Home / Tag Archives: Gheorghe Gabor

Tag Archives: Gheorghe Gabor

Cum poți agoniza pe holurile spitalului bârlădean doar pentru că nu ești socotit ”urgență”!

de Răzvan CĂLIN

Calitatea serviciilor medicale oferite de Spitalul de urgență ”Elena Beldiman” din Bârlad continuă să rămână una dintre cele mai controversate probleme cu care se confruntă comunitatea locală.

Deseori, pe adresa redacției primim tot felul de sesizări și reclamații din partea unor oameni (fie ei localnici sau de pe alte meleaguri) care acuză tocmai modul în care au fost tratați ei sau rudele lor la spitalul din Bârlad. Este drept că, în același timp, nu puțini sunt cei care laudă performanțele și pregătirea profesională a multora dintre cadrele medicale ce activează în spitalul bârlădean. Tocmai de aceea controversa este cu atât mai adâncită, căci foarte mulți dintre cei care au ajuns să solicite serviciile acestei unități spitalicești s-au plâns de carențele grave ale unui sistem manageriat cel puțin defectuos. Oamenii vorbesc despre calvarul ce te așteaptă atunci când, vrând, nevrând, trebuie să apelezi la serviciile oferite de spitalul bârlădean: ore întregi de așteptare chinuitoare pe holurile de la UPU (Unitatea de Primire Urgențe) până ce să te întrebe careva de sănătate; când într-un sfârșit ești băgat în seamă (și răsufli ușurat că, gata, așteptarea s-a terminat) te trezești că ești purtat sau mai bine zis trimis să bați pe la toate ușile posibile și imposibile, pentru ca într-un final să ți se spună că nu ești un caz grav, așa că du-te acasă. Păi, dacă nu-ti atârnă un ochi scos din orbită, nu ai o mână sau un picior făcute franjuri sau orice alt gen de mutilare vizibilă, înseamnă că ești OK și mai poți aștepta câteva ore pe holurile spitalului. Sunt doar o parte din situațiile anacronice pe care le-au trăit pe propria lor piele mulți dintre cei ce au avut nevoie de serviciile medicale ale spitalului bârlădean.

Este și cazul lui Gheorghe Gabor, din satul Mînzați, comuna Ibănești, care a ținut să povestească jurnaliștilor de la Est News ce a pătimit în spitalul de la Bârlad. Ce-i drept, cele povestite de om par greu de crezut, însă sună extrem de familiar dacă ne gândim că foarte mulți oameni ne-au povestit că au pătimit la fel. La cei 65 de ani ai săi, Gabor și-a permis o ”aroganță”: a crezut că după 43 de ani de muncă cinstită (timp în care și-a plătit conștiincios toate dările către stat) ar putea beneficia de niște servicii medicale decente. Așa că atunci când i s-a făcut rău și a căutat alinare la spitalul bârlădean, s-a așteptat la o reacție promptă.

”De câțiva ani buni m-am ales cu o boală urâtă – sindrom vertiginos – care îmi tot reapare la un interval de patru sau cinci ani. Așa e boala asta, n-ai ce-i face! Nu cedează decât cu un tratament special, pe bază de niște medicamente care îmi sunt introduse în organism prin perfuzii. Și obligatoriu trebuie să stau sub supravegherea strictă a medicilor, căci în perioada de maximă agresivitate a vertijului îmi crește foarte mult tensiunea arterială și risc să fac un accident vascular ce mi-ar putea fi fatal. Tot medicii sunt cei care mi-au spus chestiile astea, așa că ori de câte ori simt că îmi revin amețelile, mă duc repede la spital”, spune Gheorghe Gabor.

Omul spune că din momentul în care s-a simțit tot mai rău, a dat fuga mai întâi la o farmacie din Bârlad pentru a-și lua niște medicamente. Farmacista a observat că bătrânul se simțea foarte rău și i-a recomandat să meargă la Urgențe ori măcar să se ducă la medicul de familie. Omul s-a conformat, a mers la medicul de familie care i-a prescris niște pastile, după care a plecat acasă, în speranța că poate va începe să-și revină. Numai că noaptea s-a simțit și mai rău și în jurul orei 2 a chemat un taxi din Bârlad și a mers direct la UPU de la Spitalul Bârlad.

”Am plecat plângând acasă și m-am chinuit așa încă patru zile!”

Din acest moment, Gabor a simțit din plin cam ce înseamnă servicii medicale decente la Bârlad: ”Abia după trei ore o asistentă a venit la mine și mi-a zis să mă duc la medicul de familie. I-am spus că am fost deja, i-am spus totul, dar tot nu m-a băgat în seamă”.

Cam asta a fost toată ”consultația” de care a beneficiat Gabor la UPU de la spitalul din Bârlad. Dezamăgit, bătrânul nu a avut încotro și a plecat înapoi acasă, unde a mai stat încă două zile, timp în care a urmat tratamentul medicamentos prescris de medicul de familie. Însă, cu fiecare zi care trecea omul se simțea din ce în ce mai rău. Așa că în a treia zi, în jurul orei 21 a ajuns din nou la UPU Bârlad, de această dată fiind adus de un vecin. Și-a zis omul că de această dată cadrele medicale îl vor trata cu mai multă atenție. Însă, realitatea a fost cu totul alta.

”De la ora 21 până la 23 nu m-a băgat nimeni în seamă. Abia pe la 23 am fost consultat de un medic, mi s-a pus o perfuzie și o pastilă sub limbă, după care am fost dus în salonul de la UPU. După vreo două ore mi-a scăzut tensiunea până la valori aproape de normal. Așa că pe la 2 noaptea m-au trimis acasă. Eu le-am spus că în continuare mă simțeam foarte rău, că amețeam foarte tare și nu îmi putem ține echilibrul. Mi s-a răspuns că analizele au ieșit bune și că nu sunt o urgență, deși eu mergeam ca un om beat! Am plecat plângând acasă și m-am chinuit așa încă patru zile”, ne-a declarat Gabor.

”Nu doresc nici celui mai mare dușman al meu să treacă prin ce am trecut a treia oară când am fost la spitalul din Bârlad!”

Cele patru zile care au urmat au fost un veritabil calvar pentru bietul om, a cărui stare de sănătate se agrava de la o zi la alta. În seara celei de a patra zi, fiica bătrânului a chemat o ambulanță care l-a transportat de urgență la spitalul bârlădean. Iar scenariul s-a repetat.

”Nu doresc nici celui mai mare dușman al meu să treacă prin ce am trecut eu a treia oară când am fost la spitalul din Bârlad. Am fost plimbat în cărucior, de un brancardier, de la cabinet la cabinet, cu o pungă la gură, fiindcă din cauza amețelilor vomitam încontinuu. Se uita lumea la mine de parcă eram un aurolac. Abia a doua zi, pe la ora 11, după nouă ore de chin, am fost dus a doua oară la Secția de Neurologie. Acolo, doamna doctor Daniela Marcu a spus să fiu dus urgent în salon și m-a și băgat în perfuzii”, ne-a mai relatat Gabor.

Bătrânul nu înțelege de ce a fost nevoie să fie amânat mai bine de o săptămână, timp în care i s-a tot repetat cu obstinență că nu reprezintă o urgență medicală, deși omul, vizibil, nici nu se mai putea ține pe picioare de rău ce se simțea. Nu poate să înțeleagă nici că într-o primă fază a fost tratat cu o perfuzie și o pastilă băgată sub limbă. Mai ales că tot un medic a fost cel care i-a spus, când i-a fost depistată boala, că există un risc foarte ridicat pentru a suferi un accident vascular atunci când îi reapar crizele de vertij.

”Alți pacienți care erau internați la Neurologie mi-au povestit că și ei au avut parte de un tratament similar până ce au fost internați. Mă întreb ce se urmărește, oare, prin umilirea în așa hal a unor bieți bătrâni și bolnavi? Înțeleg să fie o strictețe la internare în cazul bețivilor și boschetarilor, dar până la urmă și ei sunt oameni. N-am crezut că un om bătrân și bolnav poate fi tratat în halul ăsta. Să ajungi să fii umilit doar pentru că ești bătrân și bolnav?!”, a conchis Gheorghe Gabor.

Omul a ținut expres ca toate aceste întâmplări care le-a trăit să fie publicate în paginile cotidianului nostru în speranța că, poate, pe viitor, serviciile oferite de spitalul bârlădean se vor îmbunătăți la acest capitol.

Domnule Buzatu, ai auzit vreodată de Mînzați? E satul în care, atunci când plouă, oamenii bolnavi sunt cărați în spate până la ambulanță

de Răzvan CĂLIN

Locuitorii din Mînzați sunt în pragul disperării din cauza stării precare a drumurilor. La fiecare ploaie mai puternică, ulițele satului sunt acoperite de un strat gros de noroi prin care nici o mașină nu poate înainta. Din această cauză, ambulanța și pompierii nu pot merge decât până la marginea localității atunci când plouă.

Cei peste 500 de locuitori ai satului Mînzați, comuna Ibănești, au ajuns în pragul disperării din cauza noroaielor care au înghițit toate ulițele și arterele din localitate. Din păcate, realitatea este că Mînzați, la fel ca multe alte localități din mediul rural vasluian, suferă de aceeași ”boală”: o infrastructură extrem de precară (aproape inexistentă am spune), cu drumuri și ulițe la fel ca acum sute de ani. Adică niște cărări de pământ bătăturit, care numai pe timp de vară mai pot fi folosite în condiții decente, căci în restul anului fie sunt acoperite de zăpadă, fie sunt ascunse sub un strat adânc de nămol. În ultimii 27 de ani nici autoritățile locale și nici cele județene nu s-au sinchisit să miște vreun deget pentru a remedia situația. Doar din patru în patru ani ani, în campaniile electorale, când candidații umblă cu limba scoasă după voturi, apar ca prin magie trei – patru camioane cu pietriș care e aruncat pe drumul principal din sat.

manzati - noroi28Exasperați de această situație, un grup de localnici din Mînzați au trimis un memoriu către Consiliul Județean (CJ) Vaslui, dar și redacției ziarului Est News, în care își spun păsul: ”Suntem  plătitori de taxe la fel ca și locuitorii celorlalte comune din județ. Dar trăim într-o altă lume din cauza celor caremanzati - noroi4 ne conduc. Am putea foarte ușor să fim declarați localitate calamitată pe perioada a circa șapte – opt luni în fiecare an din cauza drumurilor foarte proaste. De când se strică vremea, de prin septembrie și până în aprilie, nu se poate intra în sat din din cauza drumurilor foarte proaste. Nici o mașină nu poate intra în sat din cauza noroaielor. La noi, cu foarte mare greutate ajung mașinile de la Ambulanță sau pompierii. Dar numai până în marginea satului pot merge mașinile, mai departe nu pentru că e noroiul așa de adânc încât patinează roțile și nu mai pot înainta un metru. Riscă să rămână blocate în mocirlă. Doamne ferește să ia foc vreo casă în Mînzați. Stăm și ne uităm la ea cum arde! Nici mașina cu butelii nu poate intra în sat, nici cea care aprovizionează cu pâine magazinele din sat. Să vedeți cum stau în frig și ploaie oamenii din sat, mulți dintre ei bătrâni și bolnavi, așteptând mașina cu pâine la marginea satului. De multe ori când a fost cerută o ambulanță, bolnavul a fost cărat în spate câte 2-3 kilometri până la locul unde era mașina. Domnii profesori care predau la școala din satul nostru coboară din microbuz la marginea localității și de acolo își iau cizmele de cauciuc în picioare. Nu mai spunem de părinții care își cară copiii în spinare până la școală. Domnilor conducători ai județului, este strigător la cer! Ne vin copiii vara în concediu de prin Italia, Spania, Germania și își lasă mașinile în Bârlad din cauza drumurilor foarte proaste din Mînzați și din întreaga noastră comună”.

”Din patru în patru ani ne umilesc aducând trei – patru mașini cu pietriș”!

manzati - noroi65Nervii oamenilor din Mînzați sunt întinși la maximum pentru că anii trec și problemele lor nu sun gabor_gheorghesoluționate. Ei ne-au povestit că ori de câte ori s-au adresat edililor comunei, aceștia le-au oferit clasicele scuze: că nu au fonduri pentru repararea drumurilor, că bugetul local este mult prea mic, că cei de la CJ Vaslui nu finanțează cum trebuie comuna etc. Este o placă pe care mulți primari din județ o folosesc într-o încercare disperată de a-și ascunde neputința în a rezolva problemele comunității sau nepăsarea, mai bine zis.

”Nu le cerem să ne facă case, nu le cerem să ne dea de mâncare, ci doar să se facă și la noi măcar un drum asfaltat. Măcar unul care să treacă prin centrul satului ca să poată intra mașina de salvare. Să nu mai moară oameni cu zile, cărându-i în spate până la salvare! Oare cerem prea mult? Din patru în patru ani ne umilesc aducând câte trei – patru mașini cu pietriș care este împrăștiat prin centrul comunei ca îngrășămintele pe câmp. Oricum nu folosește la nimic pentru că la prima ploaie tot manzati - noroi59pietrișul acela intră în pământ. Îi invităm pe cei din conducerea CJ Vaslui să facă un efort și să vină la noi în Mînzați să vadă cum trăiesc cetățenii în noroi până la genunchi”, ne-a declarat Gheorghe Gabor, unul dintre localnicii din Mînzați care a semnat și el respectivul memoriu.

Pe site-ul ziarului nostru – www.estnews.ro – poate fi vizionată o galerie foto cu imagini extrem de grăitoare surprinse în urmă cu doar circa o săptămână, când în zonă a plouat. Am reușit să surprindem exact momentul când mai multe mașini, printre care cea a Postului de Poliție Ibănești, ba chiar și dubița care aprovizionează cu pâine satul, au staționat la intrarea în sat, șoferii neriscând să meargă mai departe. Exact cu ne-au povestit și oamenii, dubița care transportă pâine s-a oprit la marginea satului unde a transferat lăzile cu marfă în căruța unui localnic. Clasicul atelaj tras de cai a rămas singurul mijloc de transport care se mai poate aventura prin smârcurile din Mînzați.

Cinism marca CJ Vaslui: ”Noi reparăm doar drumuri județene, iar voi n-aveți decât drumuri comunale”!

Dumitru Buzatu

Dumitru Buzatu

În urmă cu câteva zile, CJ Vaslui a răspuns memoriului înaintat de localnicii din Mînzați. Într-o notă cinică înfiorătoare: ”Comuna Ibănești nu are în componența ei drumuri județene. Drumurile care se regăsesc pe zona comunei Ibănești sunt drumuri comunale și sătești care sunt în administrarea directă a CL și Primăria Ibănești. Fapt pentru care se recomandă ca Primăria Ibănești să acceseze diverse programe de infrastructură și să aibă o strânsă colaborare cu CJ Vaslui în posibilitatea de absorbție pe viitor de fonduri necesare de la județ în dezvoltarea și modernizarea rețelelor de drumuri comunale și sătești”.

Printre altele, în același document semnat de președintele CJ Vaslui, Dumitru Buzatu, se mai spune că s-au alocat circa 1,5 milioane lei pentru amenajarea de poduri și podețe în satul Mînzați și alte 4,1 milioane lei pentru modernizarea unui segment din Drumul Comunal nr. 84, între localitatea Suseni (comuna Băcani) și satul Mînzați.

Primarul Pletea vorbește mult, spune puțin și nu face nimic

pletea-benoneLa rândul său, Benone Pletea, primarul comunei Ibănești, și-a recunoscut incompetența, ambalată în vorbe goale și promisiuni de doi lei: ”Noi încercăm să facem cât mai mult pentru această comunitate, pentru întreaga comună de altfel. Dar, după cum se știe, bugetul pe care îl avem la dispoziție este extrem de sărăcăcios. Volumul taxelor și impozitelor locale pe  care le strângem de la populație este mic. Chiar în momentul de față am demarat lucrări de reparare și reabilitare a drumului de la Mînzați. Suntem în plină activitate și sperăm să rezolvăm așa cum putem și această problemă”.

De altfel, oamenii ne-au spus că, într-adevăr, în ultimele două au văzut primele semne ale agitației caracteristică perioadei electorale, în sat fiind aduse și descărcate câteva mașini cu pietriș. E un deja-vu, o imagine pe care s-au obișnuit să o vadă la fiecare patru ani, atunci când se apropie alegerile locale. Localnicii din Mînzați sunt convinși că tot pietrișul va dispărea luat de ape sau îngropat sub noroi la prima ploaie mai acătării. Iar ei vor fi nevoiți în continuare să înoate zilnic prin mocirlă.

 

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
%d blogeri au apreciat: