Home / Tag Archives: mircea mamalauca

Tag Archives: mircea mamalauca

Directorul muzeului bârlădean, în război cu lumea toată

de Mihaela NICULESCU

Supărare mare! După ce a citit în ziarul Est News articolul publicat în 14 septembrie, în care informam că doi muzeografi au dat în judecată Muzeul ”Vasile Pârvan”, iar un altul a demisionat din cauza atitudinii directorului Mircea Mamalăucă, acesta este într-o continuă agitație. L-a contactat imediat pe reporterul Est News pentru a-i da lecții de jurnalism și pentru a-i reproșa că articolul aduce prejudicii de imagine instituției. A revenit ulterior, cerând să fie scos pasajul în care era menționat motivul demisiei muzeografului, întrucât informațiile nu sunt adevărate și că tânărul pleacă de la muzeu în condiții amiabile.

După ce a vorbit în numele muzeografului respectiv, la scurt timp, pe adresa de e-mail a redacției a sosit un mesaj din partea unei persoane care pretindea că se numește Sorin Ionuț Ciobotaru și că ar fi muzeograful demisionar. În mesajul cu pricina, ni s-a cerut să-i publicăm punctul de vedere (cu titlul de ”drept la replică”) și să precizăm că motivele demisiei sunt cu totul altele, personale, și că toată situația a fost doar o coincidență negativ interpretată.

Cine este autorul mesajelor dubioase primite pe adresa redacției Est News și de ce refuză să discute cu redactorii?

Est News i-a răspuns semnatarului acelui mesaj curios că nu poate publica așa-zisul drept la replică din mai multe motive. Unul este că nicăieri în articol nu este menționat numele Sorin Ionuț Ciobotaru, și ar fi nefiresc să publicăm ”replica” unei persoane al cărei nume nu apare.

Am fi trecut și peste acest ”amănunt” și ne-am arătat dispuși să publicăm și opinia angajatului demisionar, cu o condiție: să discutăm față în față, la redacție, sau să vorbim la telefon, așa cum se procedează deontologic. Nicidecum prin intermediul unei căsuțe de e-mail ce putea fi deschisă de oricine, fără ca noi să avem garanția că persoana care ne scrie este cea care se pretinde a fi. Propunerea ne-a fost refuzată, tot printr-un mesaj trimis prin e-mail, sub pretextul că persoana se află la o distanță de 350 de kilometri de Bârlad.

Dubiile noastre s-au întărit cu atât mai mult cu cât conținutul mesajelor semăna izbitor cu maniera de adresare a directorului Mamalaucă. Chiar și în condițiile în care mesajele aparțineau muzeografului demisionar, atitudinea sa de acum este schimbată la 180 de grade față de cea pe care a avut-o în urmă cu câteva zile și care rezultă din probele incontestabile pe care le avem (și pot fi prezentate oricând la solicitarea unei instanțe). Să aibă acest lucru legătură cu faptul că a fost chemat în comisia de disciplină? Cel mai probabil, muzeograful a trebuit să joace cum i se cântă, în schimbul încetării contractului de muncă în condiții amiabile, după cum spun sursele noastre.

Scrisoarea călduroasă și comicul de situație

Pe principiul că poalele trebuie ridicate cât mai sus și în public, mesajul pe care l-am primit pe e-mail și care ar aparține muzeografului demisionar a apărut pe pagina de Facebook a muzeului. Reacția de susținere pe care o aștepta Mamalaucă nu a venit, impactul fiind neglijabil. Ulterior, directorul Mircea Mamalaucă a contactat un site local de anunțuri pentru a publica așa-zisul punct de vedere al muzeografului. Tot aici, pentru o cât mai mare credibilitate, a apărut și o scrisoare deschisă „în numele colectivului Muzeului «Vasile Pârvan», inițiativa și redactarea acestei scrisori aparținând muzeografului care a demisionat”.

Nu ne-am putut abține să nu remarcăm prezența lipsită de logică a unor informații din această scrisoare, fără legătură cu articolul care l-a deranjat pe Mamalaucă. De exemplu, semnatarii scrisorii se plâng că directorului nu i s-a solicitat opinia în legătură cu acuzațiile formulate de muzeografii care l-au dat în judecată. Nu știm exact ce articol au citit semnatarii, însă articolul scris de noi conține și punctul de vedere al lui Mamalaucă, drept dovadă că i-a fost solicitat.

Muzeul ”Vasile Pârvan” nu este Muzeul ”Mircea Mamalaucă”

Iată un pasaj ”interesant”: ”Foarte mulți consideră că Muzeul «Vasile Pârvan» este astăzi unul dintre cele mai frumoase și bogate muzee din țară și nu merită, atât el cât și oamenii din spate, care țin acest stindard la un nivel foarte înalt, să i se ia în bătaie de joc munca depusă în acest scop prin simple afirmații nedemonstrabile ale unor angajați problematici ori alte persoane din exterior din aceeași arie de influență”.

Trecând peste greșelile gramaticale, impardonabile pentru niște oameni care lucrează într-o instituție de cultură, ținem încă o dată să le precizăm semnatarilor scrisorii, dar și domnului director, că toate informațiile și afirmațiile din articolul incriminat aparțin persoanelor citate, în baza unor probe incontestabile, care nu pot fi făcute deocamdată publice întrucât se află pe rol două procese.

Pe de altă parte, autoarea articolului nu face referire în niciun fel asupra muncii angajaților, nici asupra calității activităților organizate la muzeu sau doar găzduite de instituție și nici nu contestă frumusețea clădirii și valoarea obiectelor de patrimoniu aflate în custodia muzeului. Articolul atrage atenția doar asupra unor derapaje apărute în relația dintre conducere și unii angajați, derapaje semnalate chiar de către cei doi muzeografi citați, care au fost nevoiți să-și rezolve litigiile în instanță.

Doamnă Nicoleta Arnăutu, bârlădenii cunosc adevărul

Faptul că muzeul bârlădean arată excepțional și adăpostește colecții valoroase nu i se datorează domnului director Mircea Mamalaucă, ci Consiliului Județean, care a reabilitat clădirea cu costuri uriașe în plină perioadă de criză financiară, cât și muzeografilor și celorlalți angajați ai instituției, care de-a lungul anilor, de la înființare și până acum, cu pasiune și trudă au pus umărul la îmbogățirea patrimoniului muzeului.

Bârlădenii își amintesc cu plăcere de perioada de timp în care instituția a fost condusă de Nicoleta Arnăutu, un profesionist respectabil, ale cărui verticalitate și demnitate sunt încă pomenite. În timpul mandatului său de director, muzeul s-a îmbogățit cu multe și inestimabile colecții și donații, având parte și de investiții fără egal (Pavilionul ”Guguianu”). Se poate spune, așadar, că Mircea Mamalaucă a preluat conducerea instituției într-un moment în care aceasta era una de renume, deja. De aceea, sunt cu atât mai de neînțeles motivele pentru care actualul director folosește multe prilejuri pentru a o ponegri pe Nicoleta Arnăutu. Puțini sunt cei care vor uita prea curând (printre aceștia numărându-se și unii ziariști) faptul că, încă în vremea în care fosta directoare era la conducere. Mircea Mamalaucă era adesea auzit afirmând că Nicoleta Arnăutu nu trebuie să fie director de muzeu, întrucât  nu este o profesionistă ca dumnealui.

Toți angajații muzeului vor un climat normal de lucru, nu doar ”periuțele”

Postul de director al muzeului presupune și anumite abilități în sensul creșterii coeziunii colectivului, fără a face discriminări și mai ales încurajând tinerii muzeografi. Ar fi de dorit, domnule director Mircea Mamalaucă, să lăsați orgoliile și să vă concentrați pe organizarea unor activități cât mai interesante, în toate sediile muzeului, inclusiv la Casa Sturdza, viitorul Pavilion Vasilescu, pe care, într-o perioadă, ați transformat-o în sală de fitness.

De asemenea, să vă continuați proiectele, unele de-a dreptul lăudabile, dar mai ales să încercați să creați un climat de lucru normal, în care să domnească înțelegerea și colaborarea, singurele care pot duce la creșterea prestigiului acestei instituții emblematice pentru oraș și pentru județ, pe care cu onoare o conduceți. Nu este normal să vă criticați colaboratorii, să ignorați munca celor care nu întotdeauna sunt de acord cu dumneavoastră și să nu participați la evenimentele organizate de muzeografii cu care, fățiș, spuneți că nu puteți colabora. Un manager adevărat nu procedează așa.

Din păcate, în momentul de față, colectivul este dezbinat, unii angajați sunt izolați, iar atmosfera este destul de tensionată. Asta este opinia unor angajați, care își înghit nemulțumirile, răbufnesc pe la colțuri și le este teamă să nu fie sancționați dacă mișcă în front, mai ales după ce, în urma strădaniilor dumneavoastră, sindicatul muzeului a fost desființat.

Ziarul Est News a câștigat de mult timp încrederea cititorilor, inclusiv a multora dintre angajații Muzeului „Vasile Pârvan”. Le mulțumim celor care ne-au felicitat pentru abordarea acestui subiect spinos și îi asigurăm că întotdeauna ceea ce publicăm este bine documentat și susținut cu probe. Ca dovadă, unii au recunoscut că au semnat scrisoarea deschisă doar din teama de a nu avea de suferit, iar alții mai curajoși nu au dorit să o semneze. Este un semn care ar trebui să dea de gândit.

Muzeul bârlădean, pe un butoi cu pulbere! O demisie și două procese în instanță din cauza comportamentului directorului Mircea Mamalaucă

de Mihaela NICULESCU

Tensiunile mocnite, acumulate în mai mulți ani, în rândul angajaților Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad au răbufnit în cele din urmă. Din cauza manierei de lucru a directorului Mircea Mamalaucă, considerată total nepotrivită de unii angajați, recent, doi muzeografi au dat în judecată instituția, iar un altul și-a dat demisia.

Disensiunile dintre unii angajați și director nu sunt de ieri, de azi, ci de câțiva ani buni. Au sperat că atitudinea dictatorială a lui Mircea Mamalaucă va înceta, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Oamenii spun că n-au mai suportat umilința și teroarea, șicanele, lipsa de respect și de colaborare și nici filajele din partea unor locotenenți ai directorului, așa că fie au plecat din instituție sau se gândesc să plece, fie au ales să-și caute dreptatea în instanță.

Totul a pornit după ce voluntarii de la secția Științele Naturii, Simon Salcă și italianul Ferdinando Perniciano (a cărui poveste a fost prezentată în ziarul Est News, AICI), au fost dați afară, pur și simplu. Aceștia făceau voluntariat pentru muzeu, sub conducerea muzeografului Laurențiu Ursachi. După ce, mai bine de șase luni, acești voluntari au lucrat cu buna știință și acordul conducerii, recent directorul Mircea Mamalaucă a avut o revelație: aceea că voluntarii, nefiind specialiști, nu trebuie să intre în contact cu materialul fosilifer, care este parte a tezaurului cultural.

Brusc, directorul Mamalaucă și-ar fi dat seama că legislația în vigoare asta spune și le-a interzis celor doi voluntari să mai desfășoare activitate la secția Științele Naturii. Mircea Mamalaucă a declarat pentru Est News că nici nu știa cu ce se ocupau exact cei doi voluntari, fiind informat că Perniciano era traducător și participa la săpături alături de Simon Salcă și muzeograful Laurențiu Ursachi.

Mamalaucă pretinde că nu știa ce știe o țară întreagă

Mircea Mamalauca

Despre activitatea admirabilă a lui Ferdinando Perniciano în cadrul muzeului bârlădean, am scris chiar în Est News, articolul nostru fiind distribuit masiv și fiind vizibil chiar pentru reprezentanți ai unor muzee din țară, din partea cărora am primit un feedback pe măsură. Numai directorul muzeului în care lucra italianul pretinde că nu l-a citit și, culmea, mai spune și că nu știa ce se întâmplă, de luni bune, chiar sub nasul său.

„Nu mi se pare normal ca doi oameni din afara muzeului să lucreze cu obiecte de tezaur. Din momentul în care materialul fosilifer este scos din pământ el este trecut din oficiu în patrimoniul cultural, în tezaur, urmând apoi să fie cercetat și în urma unei expertize să fie clasat sau nu. Curățarea, perierea, spălarea pieselor se fac de către specialiști. Restauratorii și conservatorii au acces la aceste bunuri culturale mobile. Am crezut că voluntarii participă doar la săpături în situri, nu că se ocupă de restaurare și conservare. Legislația în vigoare spune clar că aceste operațiuni se fac în ateliere și laboratoare acreditate, de persoane autorizate în restaurare și conservare. Avem un angajat pe post de conservator, Costică Crăciun, care nu a fost solicitat de muzeograful Ursachi. A preferat să lucreze cu două persoane fără pregătire”, a declarat pentru Est News Mircea Mamalaucă, directorul Muzeului „Vasile Pârvan”.

Explicația doctorului în geologie, Laurențiu Ursachi: ”Costică Crăciun nu se prea pricepea”

Laurențiu Ursachi

Contactat de reporterul Est News, Laurențiu Ursachi, doctor în geologie din 2016, a negat că ar fi refuzat să colaboreze cu Costică Crăciun, angajat cu studii medii pe postul de conservator la secția Științele Naturii.

„Nu am fost împotriva faptului de a lucra cu el, dar nu era disponibil când aveam nevoie, primind tot felul de sarcini din partea direcțiunii. În plus, nu se prea pricepea, a făcut unele greșeli, ceea ce Nando nu făcea. Nando era mult mai receptiv la indicațiile mele și avea într-adevăr abilități pentru acest domeniu. Domnul Costică Crăciun este conservator, într-adevăr, dar în taxidermie (împăiere). În privința celor declarate cu privire la bunurile de patrimoniu, domnul director nu a interpretat corect legea. Materialele fosilifere găsite pe teren nu făceau parte din patrimoniul cultural, nu erau clasate, nici măcar susceptibile de a fi clasate. A peria și curăța materialul fosilifer nu are nicio legătură cu conservarea și restaurarea. Și studenții și orice voluntar care sapă în situri paleontologice ating materialul găsit. Asta înseamnă că sunt în afara legii? Domnul director spune că nu știa ce făceau voluntarii. Dumnealui nu a venit niciodată în biroul meu, e adevărat, dar alții l-au informat. Știe exact ce se întâmplă în instituție, de la unii subalterni.”, a precizat dr. Laurențiu Ursachi, cel care a fost premiat, anul acesta, pentru un articol publicat în revista franceză Geobios, foarte bine cotată în mediul academic internațional.

Când orgoliile de doi lei ucid bunele intenții, în numele ”culturii”

Nando Perniciano

După luni bune în care muzeul s-a folosit de sprijinul necondiționat al italianului – mașină și combustibil, muncă în teren, achiziționarea din bani proprii a unui flex pentru curățat materialul fosilifer dur, conducerea muzeului s-a întors brusc la 180 de grade, invocând texte de lege care nu au legătură cu munca de voluntariat efectuată de cei doi, după cum susține Laurențiu Ursachi.

„Am făcut cu pasiune și cu interes voluntariat la muzeul din orașul în care soarta m-a adus. Nu știu de ce am fost oprit să muncesc ca voluntar. Timp de mai multe luni am lucrat gratuit și mi-am folosit banii și mașina proprie pentru a merge la situri sa găsesc oase. Asta a fost decizia domnului director, așa a considerat că e mai bine…”, a precizat, pentru Est News, Nando Perniciano.

Surse din cadrul muzeului spun că sacrificarea celor doi voluntari s-a vrut o lovitură la adresa muzeografului Laurențiu Ursachi, care a avut ”neinspirația” să se înscrie la doctorat înaintea șefului său, Mircea Mamalaucă. Nu se cădea ca un subaltern să fie mai titrat decât directorul. Între timp, și Mamalaucă a susținut teza de doctorat, dar relațiile dintre cei doi nu s-au ameliorat, ci dimpotrivă.

Sancțiuni peste sancțiuni împotriva subalternului care a îndrăznit să ia doctoratul înaintea șefului

În luna ianuarie a acestui an, muzeograful Ursachi a primit calificativul „nesatisfăcător” din cauza faptului că nu a reușit să organizeze o expoziție florală. Argumentele aduse de muzeograf n-au fost suficiente, deși, susține el, erau fondate. La două săptămâni, dr. Laurențiu Ursachi a fost chemat în comisia de disciplină și muștruluit pentru că nu se achită de sarcinile de serviciu la timp. A primit mustrare scrisă. În iulie, a primit o altă sancțiune, reținerea a 10% din salariu timp de trei luni, pentru că a expediat și reprimit câteva fosile la Cluj, material fosilifer care nu este susceptibil de a fi clasat în patrimoniul național. Directorul Mircea Mamalaucă insistă că piesele sunt din categoria „bunuri culturale mobile clasate”, deși știe foarte bine că acest lucru nu este adevărat, opinează muzeograful Ursachi.

Un muzeograf a demisionat, alți doi s-au adresat instanței, în căutarea dreptății

Alina Butnaru

Considerând că directorul său urmează cu tenacitate toți pașii pentru a-l da afară, Laurențiu Ursachi a atacat în instanță mustrarea scrisă și i s-a dat câștig de cauză. Muzeul a făcut recurs la Curtea de Apel și acum așteaptă hotărârea magistraților ieșeni.

Luna trecută, muzeograful sancționat, care mai are patru ani până la pensie, a dat din nou în judecată instituția la care lucrează, pentru cealaltă sancțiune primită, de reținere a 10% din salariu, având probe absolut edificatoare, spune el.

Directorul Mircea Mamalaucă nu este în conflict doar cu muzeograful Laurențiu Ursachi. Recent, un alt muzeograf, Alina Butnaru, a acționat în instanță Muzeul „Vasile Pârvan”, tot în materia litigiilor de muncă. Aceasta nu a fost de acord cu decizia pe care a primit-o de la conducere, prin care trebuia să devină responsabilă cu riscurile ce puteau apărea în toată clădirea muzeului, din strada Republicii. Nu a fost înștiințată în prealabil despre acest lucru și nici nu a urmat cursuri de managementul riscurilor, așa cum prevede legea actuală.

Același motiv stă în spatele demisiei unui alt tânăr muzeograf, de la secția Arheologie, care a lucrat în instituție timp de un an și jumătate. Tânărul nu ar mai fi suportat mediul tensionat în care lucra, întreținut continuu de director și cercul său de preferați, dorindu-și să lucreze într-o atmosferă civilizată, demnă de o instituție de cultură.

ULTIMA ORĂ A murit muzeograful bârlădean Eugenia Popușoi, chiar cu cinci zile înainte de a împlini o frumoasă vârstă

Muzeul ”Vasile Pârvan” Bârlad, dar și întreaga lume culturală a județului sunt în doliu, după ce unul dintre cei mai renumiți muzeografi din zona noastră, Eugenia Popușoi, a trecut în neființă.

”Cu regret și durere am aflat că sâmbătă 15 iulie 2017, cu doar 5 zile înainte de a împlinii frumoasa vârstă de 81 de ani, colega și prietena noastră, reputata specialistă Eugenia Popușoi a plecat dintre noi. Decesul reprezentând, fără îndoială, pentru cei care au cunoscut-o o mare pierdere”, a declarat Mircea Mamalaucă, directorul muzeului bârlădean.

De numele Eugeniei Popușoi se leagă participările la cercetările și importantele descoperiri arheologice din perimetrul județului Vaslui, îndeosebi în zona Bârladului. Astfel a făcut parte din echipa care a început cercetările din siturile arheologice aparținând perioadei Antichității târzii de la Bârlad – Valea Seacă și Banca (jud. Vaslui), precum și în situl medieval de la Cetatea de Pământ, acolo unde au fost scoase la lumină urmele unei importante construcții militare ridicate de Ștefan cel Mare, între 1475-1476.

Cea mai importană realizare a sa rămâne cea legată de descoperirile din apropierea municipiului Bârlad, de la Trestiana, com Grivița. Între 1964 – 1993 distinsa cercetătoare a reușit să descopere în perimetrul așezării numai puțin de 27 de locuințe aparținând perioadei neoliticului timpuriu, respectiv culturii Starčevo-Criș, cu un inventar bogat și variat. De altfel această descoperire a rămas până astăzi, pentru perioada neoliticului timpuriu, cea mai importantă din regiunea Moldovei.

O viață închinată studiului și cercetării

“Cea care a reușit pe parcursul vieții să devină un respectat cercetător, dar înainte de toate un adevărat OM, s-a născut în satul Preutești, com Timișești, jud. Neamț la data de 20 iulie 1936, într-o zi specială, când în fiecare an, creștinii îl prăznuiesc pe sfântul proroc Ilie. La scurt timp după ce a venit pe lume, familia sa a fost obligată să se mute mai întâi, pentru o scurtă perioadă de timp, în Basarabia, iar mai apoi în comuna Frătești, jud Vlașca, acolo unde a și urmat cursurile primare. După încheierea războiului au revenit în Moldova, iar tânăra Eugenia s-a înscris la Școala Pedagogică de Educatoare din Iași, iar mai apoi la Universitatea Al. I. Cuza, unde a urmat cursurile din cadrul facultății de Istorie-Filologie-Filosofie, secția Istorie.

După încheierea studiilor universitare, într-o zi de asemenea cu importante semnificații, respectiv pe 24 decembrie 1959 își începea cariera de muzeograf în cadrul Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad. Timp de peste 50 de ani cariera sa împletindu-se cu evoluția prestigioasei instituții de cultură bârlădeană.

Încă din timpul studenției a cochetat cu un domeniu al științei extrem de interesant, respectiv cu arheologia. A participat la campaniile de cercetări arheologice, organizate de universitate, în zona viitorului lac de acumulare de la Bicaz, acolo unde s-au realizat ample investigații, în vederea eliberării de sarcină istorică a terenurilor care urmau să fie înghițite de apele viitorului lac de acumulare. A participat la cercetări arheologice și pe alte șantiere, cum ar fi la Mălușteni, jud. Vaslui, Cucuteni-Băiceni, jud. Iași, etc.

După angajarea la Muzeul din Bârlad, o scurtă perioadă de timp, a cochetat și cu învățământul, în paralel cu activitatea din muzeu, predând istoria la una din școlile din oraș.

În decursul lungii sale cariere, în paralel cu activitatea de cercetare în teren, a desfășurat și o muncă editorială semnificativă, rezultatele numeroaselor campanii arheologice putând fi astfel cunoscute de specialiști, dar și de publicul larg. Pe lângă zecile de articole, studii, rapoarte de șantier a elaborat și o serie de importante cataloage. În acest sens amintim lucrările Valori de patrimoniu cultural național, Rădăcini ale civilizației străromânești în Muntenia de răsărit, Moldova de sud și centrală în secolele III-XI p. Chr.; Tezaurul de la Dumbrava Roșie. Alături de acestea merită subliniată contribuția majoră în realizarea monografiei arheologice „Așezarea și necropola de la Bârlad – Valea Seacă, sec. III-V d. Chr”, meritul fiind cu atât mai mare cu cât perioada Antichității târzii nu s-a aflat, de-a lungul carierei, în prim planul preocupărilor sale. Practic a preluat și a pus cap la cap materialele pregătite de cel care a descoperit și cercetat situl arheologic, dar care nu a mai apucat să finalizeze lucrarea. Este vorba de regretatul arheolog Vasile Palade.

Fără îndoială lucrarea care o reprezintă cel mai bine este Monografia arheologică Trestiana, apărută în anul 2005, reprezentând un corolar a celor peste trei decenii de muncă în situl aparținând neoliticului timpuriu de la Trestiana.

Sigur însă activitatea sa nu s-a rezumat doar la cea specifică muncii în teren și a publicării rezultatelor cercetărilor ci a cuprins și alte sfere. Prin tot ceea ce a întreprins în anii în care și-a desfășurat activitatea în muzeu a demonstrat calități deosebite de muzeograf. De numele său și a arheologului și directorului Vasile Palade se leagă declanșarea procesului de modernizare și de adaptare la noile realități a muncii din cadrul Muzeului. O dată cu ei au început să se organizeze primele inventare ale întregului patrimoniu, pe domenii, respectând cu strictețe normele științifice, s-au reorganizat expozițiile permanente, care au permis lansarea în circuitul public a materialelor și informațiilor rezultate în urma cercetărilor arheologice întreprinse, în mare parte, chiar de ei. Remarcabilă a fost și activitatea legată de organizarea unor expoziții temporare, pe diverse teme, răspunzând nevoilor și așteptărilor publicului interesat de muzeu și actul cultural de calitate.

Eugenia Popușoi a fost prin tot ceea ce a întreprins una din personalitățile care a contribuit substanțial la ceea ce înseamnă astăzi muzeul bârlădean, la recunoașterea acestuia ca o importantă instituție de cultură la nivel național, dar și dincolo de granițele țării. În ultimii ani, deși ieșise la pensie cu mult timp în urmă, s-a ocupat îndeaproape de evaluarea și clasarea bunurilor de patrimoniu din sfera numismaticii și arheologiei, aducând muzeul pe prima poziție în țară în privința clasării bunurilor în categoriile fond și tezaur.

Drept recunoaștere a meritelor sale în anul 2014 Președenția României i-a oferit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de cavaler, iar Consiliul local și Primăria Bârlad i-au conferit titlul de „Cetățen de Onoare” al municipiului”, a adăugat directorul Muzeului ”Vasile Pârvan”.

Gioconda, găzduită de Muzeul „Vasile Pârvan”

Cu alura-i inconfundabilă, Gioconda (Mona Lisa) ne privește, cum numai ea o poate face, din panourile publicitare aflate la intrarea în municipiul Bârlad și ne invită s-o vedem de aproape la Muzeul „Vasile Pârvan”.

poza gioconda panou intrare orasDe câteva zeci de ani, Muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad se află în posesia unei lucrări cu titlul „Gioconda”. Nu este creația lui Leonardo Da Vinci, de la 1506, ci a pictorului român Corneliu Baba, realizată în 1976.

Lucrarea maestrului Corneliu Baba provine din colecția filantropului bârlădean dr. Constantin Teodorescu, pe care a donat-o cu câteva zeci de ani în urmă muzeului bârlădean”, a declarat Mircea Mamalaucă, directorul Muzeului „Vasile Pârvan”.

Lucrarea a fost achiziționată de dr. Teodorescu direct din atelierul maestrului Baba, din București. Artistul i-a făcut doctorului Teodorescu, cu care se înțelegea foarte bine, chiar un portret.

Așa cum despre adevăratul model al lui Da Vinci nu se știe exact dacă a fost bărbat, femeie, sau dacă este vorba despre un autoportret, nici despre sursa de inspirație a lui Baba nu se știu prea multe. Unii cred că soția sau fiica au fost modelele care l-au inspirat, alții presupun că ar fi vorba despre Elena Ceaușescu, deși Baba a fost un pictor care nu a răspuns comenzilor dictatoriale din acea vreme. Cert este că Muzeul „Vasile Pârvan” se află în posesia unui tablou intitulat „Gioconda”, din alte câteva cu același nume pe care le-a pictat Corneliu Baba, în unele surprinzând și poziția mânilor. (Mihaela NICULESCU)

Schimbarea la față a statuilor din Parcul Teatrului „Victor Ion Popa” Bârlad

de Simona MIHĂILĂ

La inițiativa lui Mircea Mamalaucă, directorul Muzeului „Vasile Pârvan”, toate statuile din parcul teatrului sunt supuse unui proces de curățare a depunerilor de praf și de mușchi.

În câteva zile, statuile (mai exact, busturile) amplasate în Parcul Teatrului „Victor Ion Popa” Bârlad vor arăta la fel de bine ca în urmă cu zeci de ani, când au fost dezvelite. La solicitarea conducerii Muzeului „Vasile Pârvan”, mai mulți elevi ai liceelor bârlădene, care desfășoară activități de voluntariat în cadrul Asociației „Myosotis”, au început, de ieri, să curețe, cu grijă și cu multă migală minunatelor lucrări de artă care dau clasă parcului central.
Este pentru prima dată când busturile, ce poartă semnătura unor renumiți artiști plastici, printre care și inegalabilul sculptor de talie mondială Marcel Guguianu, au parte de un asemenea tratament, ideea aparținându-i lui Mircea Mamalaucă, directorul muzeului bârlădean.
“Ideea s-a născut în urmă cu circa o lună, când mă plimbam prin parc împreună cu soția mea. La un moment dat, privind statuile, am constatat cât de evidente sunt urmele timpului pe suprafața lor. Chiar soția a fost cea care mi-a propus să încercăm o acțiune de curățare. Ea a fost cea care a mijlocit comunicarea cu cei de la <Myosotis>, care au sărit în ajutorul nostru imediat ce au fost informați”, a declarat, pentru Est News, directorul Mamalaucă.

Operațiunea constă în îndepărtarea depunerilor de praf, a lichenilor și a mușchiului de pământ. Ulterior, este aplicată o soluție de conservare. Sunt folosite substanțe care nu pun în pericol straturile superioare ale sculpturilor: acid citric, apă distilată și borax.
„Pe parcursul acestei săptămâni vor fi curățate toate cele opt busturi amplasate în cele două platforme circulare din parcului. Activitatea va fi reluată în toamnă, așa încât până la sfârșitul anului să fie curățate toate statuile din parc”, a mai precizat Mircea Mamalauca.
Materialele necesare operațiunii de curățare au fost puse la dispoziție de Primăria Bârlad.

Muzeul bârlădean are nevoie de reparații

Conducerea Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad și-a propus anul acesta, pe lângă programul activităților culturale, și unele lucrări de investiții. Zugrăvire și reparații curente la Complexul expozițional „Marcel Guguianu”, precum și demararea lucrărilor de modernizare a expoziției permanente din sediul de pe Bulevardul Republicii (unde a funcționat fosta Bancă Agricolă).

Mircea Mamalaucă, directorul muzeului, speră ca luna aceasta, consilierii județeni să aprobe bugetul instituției și să aloce bani pentru investițiile propuse.

Pavilionul „Marcel Guguianu”, corpul I, inaugurat în 2003, nu a mai fost igienizat de la darea în folosință. Este nevoie de lucrări de reparații curente și de zugrăvit, având în vedere că în urma ploilor, pe alocuri, apa s-a infiltrat prin tavan. Corpul al doilea, inaugurat în 2008, nu va face obiectul acestor lucrări.

„Dorim ca Pavilionul I „Marcel Guguianu” să fie pregătit cum se cuvine pentru Zilele Culturale ale Bârladului, când va găzdui o serie de manifestări culturale”, a declarat Mircea Mamalaucă, directorul muzeului.

Conducerea instituției și-a propus pentru acest an și demararea lucrărilor de modernizare a expoziției permanente „Bârladul cultural”. În clădirea fostei Bănci Agricole, proprietate a Consiliului Județean, există un spațiu generos repartizat muzeului. Aici există de ani de zile un spațiu expozițional care are nevoie de o primenire, de reparații curente și montarea unor panouri în cadrul expoziției permanente.

„Ne propunem să demarăm lucrările acestea în 2015 și probabil că ele vor continua pe o perioadă mai mare sau nu, în funcție de banii pe care ni-i va aloca Consiliul Județan”, a mai spus Mircea Mamalaucă.

Din bugetul pe anul acesta, conducerea muzeului dorește să poată realiza, cu sprijinul Consiliului Județean, și studiul de fezabilitate pentru lucrări curente la Casa Sturdza. Această clădire ridicată la începutul secolului al XIX-lea, a beneficiat de mai multe reparații de anvergură, de-a lungul timpului, ultima fiind făcută în 1993. Imobilul nu mai are nevoie de reabilitare, ci doar de reparații la acoperiș, zugrăvit, igienizare, montarea unor tavane false, a unui sistem de iluminat, de sisteme de expunere, de montat gresie și faianță. Clădirea se dorește a fi transformată în Pavilionul Expozițional „Corneliu Vasilescu”, maestrul manifestându-și dorința de a dona o mare parte din lucrările sale muzeului. Pentru a pune în practică acest deziderat, este nevoie de realizarea unui proiect cu finanțare europeană.

„Avem încredere în consilierii județeni, că vor aproba banii pentru investițiile amintite. Ne-am bucurat întotdeauna de înțelegerea celor de la Consiliul Județean, poate și pentru faptul că munca noastră nu a fost în zadar. Rezultatele obținute ne onorează pe noi și pe toți locuitorii județului, muzeul din Bârlad fiind unul dintre pilonii culturali de marcă din zona noastră”, a mai apreciat directorul muzeului bârlădean. (Mihaela NICULESCU)

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
%d blogeri au apreciat: