Considerat un animal cu carnea foarte sănătoasă, porcul din rasa Mangaliță poate reprezenta o afacere bună pentru micii fermieri vasluieni. Deși are o rată de creștere mai mică și scroafa fată un număr mai mic de purcei decât procul comun, aceste dezavantaje sunt compensate de faptul că prețul cărnii este cu 50-80% mai mare în viu, iar jambonul se vinde cu 80 de euro/kg sau chiar mai mult.
Alexandru CROITORU
Nepretențioși, ușor de crescut și cu o rezistență la boli mult mai mare decât soiurile obișnuite, porcii din rasa Mangalița pot reprezenta o afacere de success pentru crescătorii de animale din județul Vaslui. Chiar dacă au o rată de creștere mai mică, ajungând la 150 de kg în doi ani și scroafa fată până la cinci purcei, față de 8-10 cât fată rasele comune, acest porc are potențail mare, mai ales că are o carne căutată pe piață.
Interesul pentru carnea de Mangalița este dat de faptul că prețul acesteia de vânzare este mult mai mare față de prețul de vânzare al cărnii celorlalte rase, ajungând la 15 lei/kg în viu, față de 8 lei/kg. Pe lângă avantajele economice, carnea porcului de Mangalița poate fi consumată și de cei cu boli cardio-vasculare, fapt confirmat de analizele de laborator. În urma analizelor s-a stabilit că profilul lipidelor, acizi grași nesaturați este de 65%, cantitate aproape identică fiind descoperită și în uleiul de măsline, laptele de mamă, sâmburele de nucă sau grăsimea de somon.
Din păcate, după 1989 crescătorii români au abandonat creșterea acestei rase, în present numărul exemplarelor apropiindu-se de 3.000 (față de 500.000, câte erau înainte). În vreme ce românii au abandonat această rasă după 1989 ungurii au intuit potențialul acesteia, iar acum sunt printre cei mai mari exportatori din lume de jambon de Mangaliță la prețuri de peste 80 de euro pe kilogram.
Fermierii români vor acum să recupereze timpul pierdut și încearcă revitalizarea acestei rase cu ajutorul nou-înființatei Asociații a Crescătorilor de Porci Mangalița. Deocamdată nu se pune problema exporturilor, fermierii mulțumindu-se să vândă carnea în țară, prin restaurantele din marile orașe, dar și prin târgurile de produse tradiționale și lanțurile de retail.
Pentru a valorifica mai bine producția, românii au creat produse tradiționale proprii cu mărci înregistrate precum ”Cârnații de Săpânța”.
”Românii au renunțat după revoluție să mai crească porci de Mangalița pentru că sunt mai greu de crescut și, în plus, au cam 60-70% grăsime, spre deosebire de alte rase, unde raportul este inversat – grăsimea ajunge doar la 30-40%. Noi nu am știut să profităm de această oportunitate, în vreme ce ungurii, de exemplu, au intuit repede potențialul rasei și acum sunt principalii exportatori de jambon în Europa Occidentală, Japonia și SUA, unde vând cu prețuri de la 80 de euro în sus kilogramul. Ei au un adevărat program de creștere a porcului de Mangalița, finanțat din fonduri europene. La noi nu face nimeni nimic”, povestește Ioan Tătăran, crescătător de astfel de porci.