Calificarea/recalificarea unui șomer cu bani de la Uniunea Europeană poate costa chiar și peste 10.000 de lei! Proiectele de acest gen sunt vizează, de obicei, aglomerări urbane și zone rurale defavorizate, iar pentru școlarizarea a câtorva zeci de oameni în meserii, se cheltuie sume care ar putea acoperi costul unor microînteprinderi capabile să-i angajeze pe cei “școlarizați” chiar și fără a fi calificați. Ce e și mai grav e că miliardele cheltuite pentru cu formarea profesională nu au aproape niciun efect. Statisticile arată cu procentul celor integrați/reintegrați pe piața muncii după ce au fost calificați/recalificați este sub 5%. Așadar, cursurile de formare prestate pe miliarde de lei sunt la fel de utile ca frecția la piciorul de fag.
Bogdan RUSU
Odată cu lansarea Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU), un sistem de finanțare europeană nerambursabilă a entităților economice cu personalitate juridică în vederea recalificării unor aumite categorii socio-profesionale, căpușele sistemului au și început să pompeze proiecte pe bandă rulantă. Desigur, proiecte cu finalitate discutabilă, pe principiul că dacă UE dă bani, de ce să nu îi luam aiurea?
Recalificarea șomerilor în vederea reintegrării lor pe piața muncii este o idee superbă atât timp cât este eficientă. În majoritatea cazurilor însă, sumele solicitate respectiv acordate de UE pentru aceste proiecte-parazit sunt colosale. Managerii de proiect exagerează puternic necesarul de capital și s-a ajuns în situația în care pentru a califica o serie de două sute de șomeri, să se solicite Autorității de Management POSDRU câteva zeci de miliarde de lei.
În județul Vaslui, Asociația Ecovas a scris un proiect denumit pompos și cu foarte multe cuvinte: “PROȘANSA – Program de promovare și implementare a măsurilor active de ocupare în rândul șomerilor de lungă durată, tineri și adulți din județul Vaslui”. Durata proiectului a fost de un an (ianuarie 2011 – decembrie 2012) și viza recalificarea unui număr de 200 de șomeri. Pentru asta, potrivit calculelor realizate, Asociația Ecovas a avut nevoie de suma nerambursabilă de 2.017.310,4 lei noi – adică puțin peste 20 de miliarde de lei. În ianuarie 2011, cursul valutar fiind de 4.26 lei/euro, suma nerambursabilă solicitată de Ecovas era de 480.312 euro. Și asta doar pentru a califica 200 de vasluieni.
Ca să vă puteți imagina valoarea acestor cursuri, calculată de experții Ecovas, trebuie să vă spunem că: o fabrică de mezeluri din Bistrița costă 1.5 milioane de euro, o fabrică de produse lactate din Timiș 350.000 de euro, o fabrică de napolitane din Iași -120.000 de euro, o fabrică de pufuleți din Iași – 20.000 de euro, iar o fabrică de mezeluri plus un restaurant în Timiș -650.000 de euro. Cu alte cuvinte, atât de bine au fost calificați oamenii din grupul țintă al proiectul că s-a impus cheltuirea unor sume egale cu prețul unor fabrici la cheie.
Explicația celor care au lucrat la proiecte de acest gen este simplă: lucrurile sunt foarte complexe și acest buget solicitat nu este folosit doar pentru instrucția șomerilor ci și pentru altele. Cert este că oricât de multe cheltuieli ar fi conexe instruirii a 200 de șomeri, nu poți avea nevoie de peste 20 de miliarde pentru asta. E de bun simț și oricine poate pricepe asta, chiar și un pom uscat.
Ecovas, doar un mic exemplu
Asociația Ecovas nu poate fi pusă pe tapet ca exemplu al acestui sistem. Există și alți beneficiari care realizează proiecte pe aceeași schemă: Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaslui, asociații, firme private și primării din județ. La data curentă, există peste 70 de asemenea proiecte în derulare cu o țintă respectabilă: calificarea și integrarea în muncă a peste 1.500 de oameni.
Cert este că banii europeni băgați în această afacere ar fi putut ajuta, cu succes, la ridicarea din temelii a unui număr apereciabil de fabrici într-un singur an. Și ar fi existat locuri de muncă pentru toți șomerii, fără a fi necesar în mod deosebit o recalificare a lor.
În plus, cu toate că aceste formări de personal sunt scumpe, calitatea lor pare îndoielnică. De exemplu, Ecovas a reușit să califice șomeri cu o viteză apreciabilă: în 360 de ore de curs s-au creat gestionari, îngrijitori de copii și de bătrâni, în 80 de ore de curs s-au lansat pe piață inspectori responsabili de securitatea și sănătatea în muncă, iar în 720 de ore tâmplari, dulgeri și parchetari. Aceste proiecte s-au desfășurat în 2012, 2013 și afacerea continuă…