Candidatul ACL pentru alegerile prezidențiale, Klaus Iohannis, a găsit la Vaslui o sală plină ochi de oameni care i-au sorbit fiecare cuvințel și au aplaudat cu sârg la fiecare paragraf din discursul său mobilizator. Aparent, o imagine dătătoare de speranțe că dreapta poate învinge într-un județ guvernat de stânga de 25 de ani. Aparent, pentru că, în realitate, nu este decât o proiecție apropiată de perfecțiune, gândită de strategii alianței de la Vaslui. Mașinile încărcate cu aplaudaci cărați de prin județ cu promisiunea unui mic și-o bere la halbă “după”, cortul pentru strângerea de semnături pentru susținerea candidaturii amplasat în exact ziua evenimentului și lăsat în părăsire imediat ce primarul Sibiului a plecat din județ și promisiunea unor oameni că-l vor susține necondiționat deși toată lumea știe că vor juca în tabăra adversă. Iată ce nu a văzut Iohannis la Vaslui!
Alex SAVA
La finele săptămânii trecute, Vasluiul a fost gazda unui eveniment politic de mare amploare. Unul dintre candidații la președinția României ne-a călcat pragul și a trast, în linii mici și scurte, intențiile sale de viitor.
Klaus Iohannis, candidatul pe care ACL îl propune pentru Cotroceni, a fost întâmpinat de o sală plină până la refuz de oameni care chiar păreau interesați de mesajul său politic. Oameni care înțeleg politica de dreapta, capabili să-i străpungă discursul. Poate tocmai de aceea a și vorbit scurt și aplicat. Fără prea multe repere, fără referiri exacte și fără o notă mobilizatoare excesivă, dar cu pauzele regulamentare pentru aplauze.
Numai că majoritatea oamenilor din sală erau aplaudaci “profesioniști”, care au mai participat la astfel de evenimente, unii dintre ei chiar la unele de pe la București. Cu aproximativ o oră și jumătate înainte de ora evenimentului, bătătorii din palme au fost aduși cu mașinile de prin colțurile județului, cu promisiunea unui mic și-o bere post eveniment. E drept că unii dintre ei și-au luat și înainte puțin tain, ca să prindă oleacă de suflet, animând terasele din zona Casei de Cultură și, mai târziu, sala de festivități.
Calitatea aplaudacilor și nivelul lor de cultură politică și, dacă vreți, civică, până la urmă, a fost demonstrată când, pre-eveniment, în foaierul Casei de Cultură, mai mulți cetățeni ne-au declarat că au venit să-l susțină pe “dom’ președinte Blaga să fie președinte”. Al României, desigur! Iohannis? “Îl știm, dar nu e bun ăla să ne conducă! Blaga, da!”
Desigur, candidatul ACL nu avea de unde să știe că cei aduși să-l susțină și să trimită mai departe mesajul său în teritoriu au venit, de fapt, pentru alte lucruri și alte persoane. Greu de spus care…
Semnături, doar pe hârtie
Nu este nici pe departe o exprimare pleonastică, ci o altă realitate necunoscută lui Klaus Iohannis.
În ziua evenimentului, membrii celor două partide care formează alianța dreptei au instalat în fața Casei de Cultură un cort în care oamenii puteau semna în semn de susținere a candidaturii lui Iohannis. Aceeași inițiativă au avut-o și cei de la PSD, cu mult mai mult timp înainte, fără să fie anunțată vreo vizită a lui Ponta. Până la urmă oricât de târziu, mai bine decât niciodată. De altfel, până la termenul limită de depunere a candidaturilor – când se depun și semnăturile – mai e timp berechet. Numai că, atunci când “mai târziu” se transformă ulterior în “mai deloc”, nu mai e chiar așa de bine.
Imediat după ce piciorul lui Iohannis a părăsit județul Vaslui, membrii ACL au părăsit cortul cu pricina. În părăsire zace și astăzi. Doar noaptea e posibil să-l mai anime vreun câine vagabont sau vreun polițist local care nu a “încăput” în cortul PSD pentru a nu-l profana. Din nefericire, câinii nu votează, iar polițiștii locali…
Asta nu înseamnă că Iohannis nu va primi semnături de susținere de la Vaslui. Ba sigur că va primi. Și încă exact câte i s-au promis, cu o toleranță de câteva. În plus, desigur. Campania de strângere de semnături a debutat – cel puțin pentru PDL – încă de acum câteva săptămâni, când membrii de bază au primit câteva tabele pe care trebuiau să le umple cu rude, prieteni și vecini. Dar că să-i arate lui Iohannis că ei au problema în mână, au montat și un cort. Măcar așa, la mișto, pentru că, în realitate, campania de strângere de semnături este doar… pe hârtie.
Cu spatele asigurat de trădători
În spatele candidatului Iohannis, în timpul discursului, au fost așezați primari PNL și PD-L. În privința acestora din urmă, nu există deocamdată dubii privind fidelitatea lor față de partid. Există doar zvonuri, iar dacă ne gândim la fumul fără foc și sâmburele de adevăr al legendei…
În ceea ce-i privește pe primarii liberali, tendința lor de migrare spre o altă mișcare politică este cunoscută. Teoretic, toți primarii liberali care au fost prezenți pe scenă îi vor asigura spatele lui Iohannis la alegeriel din toamnă. Ei i-au fost prezentați după ce conducerea filialei județene a partidului s-a asigurat de fidelitatea lor, chipurile. Numai că unii dintre edili prezenți la eveniment au recunoscut deja cu public că vor susține alt candidat. Chiar de dinainte de a fi legalizată migrația politică. Dar e drept că acolo, pe scenă, dădeau bine, lucru speculat de organizatori și necunoscut de Iohannis.
Învățăturile lui Bichineț către Iohannis
Nu puteam încheia această analiză fără a supune examinării momentul discursului lui Corneliu Bichineț. Acesta a avut o intervenție prin care a vrut, de fapt, să-și arate valoarea politică la nivelul județului, însă tot ce i-a ieșit a fost un număr aproape reușit de stand-up comedy, început cu accese grotești de periere, presărat cu umor vulgar și valori inexistente și încheiat exact ca un banc de berărie.
Dar să le prezentăm etapizat… Iată un momet grotesc de perie și limbă galben-albastră cu mari pete roșii: “Pentru noi, pentru filiala Vaslui a PNL-ului, astăzi este un moment de sărbătoare și un moment crucial. Niciodată pe scena asta nu au fost atâtea minți sănătoase, atâția bărbați de stat. Eu (sesizați nivelul cultului personal! – n.r.) cred în destinul dumneavoastră. De ce spun lucrul acesta? Pentru că de la Cuza încoace – păstrând proporțiile – nimeni nu a avut o ascensiune politică atât de fulminantă și de rapidă. Într-un an și ceva, prin seriozitate, ați captat atenția tuturor membrilor de partid și ați fost votat președintele acestui partid, iar două partide mari v-au desemnat prin luptă candidat”.
“Eu știu că n-a fost ușor!” – exponent al ridicolului, rezultat în urma potențării unei valori inexistente la cote superlative. Lipsa argumentului (de unde?!) accentuează ideea de ridicol.
În sfârșit, ceva notabil: “În urmă cu șapte ani erau o grămadă de oameni în preajma lui Tăriceanu care îl credeau genial. Apoi l-au crezut genial pe Antonescu. Să vă feriți de oamenii care vă spun că sunteți genial”.
Nimic notabil până la final – decât râsete și aplauze – când Bichineț a făcut și o propunere de slogan: “Cine ține la județ? Iohannis și Bichineț!” WTF?!?
Înregistrarea integrală a discurului lui Corneliu Bichineț poate fi ascultată pe site-ul nostru, www.estnews.ro