În zilele noastre, profesia înseamnă foarte mult. Cel puțin jumătate din timpul nostru ni-l petrecem la serviciu. Felul cum ne comportăm atunci când mergem la un interviu, cum formulăm o scrisoare de intenție sau ce conduită adoptăm în cele opt ore de muncă reprezintă cartea noastră de vizită.
Normele de conduită în viața profesională sau oficială sunt, în principiu, aceleași ca și în viața socială sau particulară. Viața profesională este cel mai bun mijloc de a facilita relațiile interumane, dar și un bun mod de a evolua, de a ajunge cineva.
Deseori ne-am confruntat cu tot felul de situații neplăcute atunci când nu am reușit să ajungem la același numitor comun cu șefii sau colegii. Ne-a deranjat atitudinea unui funcționar care este obligat să ne dea toate informațiile necesare? S-a întâmplat să fii chemat pentru un interviu și să nu știi dacă ai făcut o impresie bună sau nu? Sunt situații prin care suntem nevoiți să trecem și, cu cât vom avea mai puține lucruri să ne reproșăm nouă înșine, cu atât vom putea cere și de la alții mai mult.
Cum procedăm atunci când suntem în căutarea unui loc de muncă?
* Mai întâi, ne oferim serviciile printr-o scrisoare care trebuie să ne caracterizeze. Se utilizează hârtie de scrisori obișnuită pe care ne scriem numele. Locul și data, adresa și numărul de telefon vor figura în dreapta, la aceeași înălțime cu numele. Pe același rând cu numele, dar în stânga, se va indica adresa firmei destinatare.
* Fiecare paragraf trebuie să conțină o idee nouă.
* Scrisoare poate fi scrisă de mână sau la mașină, însă fără greșeli. Ea va face asupra destinatarului o impresie favorabilă. Mai bine rescriem textul, decât să-l trimitem cu greșeli.
* Unele firme cer ca scrisoarea de intenție să fie scrisă de mână pentru că apelează la grafologi în vederea testării candidatului.
* Scrisoarea trebuie însoțită de Curriculum vitae, în care trebuie să fie menționate pe scurt școlile absolvite, funcțiile ocupate, cunoștințele și aptitudinile personale. Apoi adăugăm referințele de la locurile de muncă anterioare, mai ales dacă acestea sunt cerute.
* Nu se alătură certificate, diplome și recomandări în original. De regulă, le enumerăm, iar la întâlnire le aducem în fotocopii.
* Firmele care au simțul afacerilor știu că aceste documente au necesitat un efort special, au costat bani și le vor înapoia imediat, dacă nu intenționează să-l angajeze pe candidat.
Cum ne prezentăm la un interviu?
* Dacă primim o invitație de a ne prezenta personal, ne pregătim cu grijă pentru acestă întrevedere.
* Vom fi corect tunși și rași, ne vom îmbrăca decent.
* Femeile vor încerca să arate cât mai bine, fără a depăși linia eleganței și a sobrietății.
* Ne pregătim actele necesare, astfel încât să le găsim ușor atunci când ne sunt solicitate.
* Nu trebuie să intervenim inutil în discuție, mai ales ca să ne lăudăm cu relațiile pe care le avem. Nu vorbim primii, ci așteptăm să ni se pună întrebări.
* Dacă în încăperea în care așteptăm intră șeful sau directorul intreprinderii, trebuie să ne ridicăm, chiar și femeile.
* În biroul șefului nu ne așezăm decât după ce am fost invitați.
* Răspundem scurt și clar la întrebările adresate.
* Dacă interlocutorul nostru se ridică, trebuie să facem la fel, chiar dacă ni se pare că n-am spus încă esențialul.
* Nu insistăm să mai obținem o întrevedere prin telefon și cu atât mai mult nu ne vom prezenta la un nou interviu dacă nu suntem clar invitați. În celelalte cazuri, așteptăm răspunsul în scris.
* Dacă angajarea a avut loc în urma întrevederii, mulțumim pentru încrederea acordată și promitem să ne îndeplinim atribuțiile cu cât mai multă conștiinciozitate. Apoi, părăsim încăperea fără grabă excesivă, dar și fără să întârziem în mod inutil.
Cum ne comportăm după angajare?
* În prima zi de muncă e de datoria șefului firmei sau al unui reprezentant al său să-l prezinte pe noul angajat colegilor de muncă.
* Aceștia se vor strădui, măcar gândindu-se la propriile începuturi în munca respectivă, să ușureze noului venit integrarea în colectiv.
* „Bobocul” trebuie să-și păstreze calmul în primele zile, știut fiind că unii vor vorbi despre el la început.
* Își va aranja locul de muncă cât mai plăcut și ordonat și va încerca, încă de la început, să se facă util.
* Odată introdus, când ajunge să-și cunoască șeful și colegii, cu bucuriile și necazurile lor, judecă singur ceea ce este permis sau interzis. De exemplu, pauza de cafea sau posibilitatea de a aduce câte ceva de mâncare de acasă.
* În relațiile noastre cu colegii, ne vom păzi ca de foc să participăm la intrigi și „comploturi”.
* Se poate întâmpla să-și creezi relații și simpatii în rândul colegilor, dar nu trebuie să confunzi relațiile de serviciu cu cele de prietenie.
* Trebuie să fim buni colegi cu toți cei cu care lucrăm, chiar dacă nu sunt pe placul nostru. Un bărbat se va strădui, în limita posibilului, să-și ajute colegele, căci, înainte de toate, rămân femei și trebuie să fie tratate ca atare.
* Dacă ai idei, trebuie să le propui superiorilor. Este un mijloc cinstit și normal de a avansa fără bârfe și intrigi. Profesionalismul, buna creștere și modestia nu te vor arunca în anonimat, ci dimpotrivă.
* Curăță întodeauna după tine și încearcă să menții biroul ordonat. Un birou în dezordine poate spune multe despre tine colegilor tăi, iar cea mai defavorabilă concluzie este aceea că nu ești o persoană organizată.
* Încearcă să nu trântești ușa nimănui în nas, să fii amabil și cu zâmbetul pe buze, să-ți oferi ajutorul, atunci când este cazul. Politețea și o atitudine pozitivă sunt întotdeauna apreciate.
* Respectă-ți colegii si opiniile lor chiar și atunci când nu ești de acord. Respectul reciproc este esențial pentru munca în echipă. Poți să ai opinii contrare, dar neapărat exprimate calm și politicos.
* Încearcă să ții minte numele colegilor tăi. Dacă ți se pare dificil, notează-ți-le undeva, după fiecare întâlnire. „N-am memoria numelor” este o scuză lamentabilă!
* Oferă-te să iei colegilor tăi de mâncare în pauze, atunci când sunt ocupați. Este foarte posibil să fii rasplătit în acelasi fel!
* Ai grijă la telefonul mobil. Nu-l lăsa să sune în birou (setează-l pe „silentios”), închide-l în timpul ședințelor, alege o sonerie cât mai neutră (astfel încât să nu te joci cu nervii colegilor tăi), poartă conversații în afara spațiului de lucru (colegii tăi nu trebuie sa fie martorii neînțelegerilor conjugale sau ai discuțiilor în contradictoriu cu bona sau cu părinții).
* Păstrează-ți glumele (deocheate sau nu) pentru timpul petrecut alături de prietenii tăi! La fel și limbajul trivial.
Avansarea
* Cine se coportă corect și interesele sale coincid cu ale patronului va putea să urce treptele ierarhiei profesionale. Dar când devii șef, la rândul tău, sunt șanse să vezi lucrurile cu alți ochi.
* Noul avansat va aprecia politețea patronilor săi, gentilețea, felul de a se scuza când au greșit și vor încerca să se poarte în același mod. Față de foștii colegi, trebuie să te comporți la fel ca înainte și în nici un caz nu trebuie să-ți dai aere de „șef”.
* Un bun profesionist știe că trebuie să dea exemplu prin disciplina de serviciu. dacă a acceptat onorurile funcției, a acceptat în același timp și obligațiile ei.
* Nu trebuie să ne așteptăm de la șef să ne laude exagerat pentru ceea ce facem, dar suntem îndreptățiți să-i pretindem să nu ne facă reproșuri nesfârșite pentru o greșeală întâmplătoare.
* Un șef corect îi va asculta pe toți solicitanții cu aceeași atenție, căci știe că bunele maniere fac parte din obligațiile sale.
-
Nu-i lăsați prea mult să aștepte pe cei care doresc să vorbească cu dumneavoastră, după modelul folosit de către unii avocați sau stomatologi, pentru a crea iluzia că au foarte multă clientelă. Tocmai persoanele cele mai ocupate găsesc timp pentru solicitanți. Ele știu cât de prețios este timpul.