Violența în familie, depresia sau pur și simplu teribilismul exagerat îi fac pe mulți copii să plece de acasă, spre disperarea părinților, care rămân cu sufletele înmărmurite de durere și speranța revederii.
Roxana NĂSTASĂ
La începutul anului 2014, în evidențele Inspectoratului de Poliție al Județului Vaslui 12 minori figurau ca fiind dispăruți de la domiciliu. Acestora li s-au adăugat anul acesta până în prezent încă 33. Din fericire, polițiștii vasluieni au rezolvat 38 dintre cazuri (fie au fost găsiți, fie au revenit la domiciliu), în continuare rămânând în atenția poliției șapte minori ai căror părinți încă mai speră la o minune, cu toate că unii sunt dispăruți deja de zeci de ani.
Majoritatea ar trebui să fie adulți acum, asta dacă mai sunt în viață. De exemplu, Ionel Cioclu, un minor dispărut în 1999, când avea vârsta de 11 ani, ar trebui să aibă acum 26 de ani. Și mai vechi este însă cazul unei fetițe din Bârlad, Roxana Caloean, care a dispărut dintr-un parc, în anul 1992, când avea doar 4 ani. Cei doi și alții ca ei au dispărut parcă în negura timpului, fără ca nimeni să le dea de urmă. În ciuda eforturilor depuse de polițiști, dispariția lor rămâne încă un mister.
Pe de altă, lucrurile sunt mai simple în cazul celor plecați în mod voluntar. Dacă neînțelegerile cu rudele sau părinții îi determină să recurgă la această soluție, tot în mod voluntar cum au plecat, mulți dintre aceștia se întorc. Un exemplu este cazul recent al minorei în vârstă de 13 ani, Andreea Nițoi, dispărută săptămâna trecută și găsită însă ulterior de polițiști.
Potrivit datelor oferite de IPJ Vaslui cei mai mulți minori dispăruți sunt fete cu vârsta de peste 14 ani. În cele mai multe cazuri este vorba de plecări voluntare ale minorilor de la domiciliu sau din centrele de ocrotire, pe o perioadă nedeterminată. O parte dintre ei au mai fugit de acasă sau din centrele de ocrotire cel puțin o dată. De asemenea, în multe din cazuri, părinții sunt plecați în străinătate, iar minorii sunt lăsați în grija bunicilor sau rudelor apropiate.
Anul trecut, polițiștii vasluieni au identificat 111 persoane dispărute, dintre care 61 de minori.
Sfaturi pentru părinți
Pentru a evita dispariția copilului dumneavoastră este important să-l supravegheați în permanență la joacă, atunci când vă aflați la cumpărături și în zonele aglomerate pentru că doar câteva clipe de neatenție sunt suficiente ca acesta să dispară sau să se accidenteze.
Totodată, învățați-l că are voie să plece doar cu permisiunea dumneavoastră și că trebuie să spună întotdeauna unde și cu cine pleacă. Explicați-i, pe înțelesul său, cu exemple concrete, că nu este bine să intre în vorbă cu persoane străine și nici să accepte de la acestea diverse obiecte sau promisiuni și în niciun caz nu trebuie să se urce în mașinile necunoscuților sau să îi însoțească pe aceștia, indiferent de pretext. Nu-l trimiteți singur la cumpărături, mai ales în locurile pe care nu le cunoaște și asigurați-vă că știe numele și numărul de telefon al părinților, precum și adresa la care locuiește.
Ce trebuie să faceți dacă vă dispare copilul?
Verificați mai întâi la rude și la prietenii apropiați dacă copilul nu se află la aceștia, anunțați în cel mai scurt timp Poliția (sesizarea dispariției unui copil se poate face prin apel la numărul de urgență 112, prin sesizare directă la sediul unității de poliție sau prin sesizarea verbală a unei patrule din teren) și păstrați-vă calmul. Chiar dacă vă aflați într-o stare de emoție puternică, este foarte important să vă stăpâniți, pentru a oferi polițiștilor toate detaliile ce îi pot ajuta să vă găsească copilul în cel mai scurt timp.
Trebuie să fiți în măsură să furnizați anchetatorilor descrierea semnalmentelor și a semnelor particulare, câteva fotografii recente ale copilului; o înregistrare audio-vizuală, dacă dispuneți de așa ceva, descrierea obiectelor de vestimentație cu care era îmbrăcat la momentul dispariției, precum și a obiectelor pe care le avea asupra sa, împrejurările în care a dispărut, profilul său psihic și moral, starea de sănătate, o listă cuprinzând persoanele din anturajul său, locuri pe care obișnuia să le frecventeze, datele de contact ale adulților apropiați (bunici, unchi, mătuși, vecini) și orice informație care vi se pare de interes pentru polițiști (riscul de a fi fost luat de un membru al familiei, certuri recente, antecedente de părăsire a domiciliului, dispariția unor obiecte personale din camera sa).