Cu toții ne iubim copiii și am face orice orice pentru ei. Același lucru îl simt și membrii familiei Ștefăniță, în mijlocul căreia a apărut acum 1 an și 6 luni Antonia, o minune de copil.
Așa micuță cum este ea, Antonia dă dovadă de independență și determinare: dacă dorește ceva, obține. De cum se trezește ea își amuză părinții cu modul său simpatic de a se exprima: prima dată vrea la „pii”, în traducere: copii, apoi la „eda”, adică la educatoare. Ajunsă în locul cu pricina, mai exact la creșă, lucrurile nu mai stau chiar atât de bine: câteva lacrimi, o serie de cereri și refuzuri, dar fără rezultat. Văzând că este fără cale de întoarcere, rostește un „op-așa” hotărât și se pune pe joacă. Antonia este sociabilă și îi place să se distreze împreună cu cei de sama ei însă este atentă atunci când se rostește o poezie ori vreun cântecel. Interesul față de tot ce mișcă al fetiței o face să observe adesea câte un „tutulaș” colorat pe care îl urmărește îndelung cu privirea. (R.C)