Familia bătrânului care s-a aruncat de la fereastra Spitalului de Urgență „Elena Beldiman” Bârlad nu se poate împăca cu gândul acestei sinucideri neașteptate. Soția și copiii sunt zi și noapte chinuiți de întrebări cărora cadrele medicale și conducerea spitalului nu au răspuns nici acum.
Simona MIHĂILĂ
Peste sinuciderea bătrânului care s-a aruncat în toiul nopții de la o fereastră a Spitalului de Urgență „Elena Beldiman” Bârlad nu s-a așternut nici pe departe liniștea, așa cum sperau, probabil, doctorii și conducerea spitalului. Dimpotrivă, membrii familiei bărbatului sunt tot mai hotărâți să găsească răspunsuri la întrebările care îi chinuie zi și noapte și care apar în număr tot mai mare, pe măsură ce timpul trece.
Ziarul Est News a dezvăluit alaltăieri că, în urmă cu o lună, un bărbat de 70 de ani din comuna Blăgești, pe nume Vasile Chiroșcă, s-ar fi aruncat în gol de la o fereastră a Secției ATI (reanimare), unde se afla internat. Tragedia i-a șocat pe mebrii familiei sale, soția și trei copii. Omul, în ciuda unor probleme cardiace, iubea viața, avea planuri gospodărești și era foarte atent cu sănătatea lui (chiar plănuia un control de rutină amănunțit la Iași). Bărbatul nu a murit pe loc, ci la câteva ore din momentul în care a fost descoperit prăbușit în dreptul ferestrei respective.
Cazul a fost ascuns de urechile opiniei publice, deși în fiecare săptămână reprezentanții spitalului organizează întâlniri cu presa pentru a comunica cele mai importante aspecte care țin de activitatea unității. Nici chiar când reporterii noștri au cerut lămuriri despre acest caz, nu au făcut exces de detalii. Stupefacția familiei a fost cu atât mai mare cu cât, atât cadrele medicale, cât și bătrânul însuși, o asigurase pe una dintre fiicele lui că totul este bine și că urma să fie externat de la ATI. Ce s-a întâmplat peste noapte cu Vasile Chiroșcă? De ce nu era supravegheat deși se afla într-o secție de reanimare? Cât timp a trecut din momentul în care s-a aruncat pe fereastră și până când a fost găsit? Ce medicamente i s-au administrat bătrânului? De ce fiica lui nu a fost lăsată să-l vadă nicio clipă cât a stat internat? De ce familia nu a aflat nici acum, după o lună, rezultatul autopsiei?
Acestea sunt întrebări la care soția și cei trei copii nu au primit răspuns și care îi îndreptățesc să creadă că moartea bătrânului este una suspectă. Suspiciunile le sunt întărite de atitudinea întregului personal, de la infirmiere și până la managerul Ștefan Constantinciu.
Acces interzis!
Una dintre fiicele lui Vasile Chiroșcă, cea care a ținut legătura cu spitalul în timpul cât tatăl ei a fost internat, a povestit reporterilor noștri că întregul comportament al personalului spitalului i-a dat de gândit încă de la început.
„A chemat ambulanța la Blăgești fiindcă nu se simțea prea bine, nu mânca și avea stări de vomă. Inițial a fost internat la Pneumologie, dar a doua zi a fost transferat la ATI. Mi s-a spus că făcuse o semipareză pe partea dreaptă. Dr. Ion Chilinciuc, cel care l-a preluat, m-a asigurat că totul e bine și să-i aduc de mâncare. M-a mirat, însă, că asistentele nu mă lasă să-l văd, deși am insistat. Și chiar reacția doctorului m-a mirat, deoarece mi-a spus că am voie să intru la el, dar numai dacă mă lasă asistentele. Eu nu am mai pomenit ca legea în spital să o facă asistentele și nu doctorul, care, pe deasupra mai este și șeful secției”.
Ca o premoniție, femeia și-a lăsat numărul de telefon și rugămintea fierbinte de a fi contactată în cazul în care se întâmplă ceva.
Seara, s-a întors la spital. Nu avea liniște până nu-și vedea tatăl. Pe hol a întâlnit-o pe dr. Carmen Anton, medicul de gardă, care s-a oferit să o conducă la salon. Ceea ce a urmat a neliniștit-o și mai mult. În cale le-a ieșit o asistentă care a sărit ca arsă în momentul în care dr. Anton a informat-o că vor să ajungă la pacientul Chiroșcă: „«Nu se poate! Nu aveti voie! Ne lăsați nouă ce ati adus», mi-a spus asistenta. Am insistat în fel și chip. Eram speriată, contrariată: de ce să nu-l văd?”.
În zadar a încercat femeia să înduplece personalul să o lase să-și vadă tatăl măcar o clipă; chiar și cu condiția halatului, măștii, papucilor de acolo: „Ceream întruna o explicație. Până la urmă au motivat că e carantină. Asta m-a șocat și mai tare. Alții intrau, ieșeau, nu eram singurul vizitator. Singura condiție care li se punea acelor vizitatori era să nu intre toată familia deodată, ci pe rând. Doar pentru mine era carantină”.
A fost nevoită să plece fără să-l vadă, după ce dr. Anton a asigurat-o că totul va fi bine. Mai mult, doctorița acceptase amabilă să vorbească la telefon și cu cealaltă fiică a bătrânului, care se afla în Spania.
„Tatăl dumneavoastră s-a aruncat pe fereastră”
Momentul de coșmar a venit a doua zi, dimineață. Fiica și-a sunat tatăl cu o insistență vecină cu disperarea. Nimeni nu a răspuns la telefonul mobil al bătrânului. A intrat în panică și a alergat într-un suflet la spital. Același refuz sec de a i se permite accesul în salon. Tot mai bănuitoare, a cerut să discute cu medicul Chilinciuc. Culmea, acesta intrase în concediu. O asistentă s-a înduplecat să o sune la telefon pe doctorița Carmen Anton, care fusese de gardă. Aceasta i-a transmis să aștepte.
„În loc de dr. Anton apare o alta, pe nume Cristina Ciobanu. Mi-a spus să iau loc și mi-a spus, cumva cu ezitare, că s-a întâmplat ceva neprevăzut: «Tatăl dumneavoastră s-a aruncat pe fereastră». Mi s-au tăiat picioarele”, povestește femeia.
Uluită, o asculta pe dr. Ciobanu derulând, ceea ce se voia a fi din partea medicilor, filmul evenimentelor: cum tatăl său, despre care i se spusese cu o zi înainte că este bine-mersi și că urmează să fie mutat de la ATI, a fost sedat din cauză că delira; cum, pentru siguranță, a fost necesar să fie legat de pat; cum dr. Anton a fost nevoită să se ocupe de un pacient cu hemoragie internă, în alt salon; cum, atunci când s-a întors, pe la ora unu noaptea, a costatat că bărbatul nu mai era în patul lui.
„Mi-a spus că l-au căutat prin secție și că au descoperit fereastra deschisă la baie, iar tata, afară, prăbușit la pământ, în dreptul ferestrei”, rememorează fiica lui Vasile Chiroșcă.
Cât o fi stat tata acolo, întins pe pământ, nu se știe. Nici acum nu a aflat cât timp se scursese între momentul în care a căzut și cel în care a fost descoperit.
„Am vrut să-l văd. Nu m-au lăsat nici acum, sub pretextul că este intubat și este pregătit să fie dus la tomograf. Am întrebat-o de-a dreptul pe dr. Ciobanu dacă e cazul să mă aștept la ce este mai rău. Nu a spus nici da, nici nu. De aici am tras concluzia că bine nu va fi. M-aș fi așteptat să vină chiar dr Anton să-mi spună toate astea, doar ea a fost de gardă. Aș fi avut nevoie de detalii pe care numai ea mi le-ar fi putut da. Mă asigurase că va fi bine, să stau liniștită că ea e de gardă și va veghea. Voiam sa ma uit în ochii ei și să o întreb cum a vegheat. Dr. Ciobanu mi-a răspuns, pur și simplu, că dr. Anton nu a venit, că nu a putut, dar că a delegat-o pe ea.
Doborâtă de vestea îngrozitoare, femeia a plecat din spital fără să știe încotro să o ia. Și-a sunat imediat avocatul. Acesta sfatuit-o să insiste să-l vădă pe bătrân, cu orice preț, sub orice formă. Să nu accepte niciun refuz din partea cadrelor medicale de a-i permite accesul la tată.
„Tatăl dumneavoastră a murit”
S-a întors la spital hotărâtă să nu se miște de acolo până ce nu-și va vedea tatăl. Culmea, în cabinetul în care o lăsase pe dr. Ciobanu, se afla acum, alături de aceasta, și dr. Anton.
Au informat-o că pacientul a fost trimis cu salvarea la tomograf. Fiica acestuia și-a manifestat dorința de a vorbi cu managerul spitalului.
„M-au condus amândouă la biroul lui Ștefan Constantinciu, dar au intrat doar ele, spunându-mi să aștept, că managerul este într-o ședință. Jumătate de oră am așteptat. Ele înăuntru, eu afară. După ce am intrat, am cerut explicații. Cum a fost posibil ca un om care nu suferea de nicio tulburare psihică să se arunce pe fereastră? Cum s-a dezlegat de unul singur? De ce a fost legat?”.
Răspunsul managerului Constantinciu a fost, cel puțin derutant: „«Probabil, a avut mâna mai subțire». Eu știu că oamenii aceștia tind să se smucească, nu să se dezlege singuri. Cum să o facă dacă au ambele mâini legate?”
Femeia a cerut să i se arate fișa de observație a tatălui ei pentru a afla ce medicamente i s-au administrat. Dar s-a lovit de un alt refuz: „Managerul mi-a spus că e imposibil să-mi ofere fișa de observație, că mi-o dă doar la externare”.
În schimb, Constantinciu a asigurat-o că va fi lăsată să-și vadă tatăl. Clipa de groază abia acum urma. Întoarsă pe holurile ATI unde voia să-și aștepte tatăl de la investigațiile la tomograf, a fost chemată în cabinet de către doctorițele Ciobanu și Anton care i-au spus că bătrânul murise în timpul investigațiilor și că fusese adus în secția ATI.
Uluiala fiicei a fost fără margini: singurul moment în care tatăl său ar fi putut să fie adus înapoi în secție era în timp ce se afla în biroul managerului. Altcândva nu se putea, pentru că stătuse chiar lângă ușă. L-ar fi văzut. „Mi-am dat seama că tata fusese readus în secție mort, încă de când eram în biroul managerului. Cu toate astea, m-au lăsat să aștept pe hol jumătate de oră, m-au lăsat cu speranța că el va veni din secundă în secundă”.În acest hășiș al informațiilor contradictorii, femeia și-a luat dreptul să creadă că însuși managerul a știut asta în timpul discuțiilor cu ea: „La un moment dat, el a primit un telefon și a ieșit din birou. Abia apoi am ajuns la concluzia că prin acest telefon fusese anunțat, dar mi-a ascuns”. Ulterior, a aflat că omul nici măcar nu murise în timpul investigațiilor, ci înainte de a ajunge la tomograf, în ambulanța care-l transporta acolo. În momentul acesta, întreaga familie a lui Vasile Chiroșcă așteaptă raportul medico-legal, după care, împreună cu avocatul, va acționa, cel mai probabil, în judecată spitalul bârlădean.