Cândva un brand de renume internațional, Hitrom SA Vaslui este o altă societate vasluiană de care s-a ales praful, atât la propriu cât și la figurat. Dacă înainte de Revoluție peste 5.000 de oameni munceau la Hitrom și animau Zona Industrială, astăzi nu a mai rămas nimic din gloria de odinioară, peisajul care îi întâmpină pe trecători fiind de-a dreptul dezolant.
Roxana NĂSTASĂ
Puține sunt societățile vasluiene care au rezistat valurilor de privatizări. Majoritatea s-au prăbușit pas cu pas, iar cele care au mai rămas se află într-o luptă continuă pentru supraviețuire. La fel ca Movas și Moldosin, care s-au luptat pentru supraviețuire trecând prin varii și nereușite privatizări, Hitrom SA Vaslui a trecut prin aceleași drame.
Fruntașă cândva în ceea ce privește producția de vată de sticlă și materiale izolante, societatea care pe vremea lui Ceaușescu ocupa locul al treilea pe țară și aducea glorie Vasluiului prin exporturile pe care le făcea, a ajuns astăzi doar o ruină.
Mii de angajați, zeci de autobuze pline, puțini șomeri sunt lucruri care fac parte din trecut. Valurile de privatizări au adus falimentul marelui gigant industrial vasluian Hitrom SA. Cumpărat de firma daneză transnațională Rockwool, care era unul din cei mai mari producători de vată minerală din lume, apoi de SC Robinete Industriale Bacău, Hitromul a urmat, încet dar sigur, drumul către faliment. Cine se face vinovat de asta nu știe nimeni, însă se știe că în perioada în care Hitrom a început să se prăbușească, la conducere se afla nimeni altul decât fostul prefect, Dumitru Bălțatu care, nu la mult timp după ce a ajuns în fruntea Prefecturii Vaslui, a înscăunat-o pe soția sa, Aurica Bălțatu, în fruntea fabricii. În timpul mandatului celor doi soți, falimentul a bătut la poarta fabricii Hitrom, iar miile de angajați s-au văzut nevoiți să plece fiecare unde a văzut cu ochii pentru a-și câștiga pâinea în continuare. Nu la fel se poate spune și despre familia Bălțatu care, în ciuda falimentului a dus-o bine în continuare. Conturile pline și baza de agrement a Hitromului a fost tot ce le-a rămas celor doi soți. Și uite-așa, în timp ce la Hitrom micii și carnea sfârâie pe grătare, muzica răsună și hidrobiciletele se plimbă lin pe apă, foștii angajați Hitrom culeg căpșuni și castraveți peste hotare.
Cât despre clădirile fabricii Hitrom, după ce au fost prădate de hoții de fier vechi, au fost dărâmate și ajunse pietriș pentru drumuri. S-a vândut tot ce s-a putut. Nu a mai rămas nimic. Ba chiar anul acesta furtul de fier vechi de la Hitrom i-a adus sfârșitul unui copil de 13 ani care s-a electrocutat.
Se zvonea că în locul fabricii Hitrom se va deschide un supermarket, însă nu s-a construit nimic. Astfel, în locul marelui gigant industrial a rămas o imagine apocaliptică, ca după război, cu ruine, dărmături, garduri rupte și câini vagabonzi. Doar clădirile unde erau birourile au rămas în picioare, însă geamurile le-au fost sparte, fiind furat tot ce s-a putut. Asta e imaginea industriei vasluiene, cândva înfloritoare, de care astăzi s-a ales praful.