Poștașii vasluieni amenință că, pe 19 mai, vor intra în greva foamei. Ei au ajuns la capătul răbdării din cauza amenințărilor continue primite de la centru cu privire la iminența unor disponibilizări și reduceri salariale. “Este foarte greu să decizi cine pleacă. Eu vă spun că am trecut prin niște zile de coșmar anul trecut, când au trebuit să plece 32 de oameni numai de la Vaslui”, declară Geta Turbatu, lidera de sindicat a poștașilor din județ.
Începând de astăzi, poștașii vasluieni sunt deciși să arate public că “așa nu se mai poate” și își vor prezenta ofurile Instituției Prefectului, în cadrul Comisiei de Dialog Social.
“Avem probleme cu salariații care, cel puțin cei din mediul rural, de o bună perioadă de timp, nu și-au putut efectua concediul de odihnă. Avem probleme de organizare a rețelei poștale, care trebuie discutate cu sindicatele. Conducerea companiei ne contestă și valabilitatea contractului colectiv de muncă. O contestă chiar în instanță. Vrem să se deschidă un dialog cu noi. Să vedem de unde și până unde am ajuns la discuția asta că nu-i valabil contractul colectiv de muncă. Ei consideră contractul colectiv de muncă încheiat în 2008, cu valabilitate până în 2018, că nu este corect, că nu este conform legislației. De fapt, sunt contestate doar punctele care prevăd drepturile salariaților. Ei ar vrea ca salariații să aibă mai puține drepturi și salarii mai mici. Contestarea contractului colectiv de muncă e recentă. De vreo lună de zile am auzit noi chestia asta. Să presupunem că o să câștige în instanță. Asta ar duce la convulsii sociale fiindcă salariații din Poștă, peste două treimi la momentul ăsta, sunt la salariul minim pe economie. Un factor poștal nu poate depăși 1.100 de lei”, ne-a declarat Geta Turbatu, liderul filialei Vaslui a Sindicatului Lucrătorilor Poștali din România (SLPR).
Stres continuu
“Când se iau măsurile pentru reorganizarea rețelei, ar trebui să se țină cont de factorul uman, pentru că acolo lucrează oameni. Să nu se mai reducă salariile, să se creeze condiții de muncă, să se creeze posibilitatea de a acorda concediu de odihnă în mediul rural, să ne ofere un cadru în care să putem lucra liniștiți. Nu sunt condiții de muncă în momentul în care tu ai lipsă de hârtie la ghișeu. Ți se strică și calculatorul, nu-l poți repara. Ți se strică imprimanta, n-ai cu ce o înlocui. Trimiți imprimantele la reparat, n-au piese. Cumperi tu hârtie din banii tăi pentru a-ți face toate lucrările pe care le ai de făcut. La locul de muncă e un stres continuu. Suntem amenințați cu restructurarea posturilor, cu desfințarea unor posturi, concedieri, sancțiuni”, a continuat Geta Turbatu.
Ea a adăugat că șefii companiei nici nu mai au ce să disponibilizeze la Vaslui: “La nivelul județului Vaslui, politica de cadre dusă de domnul Marcu (Nicuță Marcu, șeful Oficiului Județean de Poștă – n.r.) a fost foarte strânsă. La noi nu s-a angajat personal peste normativ, noi lucrăm cu personalul subdimensionat. Preferăm să lucrăm așa, adică să mai stau peste program într-o zi, două sau trei, decât la un moment dat să ni se spună că cineva trebuie să plece. Este foarte greu să decizi cine pleacă în momentul ăla. Eu vă spun, am trecut prin niște zile de coșmar anul trecut, când a trebuit să plece 32 de oameni. La Bârlad, de exemplu, au fost opt care au trebuit să plece. Nu că nu aveam putere, putere aveam de a stabili cine pleacă, dar este foarte greu să decizi așa ceva. Acolo, media de vârstă e de 40 de ani, să zic. În prag de pensionare, dintre ăia opt de la Bârlad, erau doar doi. Pentru restul de șase trebuie să decizi tu cine să plece. A venit fiecare și a zis: «Eu nu pot să plec pentru că am copil la facultate, pentru că am părinții bolnavi și-i întrețin eu, pentru că am un copil cu handicap, iar dacă eu nu muncesc, ce mă fac? Bărbatul/soția nu lucrează». Cum poți să decizi soarta unui om? E cumplit, vă spun. Cei care pot să o facă, nu știu, cred că sunt persoane care trăiesc într-o altă sferă deasupra noastră și care pun mai puțin suflet în tot ceea ce înseamnă factorul uman: «I-am dat afară și, gata, ne-am răcorit rețeaua, de acum ne rentabilizăm». Da, dar omul ăla pe care tu l-ai dat afară suferă”.
“A făcut o cădere psihică”
Rămași pe drumuri, poștașii vasluieni care au fost disponibilizați anul trecut nu au știut cu ce să-și ocupe timpul, iar unii dintre ei sunt și acum cu psihicul la pământ.
“Vreau să vă spun că am avut o oficiantă la Averești. Înainte a veni disponibilizarea, cu vreun an de zile înainte, mi-a zis: «Doamnă, dacă se disponibilizează, să știți că eu vreau să plec». La fiecare ședință când ne întâlneam, îmi spunea să o trec pe listă. «Bine, Felicia», îi spuneam. Pivniceru Felicia o cheamă. Îmi era teamă că nu am să pot să o trec pe lista aia. N-au plecat oricum, au primit salarii compensatorii în funcție de vechime.
A venit și ziua când s-au făcut disponibilizările și o trec pe listă. Nu vă spun, la o săptămână după ce a fost trecută pe listă, mă suna în fiecare zi plângând și îmi spunea: «Noi cui am rămas acuma? Nu se mai ocupă nimeni de noi!». I-am spus că nu mai am cum să mă ocup eu de ea: «Tu, acuma, trebuie să mergi să te înscrii la șomaj, să vezi ce documente îți trebuie. Îți comunicăm tot ce îți trebuie». Și la șomaj, salariații de la șomaj de la filiala Huși au avut un comportament dubios cu salariații care au fost disponibilizați în octombrie. I-au tratat așa… ei deja erau cu psihicul la pământ. Când au văzut că au parte și de un tratament ca și cum ar veni de pe stradă și vor șomaj, asta i-a dărâmat.
De pe zona Hușului am avut multe semnale în sensul ăsta și am apelat chiar la șeful de la Șomaj pentru a media conflictul de acolo. S-a rezolvat problema după ce am apelat la dumnealui. Dar n-a durat o săptămâna și doamna asta iar m-a sunat: «Pe mine nu mă mai sună nimeni». S-a rupt acea legătură de comunicare. Noi comunicăm între noi prin telefon, în scris, cu tot ceea ce trebuie să ne transmitem. Ea nu mai primea. S-a văzut ruptă de o lume din care a făcut parte 30 de ani. Pur și simplu, a făcut o cădere psihică. Și acuma, dacă eu o sun, are reproșuri de făcut și începe să plângă la telefon.
Eu o înțeleg, chiar o înțeleg. Îi spun: «Tu m-ai rugat să te trec pe lista aia». «Da, doamnă, știu că eu v-am rugat, da’ acuma ce fac?». Ei îi pare foarte rău că a plecat din Poștă și că nici nu-și găsește un alt loc de muncă. Deci cei care au plecat au fost supărați, dar și noi, cei care am rămas, am fost mâhniți mult, mult timp”, a mai spus Geta Turbatu.
Proteste la nivel național
Nu numai poștașii vasluieni sunt nemulțumiți de atitudinea directorului general al Companiei Naționale Poșta Română, ci toți poștașii din țară. Sindicaliștii susțin că acesta a diminuat salariile, dar el are un venit lunar de 12.000 de euro, cam cât câștigă laolaltă 30 de poștași care își rup lunar papucii ducând corepondența. În același timp, cifra de afaceri a Poștei Române a scăzut continuu, a scăzut numărul personalului operativ, dar a crescut numărul celor cu funcții de conducere.
Dacă problemele nu le vor fi rezolvate, pe 7 mai, în fiecare județ, poștașii vor picheta prefecturile, pe 10 mai vor fi mitinguri locale, pe 13 mai va fi grevă japoneză în toată țara, pe 15 mai vor fi pichetate Oficiile Județene de Poștă, pe 17 mai este programat un miting național la București, iar începând cu 19 mai, poștașii vor intra în greva foamei.