Înainte de celebrarea Învierii Domnului, de obicei ne gândim la morții noștri, la ultimul drum pe care l-au făcut pe lumea asta, la cheltuielile care au fost, dar și la șacalii care mișună frecvent în jurul decedatului pentru a ne goli buzunarele. S-a schimbat vreodată ceva?
Atunci când viața cuiva drag se stinge, suntem luați complet pe nepregătite sau putem avea ceva bani puși deoparte pentru înmormântare. Nici așa însă nu poți fi sigur pentru că, de multe ori, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din cimitir și nici cu cea din târg. Să începem chiar cu începutul.
În primă fază, mortul trebuie spălat, îmbălsămat și îmbrăcat (operațiuni care se execută rapid, dacă este cald afară), iar dacă nu vrei sau nu te pricepi să le faci tu, poți să apelezi la o firmă de pompe funebre sau la diferiți “particulari” care, “grijulii” din fire, și-au lăsat numerele de telefon la morgă, la cimitir sau la magazinele de profil. Costă 200 de lei dacă vreți ca omul să fie doar spălat, îmbălsămat și îmbrăcat, însă dacă vreți machiaj și alte servicii, plătiți în funcție de “mofturi” sau nevoi.
Să trecem acum la hainele cu care răposatul pleacă pe ultimul drum. Cel mai ieftin costum costă 200 de lei, o pereche de pantofi din bazar – 50 de lei, iar o cămașă – 20 de lei.
Prețul sicriului diferă în funcție de materialul din care este făcut (fag, stejar, trandafir etc.), dar și căptușeala fină îi urcă prețul. Ar putea costa între 270 și 1.100 de lei, dar sunt și produse de lux.
Unele firme de pompe funebre oferă crucea de lemn gratuit, dar altele o vând cu 35-85 de lei. Cum vă este norocul…
“Depinde de dumneavoastră cum vă înțelegeți”
După ce l-ați văzut pe decedat așezat în sicriu, trebuie să vă îndreptați repejor către cimitir (sau direcția de specialitate din cadrul primăriei), de unde veți cumpăra locul de veci. Chiar dacă nu știi cu cine să vorbești acolo, sunt destui “binevoitori” care te ochesc de la distanță și te întreabă dacă ai nevoie de ceva.
Așa am aflat că acolo rolurile sunt împărțite. Pentru un loc de veci trebuie să vorbești cu “cineva”, care a apărut ca din senin lângă noi și ne-a spus că trebuie să plătim 240 de lei într-o zonă proastă și că nici nu trebuie să insistăm pentru o zonă bună pentru că nu are locuri în altă parte. Tot “cineva” ne-a informat că ne costă 400 de lei săpatul unei gropi simple, dar dacă o vrem cu zidărie, prețul se dublează.
“Groparii, ne-a avertizat el, vor, pe lângă bani, mâncare și băutură. Depinde de dumneavoastră cum vă înțelegeți”. Sunt patru săpători la număr, așa că înmulțiți cu patru înainte să negociați!
Brusc, un preot s-a ivit de după biserică. A salutat mergând încet pe lângă noi, dar cum nu ajunsesem încă la capitolul dedicat lui, a dispărut pe o alee a cimitirului.
Un alt «întreprinzător», răsărit printre morminte, ne-a întrebat înainte de toate dacă «persoana a murit sau ne așteptăm să moară?». Aflând că s-a stins deja din viață, individul s-a luminat și ne-a chestionat dacă vrem să aducem decedatul la capelă, menționând imediat oferta promoțională: “Costă 100 de lei pentru o noapte, iar dacă stă mai multe zile, 200 de lei. Trebuie să cumpărați un kilogram de lumânări, care costă 60 de lei (la un magazin din oraș, asta face doar 13 lei! – n.r.), iar alea de prohod – 20 de lei. Lumina, clopotul și curățenia în biserică vă costă 60 de lei. La preot dați cât vreți, adică 100, 150 sau 200 de lei, dar puteți să dați și mai mult, dacă vreți. La dascăl se dă jumătate”.
Mașina autorizată pentru transportul trupului neînsuflețit costă 180 de lei, dar e musai să le dai ceva și “băieților” care urcă sicriul. Oricum, dacă nu știi că trebuie să le dai, îți dai seama rapid după felul cum gravitează în jurul tău.
Înainte de a porni pe ultimul drum, trebui să ai pregătite “podurile”, 12 la număr. Poți cumpăra, de exemplu, cămăși. Se pare că nu prea contează mărimea și culoarea când le dai de pomană, ci doar prețul. Cea mai ieftină, după cum am arătat mai sus, costă 20 de lei. În total, scoți din buzunar încă 240 de lei.
Trebuie să cumperi și 12 prosoape pentru podoabele care se scot din biserică. În funcție de pretențiile fiecăruia, un prosop costă între opt lei și 40 de lei. În același timp, trebuie să ai bani pentru plata vămilor. De fapt, cortegiul funerar se oprește din loc în loc, iar tu arunci monede sărmanilor și le dai câte un leuț – doi celor care duc podoabele și coroanele. Atenție, dacă nu le împarți tuturor, îți vor ieși vorbe și nu-i deloc creștinește!
Ajuns la cimitir, după ce preotul ține o slujbă de câteva minute, trebuie să le dai groparilor o găină și un cocoș. Și astea costă, dacă nu ai o rudă generoasă venită de la țară.
Pomana care se face după slujba de înmormântare lasă și ea loc de bârfe. Așa că atenție mare pe cine chemați și ce serviți la masă. Două feluri de mâncare pentru 50 de persoane costă în jur de 1.000 de lei, asta dacă împăcați bucătărese și gătiți acasă. În plus, trebuie să cumpărați farfurii, pahare, linguri (sunt la mare căutare cele din plastic), batiste, colaci, sucuri, vin, apă, pâine, care costă în jur de 500 de lei. Evident, prețurile sunt mult mai mari dacă apelezi la o firmă specializată.
Pe lângă toate acestea, sunt multe mărunțișuri pe care nu le socotești pentru că le crezi prea ieftine (colaci, mere, portocale șamd.), dar la final vezi că ai rămas fără bani.
Una peste alta, în prezent, o înmormântare costă între 4.500 și 7.600 de lei, în funcție de “rang”.
Cu cât ne ajută statul ?
În anul curent, statul acordă 2.298 de lei ajutor în cazul decesului asiguratului sau 1.149 de lei în cazul decesului unui membru al familiei asiguratului sau pensionarului. De acești bani beneficiază o singură persoană, care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces și care poate fi, după caz, soțul supraviețuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul etc.