Ne comportăm la serviciu altfel decât în viața de zi cu zi? Cum trebuie să ne purtăm în relațiile cu șefii, cu colegii sau cu subalternii? Iată întrebări la care vorm răspunde în episodul de astăzi al Codului bunelor maniere.
Simona MIHĂILĂ
Când ajungem acasă lăsăm problemele de la serviciu în prag. Așa sună un sfat înțelept căruia e musai să-i dăm ascultare, dacă vrem să păstrăm liniștea căminului. Să reținem, însă, că și reciproca este valabilă. O importantă parte din timpul nostru o petrecem la serviciu. Dacă nu avem cum să ne opunem acestei stări de fapt, să încercăm măcar să nu transformăm acest timp într-un coșmar. Ne va fi mai bine dacă vom avea o relație cordială și chiar de prietenie cu colegii, dacă ne vom trata subalternii și șefii cu respect. Nimeni nu a dator să ne suporte toanele, nervii, frustrările.
Prezentăm câteva norme de conduită în viața profesională de care trebuie numaidecât să ținem cont dacă vrem să mergem la serviciu cu plăcere.
* Scrisoarea de intenție și CV-ul (Curriculum vitae) sunt primul pas atunci când vrem să ne angajăm undeva sau dorim să ne schimbăm locul de muncă. Pentru scrisoare se utilizează hârtie de scrisori obișnuită. Locul, data, adresa și numărul de telefon vor figura în partea dreaptă a foii. În stânga, va fi indicată adresa firmei destinatare. Scrisoarea va fi scrisă la computer sau de mână, fără nici o greșeală, tăietură etc.
* În CV vom indica scurt școlile absolvite, funcțiile ocupate, cunoștințele speciale și aprtitudinile personale. Nu vom alătura certificate, diplome sau recomandări în original, ci doar copii. Asta în cazul în care se cere. De regulă, actele doveditoare le prezentăm la interviu.
* Firma trebuie să înapoieze copiile imediat, dacă nu intenționează să-l angajeze pe candidat. Chiar dacă pare puțin, aceste copii au necesitat un efort și au costat bani.
* Pentru interviu ne vom pregăti cu grijă. Ne vom prezenta tunși, bărbieriți (cei care preferă barba sau mustața și le vor retușa) și îmbrăcați decent. Femeile nu vor fi nici foarte elegante, nici foarte sobre.
* Vom avea actele la îndemână. Nu vom interveni inutil în discuție. Nu ne lăudăm cu relațiile pe care le avem. Nu vorbim primii, ci așteptăm să ni se pună întrebări. Răspundem scurt și clar.
* Dacă directorul sau șeful firmei intră în încăpere, ne vom ridica (chiar și femeile).
* Dacă interlocutorul nostru se ridică, semn că întrevederea s-a terminat, ne ridicăm și noi, chiar dacă ni se pare că nu am spus esențialul. Nu insistăm să mai obținem o întrevedere prin telefon și, în nici un caz, nu revenim neinvitați.
* Dacă nu primim un răspuns pe loc, îl așteptăm în scris.
* Firma are obligația de a răspunde (pe loc, telefonic sau în scris) candidatului.
* Dacă angajarea a avut loc chiar în timpul interviului, mulțumim și promitem că vom fi conștiincioși. Vom vorbi cât mai natural și cât mai sincer. Vom părăsi încăperea fără grabă excesivă, dar și fără să întârziem inutil.
După angajare
* În prima zi de muncă, șeful (sau un reprezentant) are datoria să-l prezinte pe noul angajat colegilor de muncă. Va avea grijă (gândindu-se la propriile începuturi) să-i ușureze noului-venit integrarea în echipă.
* „Bobocul” va păstra mult calm, știind că, la început, se va vorbi despre el în toată firma.
* Își va aranja locul de muncă cât mai plăcut și ordonat. Se va strădui încă de la început să se facă util, dar fără slugărnicie sau insistență.
* Când va ajunge să-și cunoască șeful, colegii, bucuriile, necazurile va judeca singur ce este permis și ce nu (exemplu: pauza de cafea, dacă să își aducă mâncare de acasă, dacă să dea telefoane particulare etc.)
* Ne vom feri cât de mult să participăm la bârfe, intrigi, comploturi.
* Vom fi buni colegi cu toți cei cu care lucrăm.
* Un bărbat se va strădui, în limita posibilului, să-și ajute colegele. În ciuda emancipării, femeile rămân femei și trebuie tratate ca atare.
* Dacă ai idei, propune-le superiorilor. Fără infatuare, mai ales în fața colegilor. Este un mijloc cinstit și normal de a avansa.
* Fii cinstit, modest, discret și muncește cu sârg.
* Dacă ai avut un prim succes, nu îți da ere. Nici după al doilea, nici după al treilea. Uneori e nevoie de ani întregi de muncă și dedicație ca să fii remarcat, apreciat și plătit la adevărata ta valoare.
* Nu te lamenta permanent că ești obosit, epuizat de munca de la serviciu. Este o dovadă de proastă-creștere în fața colegilor care muncesc cot la cot cu tine.
* Nu căuta să critici faptul că un coleg cu vechime beneficiază de mai mută atenție din partea șefului. Este meritul lui.
* Șefii vor trebui să-și aprecieze subalternii la adevărata lor valoare. Discriminîndu-l pe unul, îl poate pierde iar asta ar însemna un minus pentru firmă, mai ales dacă angajatul respectiv are potențial.
Ai fost avansat
* Cine se comportă cinstit, iar interesele sale coincid cu ale patronului, se dovedește demn de încredere și va fi avansat. Șeful va trebui să aibă grijă de acest lucru.
* Stimulentele financiare trebuie să facă parte din politica oricărei firme care se respectă. Sporurile și primele îl vor fideliza pe angajat și va scoate ce este mai bun din el.
* Un nou avansat va trebui să aprecieze politețea patronilor, gentilețea lor și se va comporta la fel.
* Dacă ești șef nu înseamnă că nu trebuie să recunoști când ai greșit sau că nu trebuie să-ți ceri scuze.
* Cu foștii colegi te vei purta la fel, fără să-și dai aere de „șef”.
* Ai acceptat onorurile funcției, dar ai acceptat și obligațiile acesteia.
* Un bun șef își va asculta subalternii cu aceeași atenție.
* Nu îi va face să aștepte inutil, la nesfârșit pe cei care doresc să îi vobească. Este o mitocănie.
* Ziua de muncă se încheie mai târziu pentru șef decât pentru subordonați.
Să nu fim un asemenea șef!
Este de notorietate așa-zisul „Regulament de ordine interioară” care circulă de câțiva ani în România, spre amuzamentul subalternilor. Îl prezentăm și noi spre a-l avea în vedere toți cei care sunt sau vor deveni șefi. Nu pentru că ar fi demn de luat în seamă, ci pentru că este un exemplu clar de „Așa nu!”.
Art.1. Șeful este șef.
Art. 2. Șeful are dreptate.
Art. 3. Șeful are întotdeauna dreptate.
Art. 4. Când șeful nu are dreptate se aplică articolele 2 și 3.
Art. 5. Subalternul este dator să facă eforturi fizice și intelectuale să pară mai prost decât șeful.
Art. 6. Șeful nu întârzie niciodată. El este reținut.
Art. 7. Șeful nu bea niciodată. El gustă.
Art. 8. Șeful nu pierde timpul. El supraveghează.
Art. 9. Șeful nu minte. El este dezinformat.
Art. 10. Șeful nu țipă, nu ceartă. El dă sfaturi.
Art. 11. Șeful nu doarme. El meditează.
Art. 12. Șeful nu „toarnă”. El face caracterizări.
Art. 13. Șeful nu-i lingușește pe superiorii săi. El le recunoaște meritele.
Art. 14. La șef se intră cu părerile personale și se iese cu părerile lui.
Art. 15. Dacă îți critici șeful, îți critici norocul.
Art. 16. Să nu-i faci propuneri șefului, că te pune să le rezolvi.
Art. 17. Nu trebuie să-i dorești moartea șefului, ci să-l faci să și-o dorească singur.