După ce s-a văzut cu un teren de 2.500 mp, conducerea Asociației „Salvează-l pe Azorel” și-a dat seama că nu are bani să construiască un adăpost pentru cei 300 de câini pe care, deși își găzduiește, nu-i mai consideră ai săi. Lucia Călinoiu, președinta asociației, așteaptă minuni providențiale și visează bani din țări străine.
Mihaela NICULESCU
Mutarea câinilor maidanezi din adăpostul de la Bădeana în altul nou ce ar fi trebuit să fie amenajat pe un teren pus la dispoziție de Primăria Tutova pare să fie, de departe, o vorbă în vânt. Deși au trecut aproape două luni de când Consiliul Local Tutova a aprobat închirierea unui teren de 2.500 mp pentru ridicarea uni adăpost pentru câini, Asociația „Ajutați-l pe Azorel” nu a mișcat nici un deget.
În urmă cu mai bine de trei săptămâni, Lucia Călinoiu, președinta acestei asociații, se angaja în fața tuturor că se va strădui să mute câinii. A dat asigurări că până la finalul lui septembrie oamenii vor scăpa de mirosul pestilențial, de urletele și hămăielile patrupedelor. Deși ne apropiem de jumătatea lunii, până acum nu s-a bătut niciun cui și nu s-a montat nici măcar un gard, terenul fiind exact în starea în care i l-a dat primăria.
După ce s-a văzut cu terenul, președinta asociației și-a dat seama ca nu are fonduri. Ea visează că va primi bani din alte țări, dar nu poate spune cu exactitate de unde, când și de ce. Pur și simplu, după cum ea însăși se exprimă, așteapta înfăptuirea unui miracol: „Nu avem bani pentru a amenaja un adăpost nou, așteptăm o minune de la asociațiile din străinătate. Nu sunt câinii mei, eu i-am salvat de la eutanasiere. Majoritatea câinilor sunt din Bârlad, așa că ar fi bine ca domnul primar Constantin Constantinescu să ne ajute”.
Lucia Călinoiu a uitat, probabil, că din momentul în care a luat animalele din padocurile de la Bârlad, acestea au devenit ale ei. Se miră că nimeni nu o ajută, deși nimeni nu i-a cerut să-și asume responsabilitatea îngrijirii patrupedelor.
Salvatoarea cânilor fără stăpân are, totuși, o soluție. Ea a sugerat ca publicația noastră să se pună în slujba intereselor asociației pe care o conduce pentru a-i convinge pe cititori să doneze: „Și ziarul dumneavoastră ar putea să ne ajute făcând puțină publicitate pentru ca oamenii să doneze cei 2% din impozitul pe venit, bani cu care am putea începe construcția padocului”.
Ideea promovării acestei posibilități ar fi fost o soluție în condițiile în care formularele prin care cei care realizează venituri supuse impozitării nu s-ar depune înainte de începerea anului fiscal, iar sumele aferente formularelor s-ar vira înaintea finalizării anului fiscal. Altfel spus, în momentul de față formularele se depun până în luna mai a anului maxim, urmând ca banii să fie virați beneficiarului în aceeași lună a următorului an!
Așa-zisul adăpost de la Bădeana este o hală care găzduiește 300 de câini în condiții jalnice. Lucia Călinoiu pretinde că îi hrănește, deparazitează și curăță dejecțiile. Despre cât de mult i-a putut alina atunci când, caniculă fiind, câinii urlau zi și noapte de căldură și tânjeau după o gură de aer proaspăt, salvatoarea nu ne-a informat.
Ar fi interesant de aflat, câți dintre iubitorii de animale vor alerga cu bani la Asociația „Salvați-l pe Azorel”, după citirea acestui articol. Ca niște adevărați iubitori de animale ce sunt, datoria lor față de acestea nu ar trebui să se limiteze la a sări precum fiarele din toate colțurile atunci când zăresc hingherii pe străzile orașului. Iată, acum au ocazia de a le da un exemplu celor cu inimă neagră, punând mână de la mână și construind un loc decent pentru patrupedele fără săpân. E nevoie de un gard împrejmuitor, de un puț forat și un padoc betonat. Și pentru că dragostea lor pentru câni este nemărginită, ar fi de așteptat să le arate tuturor devotamentul și abnegația.
Dar e mai mult ca sigur că, în ciuda iubirii pe care o declamă, vor rămâne la fel de indiferenți ca cel mai nemernic „neiubitor” de câini. Dovada o reprezintă cele câteva organizații „salvatoare”, precum asociația Luciei Călinoiu, care strâng câini chinuidu-i în adăposturi insalubre, sub ochii și mai indiferenți ai autorităților care promit mult și nu fac nimic.