Judecat pentru opt capete de acuzare, Cătălin Ursu are parte de un process lung și anevoios. Înșelăciune în contracte cu consecințe grave, constituire de grup infracțional, fals în înscrisuri sub formă continuată, spălare de bani și evaziunea fiscală sunt câteva din infracțiunile pentru care este judecat Ursu, plus o pagubă de peste 1.000.000 de lei adusă unei firme de asigurări. Deocamdată, procesul are un nou termen pe 4 septembrie, când se așteaptă noile depoziții ale celor implicați, mai ales că finalul procesului nu pare să fie aproape.
Alexandru CROITORU
O poveste încâlcită, cu marfă plimbată de la o firmă la alta, declarații false și contracte fantomă au dus la trimiterea în judecată a lui Cătălin Ursu, administratorul unei societăți comerciale vasluiene, acuzat de înșelăciune în contracte cu consecințe deosebit de grave, constituirea unui grup infracțional, instigare la comitera de infracțiuni de înșelăciune, instigare la comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri, flas în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, spălare de bani, evaziune fiscală și refuzul de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar a documentelor financiar-contabile. Alături de el, în boxa acuzaților mai stau Oana Elena Apreutesei – acuzată de aderare la grup infracțional, înșelăciune și fals în înscrisuri, Daniela Brodoceanu – acuzată de spălare de bani, Angelica Gruia – spălare de bani, Ioan Mihăiuc, acuzat de aderare la un grup infracțional, fals în înscrisuri, complicitate la înșelăciune, Constantin Mandrea – aderare la grup infracțional, fals în înscrisuri și complicitate la înșelăciune.
În același dosar mai sunt cercetate și trei societăți comerciale, prin adminstratorii lor, acuzate de spălare de bani și înșelăciune.
Povestea a început în 2007, atunci când Cătălin Ursu, administrator al SC Cătălina Impex SRL, a încheiat un contract commercial cu SC Orhei-Vin SA, din republica Moldova, având ca obiect importul unei cantități de băuturi alcoolice. Pentru acest lucru, Ursu a obținut autorizație prin care sediul societății putea să funcționize ca antreposit fiscal. Această autorizație era necesară deoarece cantitatea de băutură alcooolică era importată din spațiul non-UE, plus că alcoolul este supus accizelor. După încheierea contractului cu firma basarabeană, Ursu a efectuat două importuri. La primul a adus în țară 4.924 de sticle cu brandy de 750 ml, 4.300 de sticle cu brandy de un litru și 400 de sticle cu votcă. Al doilea import a constat în 3.700 de sticle cu brandy și 6.000 de sticle cu lichior. Valoarea totală a celor două importuri s-a ridicat la 37.370 USD. Ulterior, marfa a fost comercializată fără a se calcula și plăti, la bugetul de stat, accizele corespunzătoare, în valoare de 119.463 de lei.
Marfa, vândută între firme cu același administrator
Așa cum se arată în rechizitoriu, SC Cătălina Impex SRL, societate al cărei administrator era Cătălin Ursu, vinde, în decembrie 2008, către SC Suriscom SRL, patronată de același Cătălin Ursu, 20.466 de sticle cu băuturi alcoolice, în valoare totală de 467.902,05 lei. În luna martie 2009, firma care a cumpărat sticlele cu băuuri alcoolice ștornează, către vânzător, 19.935 de sticle cu următoarea motivare: “Ca urmare a abuzurilor DGFP(Direcția Generală de Finanție Publice) și AFP (Agenția Finanțelor Publice) cât și a DJAOV (Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale) Vaslui, am notificat SC Suriscom SRL că nu putem importa, pentru Sărbătorile Pascale, băuturile comandate drept pentru care s-a reziliat contractual și au fost returnate produsele”.
De fapt, statul avea deja de recuperat o sumă destul de mare. Cu toate acestea, două zile mai târziu, SC Cătălina Impex SRL livrează către Suriscom SRL 148 de sticle cu băuturi alcoolice, apoi alte 520 de sticle, urmate de încă 162 de sticle. Tot acest dute-vino avea loc în luna martie ca, în luna aprilie, aceeași Cătălina Impex SRL să livreze, de data aceasta 19.105 sticle, către Soriscom SRL și, din nou, întreaga cantitate de marfă să fie ștornată. A urmat și o a treia livrare, tot între aceleși firme, cu sticle cu băuturi alcoolice în valoare de 305.443 e lei dar, de data asta, marfa nu a mai fost ștornată, ci livrată către o altă societate commercială, la valoarea de 468.576, 68 de lei noi. Firma care primește sticlele cu alcool facturează întreaga cantitate către SC Pranacat Management SRL Vaslui, societate înființată tot de Cătălin Ursu, iar valoarea mărfii ajunge la 496.991 de lei.
Citat ca martor în process, adminstratorul firmei vânzătoare declară: “Ursu Cătălin mi-a solicitat să facturez marfa pe o societate înființată de el deoarece ștornarea către SC Cătălina Impex SRL implica niște consecințe fiscale. Eu am emis facturi pe aceeași cantitate de sticle cu băuturi alcoolice, dar cu o valoare puțin mai mare. Pentru plata facturilor am primit de la SC Pranacat Management SRL 15.000 de lei, pentru care am emis trei chitanțe chiar dacă, de fapt, marfa nu a fost mutată din depozitul inițial”.
În perioada următoare, Panacart SRL vinde o parte din marfă către diferiți agenți economici și persoane fizice.
Accident auto salvator sau teapă trasă asiguratorului?
În octombrie 2011, Pranacat Management SRL a emis o nouă factură, prin care vindea către SC Suriscom SRL o nouă cantitate băuturi alcoolice, în valoare totală de 1.101.469, 68 lei. Două zile mai târziu, factura a fost ștornată pe motiv că, în data de 2 octombrie 2011, în localitatea Bârzulești, județul Bacău, a avut loc un accident rutier în urma căruia băuturile alcoolice au fost avariate în totalitate. Drept urmare, Ursu a cheamat în judecată societatea de asigurări cu care avea încheiat contract și a cerut achitarea daunei. Tribunalul Bacău i-a dă câștig de cauză și a obligat asiguratorul la plata sumei de 1.095.962 de lei, cu titlul de despăgubiri. Numai că, ulterior, ancheta a scos la iveală faptul că, după acte, proprietarul mărfii respective nu era Suriscom SRL, societate care avea încheiat contract de asigurare tip Cargo, ci SC Pranacat Management SRL. Apoi, autorizația de antrepozit fiscal fusese revocată și valorificarea produselor din stoc se putea face doar cu acordul autorităților fiscale competente, pe care acesta nu-l avea.
O altă declarație ce nu își dovedește veridicitatea este cea legată de faptul că marfa urma să fie transportată la un depozit din Timișoara, ce ar fi aparținut uneia din firmele lui Ursu. Cerectările au arătat că depozitul respectiv ar fi aparținut unei alte societăți comerciale cu care Ursu nici măcar nu discutase și cu care nu avea nici un fel de contract.
În aceeași periodă, Cătălin Ursu a încearcat să obțină, măcar pe hârtie, un contract de închiriere pentru un spațiu ce urma să fie folosit ca depozit.
“Mi-am dat seama că intenția lui nu era de a închiria spațiul. Ar fi trebuit să vină să-l vadă. Pe el nu l-a interest mare lucru doar a insistat să semneze acel contract și să intre în posesia lui”, a spus un reprezentant al unei firme ce se ocupa cu asemenea tranzacții.
Accidentul, un simulacru
Întorcându-ne în ziua de 2 octombrie 2011, se pare că și acel accident nu a fost decât o înșelătorie pusă la cale de Ursu.
“Eram obosit și voiam să trag pe dreapta să mă odihnesc. Nu aveam mai mult de 20 de km/h când am lovit o bordură de ciment de pe marginea șoselei. A fost avariat capul de tractor și-mi curgea apă de la motor, dar autocamionul nu s-a răsturnat. Am plecat spre Vaslui și duminică seara am ajuns la Moara Grecilor, unde m-am întâlnit cu Cătălin Ursu. A început să ne înjure, pe mine și pe șeful meu, amenințându-ne că va vinde autocamioanele. Era deja aproape 10 seara și am plecat acasă, dar camionul a rămas pe loc, într-o curte împrejmuită cu un gard de sârmă și fără pază, iar Ursu a rămas singur acolo”, a spus șoferul autocamionului implicat în accident.
Un alt martor, chemat cu un utilaj special pentru a repune autocamionul ieșit puțin în decor pe asfalt, susține cele spuse de șofer: “După ce am ajuns la locul accidentului am fotografiat autocamionul cu telefonul mobil. Vagonul era intact, în sensul că nu avea vreo parte metallică îndoită șI nu am văzut să curgă lichid din el și nici nu am simțit miros de alcool”.
Până la urmă, ce s-a întâmplat de fapt cu acele sticle cu băuturi alcoolice găsite dimineață distruse în totalitate rămâne un mister, pe care autoritățile ar trebui să-l descifreze. Există ipoteza că toată marfa a fost, de fapt, distrusă de către Cătălin Ursu, cu ajutorul unei bâte.