Cezar Liga, pensionarul bârlădean care este dator la stat vreme de peste 5.000 de ani de acum încolo, a declarat, în exclusivitate pentru Obiectiv de Vaslui, că a ajuns să aibă o restanță de 80 de miliarde de lei vechi la Fisc fiindcă a fost scos vinovat într-o afacere cu produse petroliere, condusă de oameni cu relații la nivel înalt.
Mulți dintre noi își pun mâinile în cap când se gândesc că au de achitat timp de patru, cinci sau 20 de ani rate la bănci, dar ce ați face dacă ați avea de plătit, vreme de 5.500 de ani, câte 120 de lei pe lună până terminați de restituit opt milioane de lei (80 de miliarde de lei vechi) la stat. E greu de imaginat.
În această situație se află Cezar Liga, 55 de ani, un bârlădean care primește o pensie de invaliditate de doar 365 de lei. Probabil, este cel mai îndatorat pensionar din țară.
Omul povestește că totul a început acum 12 ani: “La momentul respectiv, eram în prelungire de șomaj. Mai făceam și eu câte un mic serviciu la centrala termică de aici și mai scoteam de o țigară, de un… mă rog. La timpul ăla, dacă nu mă înșel, aveam vreo 400.000 de lei vechi ajutor de șomaj și era imposibil de trăit. Aveam norocul că mai erau părinții în viață și mă întrețineau ei. O apărut o situație la care, poate fiind și sub impresia sărăciei, am pus, ca să zic așa, botul. M-am prins la vrăjeala unora cum că pot să câștig niște bani. Niște persoane anume, nu e cazul să dau nume pentru că nu vreau să-mi creez greutăți, m-au încântat prima dată cu două-trei milioane. Inițial, am mers cu ei să fac niște contracte de preluare de marfă, mai apoi am preluat o firmă care era suspendată. Societatea era bună, fără datorii către stat. Era curată, cum se spune. Am preluat-o, mi-au dat ei bani de am cumpărat-o, m-am înscris la Camera de Comerț ca administrator unic, apoi am pornit, ca să zic așa. Obiectul de activitate era achiziționarea unor mărfuri care se comercializau, așa cum se știe, foarte bine. Mecanismul e arhicunoscut. La început, a fost mai subțire, dar mai apoi s-au adâncit problemele, că mi s-a promis o sumă destul de consistentă, în jur de 15.000 de euro ca să merg cu societatea și, în momentul când nu o să se mai poată, o să mă pună să plec”.
Cei care conduceau de fapt firma respectivă rulau bani grei comercializând produse petroliere, dar nu plăteau taxele către stat.
“N-am plătit TVA, n-am plătit taxe, accize. La momentul când nu s-a mai putut face nimic, când a explodat buboiul, n-am primit decât vreo 3.000 de euro în total. Am fugit în Italia. Âsta e cuvântul: am fugit! S-a întâmplat în 2003, în septembrie. A durat aproximativ un an. În Italia, am stat cinci ani. Când am plecat în Italia, eram sănătos, iar acolo m-am accidentat. Am avut un accident la muncă. Am lucrat în construcții. Mi-a căzut o gratie mare pe șold. Mi s-a dislocat femurul la piciorul drept. În timp, eu am continuat să muncesc. Boala s-a agravat. Am fost prins într-un program social acolo, la Roma, pentru operații. N-am reușit să-mi fac documente tot din cauza situației mele. Eram fugar. În 2007, a murit tata, dar n-am putut să vin la înmormântare tot din cauza asta. În 2008, mi s-a oferit posibilitatea să vin în țară. Am venit să o mai prind măcar pe mama în viață. Și ea era la o vârstă înaintată. Am venit în decembrie în țară și pe 16 m-au arestat”, a mai spus Cezar Liga.
“Am comis-o din prostia mea, e greșeala mea”
Cât timp a fost fugar, Cezar Liga a fost condamnat în țară pentru înșelăciune și evaziune fiscală.
“Între timp, am fost condamnat. S-a judecat procesul, am fost condamnat pentru înșelăciune și am primit o condamnare de trei ani și șase luni. Mai era un dosar deschis pentru evaziune fiscală. În 2011, în ianuarie, m-am eliberat din prima pedeapsă, dar între timp începuse procesul pentru evaziune. S-a judecat cu mine în libertate, aici, la Bârlad. Am primit o altă condamnare, de doi ani și opt luni. Am făcut cerere de contopire de pedepse care, din păcate, s-a judecat mai târziu. În ianuarie 2011, m-am eliberat de la pușcărie, iar în iunie m-au arestat din nou pentru pedeapsa asta. A durat șase luni până s-a pronunțat contopirea de pedepse. Am făcut trei ani și șapte luni. Înainte de a se termina procesul, mi s-a făcut o expertiză contabilă, ultima expertiză contabilă, care probabil că este și la momentul actual la procuratură. În urma expertizei respective, suma care o datoram eu către stat – și aici apare ciudățenia pentru mine – s-a dus la aproximativ 300.000 de euro, ceea ce ar fi însemnat, la nivelul actual, 1,3 milioane de lei (13 miliarde de lei vechi). Or eu poprirea pe care o am acum este pentru opt milioane de lei (peste 80 de miliarde de lei vechi). Este «puțin» exagerată și ireală. La un moment dat, când eram la domnul procuror care a instrumentat cazul, acesta i-a spus unui alt procuror: «Vi-l prezint pe cel mai mare evazionist». Afirmația este reală. Suma nu este reală. Asta vreau să subliniez”, a continuat Cezar Liga.
El susține că în această afacere au fost implicate persoane «sus- puse», iar el a fost scos țap ispășitor.
«În aprilie 2003, era domnul Năstase prim-ministru, s-a dat o ordonanță de urgență prin care nu puteai să faci comerț cu produse petroliere decât dacă figurai cu depozit, cisterne sau stații PECO, or eu nu avem așa ceva nici măcar în vis. Cu toate astea, am apărut în buletinul oficial cu autorizație printre primii. Șapte firme erau înaintea mea. S-a intervenit la nivel înalt. Nu știu cine, nu pot să pronunț, deci oamenii cu care lucram «lucrau bine». Ei au fost implicați până la un punct și apoi m-au lăsat pe mine. Practic, nu am putut să demonstrez nimănui că au fost implicați. Nici n-am putut și nici n-am vrut. Cinstit. Am zis că, măcar dacă am făcut-o, asta e. N-am făcut-o și de frică să nu pățesc ceva, iar în al doilea rând am zis că nu obțin nimic. Mai trag pe altul, unu, doi, trei, patru, cinci după mine și îmi fac și dușmani și fac și pușcărie. Am zis că n-are rost. Am comis-o din prostia mea, e greșeala mea. În mare, asta e”, a mai spus Liga.
“Mai am încă prieteni care mă ajută”
Datornic fiind în următorii 5.000 de ani, Cezar Liga s-a resemnat în sărăcia lui: “Nu am gaz de opt luni de zile. Am stat toată iarna fără căldură. De operat nu mă pot opera pentru că n-am cum. Datorii până peste cap. Am o pensie de 365 de lei. Am doi copii care… E vorba aia românească: «cine-i are, să-i trăiască, cine nu, să nu-i dorească». Aia mică mai dă câte un semn. Mai vorbim la telefon, mă mai ajută cu câte ceva. Aia mare, de când a închis ochii mama, de un an și două luni, un telefon nu mi-a dat. Au fost amândouă aici, în Bârlad, dar au plecat după maică-sa, la Tecuci. Mă înțeleg bine cu prietenii. Mai am încă prieteni care mă ajută»”, a continuat el.
Nici tovarășii de afaceri pentru care a intrat în pușcărie nu-l ajută.
“S-au dezis cu totul de mine. Am cerut câte ceva de la ei, dar mi-au spus-o de la obraz: «N-am nicio obligație, nu-ți datorez nimic». Nici nu le poți forța mâna. N-are rost. E vorba aia care spune că «o să le dea Dumnezeu după inimă». Fiecare la rândul lui. Dar mai e și vorba cealaltă că «până la Dumnezeu, te mănâncă sfinții». N-am nicio perspectivă de a remedia situația”, a încheiat Cezar Liga.
Cristian Dima