În buna tradiție românească, dintr-un grup de muncitori trebuie să se desprindă un Dorel care să se înfingă cu sârg în coada cazmalei.
De obicei, e cel mai tânăr sau cel mai nou venit în echipă. Dar poate fi și cel mai slab de înger. În timp ce Dorel trage cu normă întreagă, ceilalți, după cum se poate vedea, sunt și ei destul de ocupați: unuia i s-a dezlegat șiretul, altuia i s-a tocit cazmaua, unul e supervizor responsabil cu controlul calității, iar unul sprijină pomul. Nu c-ar cădea, dar de… a obosit sărmanu’. Apoi, vorba aia: pică omul din copac și tot mai stă cinci minute! Ce-atâta grabă?!? (A.S.)