Odinioară un combinat de importanță națională, SC Moldosin SA Vaslui este un alt colos industrial de care s-a ales praful. Dacă în trecut la fostul Combinat de Fire Sintetice (CFS) își câștigau traiul peste 5.000 de oameni, astăzi doar câteva suflete mai animă din când în când ruinele, scormonind după fier vechi. Din tot ce a fost a rămas doar un morman de moloz, numai bun de „padoc” pentru câinii vagabonzi.
Roxana NĂSTASĂ
Din industria vasluiană nu a mai rămas mare lucru. Asta o știu toți. Fabricile ale căror porți erau deschise înainte de 1989 pentru mii de angajați și autobuzele pline până la refuz de oameni care mergeau la muncă în Zona Industrială au devenit amintiri. Cumpărate, revândute și nicicând repornite, toate societățile au acum doar lacăte ruginite pe uși, geamuri sparte și totul întors cu susul în jos. S-au închis de mult și odată cu ele au pierit și locurile de muncă ale vasluienilor, aducând Vasluiul pe primul loc în clasamentul județelor cu cel mai mare număr de șomeri.
Printre societățile vasluiene care a avut această soartă se numără și Moldosin SA Vaslui, unde prin anii ’90 lucrau peste 5000 de oameni. Câțiva ani mai târziu, însă avea să dispară, după ce sirianul Omar Hayssam avea s-o bage în afaceri necurate și s-o îngroape în datorii.
Societatea a fost înființată în 1991, prin preluarea integrală a patrimoniului fostului Combinat de Fire Sintetice Vaslui. Bazele companiei au fost puse însă din anul 1977, când prin decretul nr. 480/27.12.1977 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România s-a aprobat realizarea obiectivului de investiții „Unitatea de fire poliesterice Vaslui” sub denumirea de Combinat de Fire Sintetice Vaslui. Investiția a demarat cu realizarea halei monobloc, pentru producerea firelor poliesterice, însă punerea în funcțiune a combinatului s-a realizat în 1981, producând fire tehnice, fire textile etirate și fire textile texturate. Lucrurile au mers bine mai ales prin înființarea atelierului de cercetare, experimentare și proiectare tehnologică, prin care s-au asimilat noi sortimente de fire. Bucuria nu a durat însă prea mult timp întrucât, după Revoluția din 1989, compania a intrat într-un declin sever, ajungând să aibă de la 5.000 de angajați câți erau la început, aproximativ 1.500. Astfel, marele colos industial Moldosin SA Vaslui, în care comuniștii au investit bani grei, aducând cele mai performante utilaje de la acea vreme, s-a prăbușit pas cu pas.
În anul 2000, activele societății au fost vândute, iar primul care s-a arătat interesat de combinat a fost omul de afaceri Ștefan Vuza, președintele Grupului de firme „Serviciile Comerciale Române”. După ce a devenit acționar majoritar, a renunțat la scurt timp în favoarea firmei Manhatan Trading, aflată sub controlul lui Omar Hayssam. Odată ce a preluat combinatul, acesta a început niște afaceri necurate, care au ieșit la iveală și l-au determinat să renunțe după numai un an la fabrică, cedând-o cumnatului său, Mihai Nasture. Nici acesta nu a stat prea mult, că în 2005 a fost înlăturat de la conducere de Asociația Salariaților PET Moldosin, care au preluat firma. Tot ce a făcut Omar Hayssam și asociații săi a fost să îndatoreze combinatul cu sume de miliarde de lei vechi, fapt ce a condus la închiderea societății, în anul 2005. După ce a trecut pe la mai mulți proprietari, Moldosin SA Vaslui a ajuns din nou la stat, fiind lichidată în anul 2007, spre disperarea celor aproximativ 450 de angajați de la acel moment care au intrat în șomaj.
Acesta a fost drumul către faliment al uneia din companiile care făceau ca industria vasluiană să fie înfloritoare, drum ce a fost ușurat de către sirianul Omar Hayssam, care nu s-a sfiit să facă afaceri necurate și să îngroape în datorii marele colos industrial.
Așa a dispărut încă o fabrică de renume din județ care asigura traiul de zi cu zi a mii de familii. Ca Moldosin S.A. Vaslui sunt multe alte companii care din giganți industriali cu mii de angajați au ajuns ruine în care doar câinii vagabonzi sau hoții de fier vechi își mai fac veacul.