăcându-l. A doua zi, constatând că este viu, l-a udat cu o găleată de apă și l-a omorât cu patul puștii”. Avea 78 de ani. De-a lungul vieții, meritele i-au fost răsplătite cu peste 20 de titluri și distincții.

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
%d blogeri au apreciat: