Îi poți zări la colțul intersecțiilor mari, la intrările în supermarketuri, biserici, gară, autogări sau pur și simplu pe stradă. Cei mai mulți dintre ei sunt murdari, înfășurați în zdrențe, singurul element comun fiind mâna întinsă și inertica întrebare la care nimeni nu le răspunde niciodată „N-aveți un ban?”. Noaptea, se transformă, precum în poveste, în adevărați prinți, investind agoniseala de peste zi pe băuturi fine și țigări „bune” ori jucând la „păcănele”.
Roxana NĂSTASĂ
Ziua sunt cerșetori, unii din obișnuință, alții din nevoie reprezentând imaginea pură a unei societăți căreia i s-a furat tot ce avea mai de preț: industria și agricultura. Mulți dintre ei sunt într-adevăr oropsiți de soartă, bolnavi, cu probleme fizice sau psihice, copii fără părinți sau chiar trimiși la cerșit de către aceștia. Împărțiți pe zone, pe care și le apără cu strășnicie, își expun problemele fizice fără nici o jenă pentru a stârni mila trecătorilor care cu toate astea, se declanșează greu. Unii dintre ei au pensii și ajutoare pentru handicap, dar asta nu-i face să renunțe la „meseria de bază” care îi ajută să-și rotunjească veniturile. Alții, nu merg nici măcar la cantina săracilor pentru a obține hrană, din teama de a munci pentru asta, sau pentru că din „cerșetorie” se câștigă mai bine și își permit mâncare mai bună.
Noaptea, unii cerșetori se transformă exact ca în povești, în împărați. Cu banii adunați peste zi – deloc puțini, de altfel – își permit băuturi scumpe, țigări „de doctor” și taxi spre casă, iar dimineața se prezintă la același loc, ca la serviciu. Deși au fost sancționați contravențional mulți dintre ei, nu renunță nici în ruptul capului să stea cu mâna întinsă.
Unii din oraș, alții veniți din comune apropiate orașului, îi vezi la sfârșit de program cu buzunarele doldora de bancnote și monezi, făcând cumpărături, dând altora de băut, jucând la păcănele, și la final mergând acasă cu taxi, lucruri pe care mulți oameni care au un loc de muncă cinstit nu și le permit. „Eu muncesc de dimineață până seara și nu câștig cât câștigă ei într-o zi, însă noi, cei care le dăm bani suntem de vină pentru că în felul acesta îi facem să vină și a doua zi și mereu. Pentru că dacă nu le-ar da nimeni, evident că nu ar mai ieși la cerșit să stea fără să producă nimic. Atunci ar face altceva. Eu nu le mai dau de mult, de când i-am dat unuia în Iași care era în carucior cu rotile pe care l-am văzut nu la mult timp după, mergând. Nu mă mai las păcălită. Așa fac toți. Or fi ei săraci, dar cine nu e? Trebuie să muncești să ai și tot nu ai” a declarat o vasluiancă, Mihaela C., întrebată de fenomenul cerșetoriei.
„Fac și mai mult de 50 de lei câteodată”. Pe zi!
Un exemplu de cerșetor din Vaslui, despre care nu ai cum să nu fi auzit pentru că îl vezi zilnic, este binecunoscutul Ciupete. Șade zilnic în fața Aurocorului din centru așteptând oameni darnici și miloși. Viorel Pătrașcu, zis Cangurul, este un alt exemplu, cunoscut printre vasluieni ca fiind cerșetor din cauza unui handicap locomotor. Pe cei doi, și alții ca ei îi găsești zilnic în aceleași locuri. Poliția s-a obișnuit cu ei și nu le mai face nimic. Deși Cangurul a avut probleme cu Poliția atât pentru cerșetorie cât și pentru pedofilie, acum își face treaba liniștit. Ei nu sunt 
Întrebați de fenomen, surse din cadrul Biroului de Ordine Publică a Poliției Locale afirmă că nu există anumite zone frecventate de cerșetori, iar numărul lor variază de la lună la lună, majoritatea dintre aceștia fiind migratori. Apare însă fireasca întrebare cât de migratori sunt când dai nas în nas cu ei zilnic în același loc?
Totodată, acestea au mai precizat că în urma depistării unor astfel de cazuri, agenții de la Poliția Locală aplică sancțiuni contravenționale, precum și îndepărtarea din zonă a persoanelor vizate. Tot din surse mai reiese faptul că, cerșetoria pe municipiul Vaslui este menținută sub control, neexistând posibilitatea unei creșteri.