Sub pretextul că vor să-l sprijine pe Constantinciu, câțiva angajați ai spitalului au susținut o conferință de presă în timpul orelor de program, în care s-au plâns, printre altele, de condițiile proaste din sistemul sanitar. În linia întâi s-au numărat unii dintre cei mai controversați medici bârlădeni, unii condamnați pentru ucidere din culpă. Printre ei s-au aflat și doctori din vina cărora o suită de profesioniști, extrem de pregătiți și gata să se pună la dispoziția bârlădenilor, au fost alungați din spitalul bârlădean.
Simona MIHĂILĂ
Vineri, în jur de 50 de angajați ai Spitalului de Urgență ”Elena Beldiman” din Bârlad au ieșit în curtea spitalului cu scopul declarat de a-și exprima nemulțumirea față de demisia lui Ștefan Constantinciu din funcția de manager. Dimineață, la raportul de gardă, medicii i-au cerut lămuriri managerului în legătură cu articolul apărut în ziarul nostru, prin care anunțam că va pleca de la conducerea spitalului. Acesta le-a confirmat că demisionează deoarece se simte „înfrânt”.La inițiativa „organizatorilor”, care au avut grijă înainte de toate să cheme presa, o mână de medici, câteva asistente și infirmiere (unele nu știau exact pentru ce au fost scoase din clădire) s-au postat, la ora stabilită, pe scările spitalului. Tăceau și îi priveau pe jurnaliști. Asta numeau ei protest. Cu ajutorul ziariștilor care au început să le pună întrebări, „protestul” s-a transformat într-o conferință de presă. S-a dat cititre unui memoriu care urma a fi înaintat autorităților locale în care și-au afirmat sprijinul pentru Constantinciu și pentru proiectele pe care acesta le vedea implementate în spital. Angajații s-au mai plâns și condițiile neprielnice în care își desfășoară activitatea, lipsa medicamentelor, a materialelor medicale de primă necesitate, dar și lipsa de interes din partea autorităților locale, care sunt, în viziunea lor, principalii vinovați de sărăcia din spital.
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=peI9YZksNSM&w=560&h=315]
Demisia lui Ștefan Constantinciu vine după o serie de tensiuni între el și primarul Constantin Constantinescu, născute din viziunea diferită a celor doi asupra ideii de management. Concret, deși știa că se înhamă la cârma unei instituții patronată de un sistem aproape prăbușit, Constantinciu și-a pus speranțele în… bugetul local. De la instalarea în funcție, el s-a plâns permanent de lipsa de interes a aleșilor locali pentru rezolvarea problemelor spitalului, considerând absolut just ca un spital care deservește o bună bucată din județul Vaslui – circa 200.000 de oameni, să fie susținut din taxele și impozitele unui oraș de nici 60.000. Pe de altă parte, primarul Bârladului i-a transmis în repetate rânduri managerului să-și folosească abilitățile pentru a atrage fonduri de la bugetul de stat, pentru că acolo sunt colectate contribuțiile la asigurări de sănătate. Reamintim că, pentru anul în curs, potrivit bugetului trasat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, spitalul bârlădean nu are voie să cheltuie mai mult de 3,7 milioane de lei lunar, adică foarte puțin în comparație cu nevoile sale. Din cauza lipsei banilor care ar trebui să vină de la bugetul de stat, tot în acest an, spitalul de la Bârlad trebuie să se limiteze la mai puțin de 1.800 de internări.
În mod ciudat, niciunul dintre medicii bârlădeni nu a catalogat această situație dezolantă un motiv suficient de întemeiat pentru a ieși la protest în vară, când Constantinciu s-a întors de la negocieri la fel de înfrânt cum se declară acum.Nimeni nu a considerat oportun să iasă în fața spitalului și să strige împotriva guvernanților, atunci când a fost alocat acest buget umilitor pentru un spital de urgență.Cu aceeași indiferență au tratat și protestul asistenților medicali organizat atunci când actuala conducere a spitalului le-a sistat acordarea tichetelor de masă. Cadrele medicale medii s-au așteptat la o susținere concretă din partea medicilor, dar nici atunci domnii doctori nu s-au deranjat.Bârlădenii au avut mari așteptări de la personalul medical de la Spitalul „Beldiman” și cu ocazia nenumăratelor greve din sistem, când colegii lor din alte orașe au ieșit concomitent în stradă și au strigat împotriva mizeriei, a lipsei de medicamente, a materialelor sanitare. La Bârlad, a fost întotdeauna liniște, doctorii au stat ascunși nesimțind nevoia să ceară condiții mai bune pentru ei și pentru bolnavi.În schimb, în timpul protestului disproporționat de vineri, cu un tupeu incredibil, anumiți medici le băteau obrazul ziariștilor, ca și cum ei sunt cei plătiți din banul public și nu invers. Cel mai vocal a fost medicul Magda Popescu, care le-a vorbit gazetarilor cu neascunsă „simpatie”: „Vă rugăm să vă dovediți eficiența. Se tot cere eficiența activității medicale, dar am vrea să o vedem și pe a dumneavoastră. Când vreți, puteți să fiți foarte eficienți”.
Năduful cuvintelor doctoriței Popescu își are rădăcinile, cel mai probabil, într-o mai veche demonstrație de „eficiență” a presei care a scris, în urmă cu patru ani, despre decizia Curții de Apel Iași de a o condamna pe doctoriță la doi ani de închisoare cu suspendare și plata a un miliard de lei vechi pentru ucidere din culpă. Victima: o femeie gravidă în 9 luni care a murit în timp ce se chinuia să nască, în urma unei rupturi de uter. Deși avea membranele rupte, femeia a fost lăsată două zile să se zbată în chinuri groaznice. Familia acesteia a acuzat-o pe doctorița Magda Popescu că nu a vrut să-i facă operația de cezariană care se impunea, decât după ce ar fi primit o anumită sumă de bani.
Farmaciile familiei Constantinciu, „furnizor” de medicamente pentru bolnavi?
La fel de surprinzător este faptul că medicii vorbesc abia acum în fața ziariștilor despre sărăcia din spital. Sunt ani de zile în care bolnavii sunt trimiși să-și cumpere singuri medicamente, seringi, branule, pansamente și multe altele. În tot acest timp, ziariștii au încercat prin nenumărate mijloace și repetate insistențe să-i facă pe doctori să vorbească despre asta. Nu doar că s-au lovit de aroganța multora dintre ei, dar, atât medicii, cât și directorii, s-au dat peste cap pentru a ține departe de urechile presei crunta realitate, devenită subiect tabu, exact ca șpaga din spitale, de care toată lumea știe că se cere fără perdea dacă vrei să fii tratat cât de cât omenește.
Însuși Constantinciu, într-o discuție înregistrată cu reporterii Est News, care a avut loc cu puțin timp în urmă, a negat că aprovizionarea cu medicamente ar pune foarte multe probleme. El a spus că lipsa unor medicamente se situează într-o marjă firească și aproape a luat foc atunci când reporterii i-au spus că asistentele le lasă bolnavilor pe noptiere lista medicamentelor pe care singuri trebuie să și le procure.Poate nu ar fi complet lipsit de relevanță să precizăm în acest context că, în ziua protestului, am stat de vorbă cu câțiva bolnavi din curtea spitalului, care ne-au spus că li s-a indicat de către personalul medical să-și cumpere medicamentele de la o anume farmacie aflată în zona Stadion și care bolnavii au indentificat-o ca aparținând lanțului de farmacii deținut de familia lui Constantinciu.
Chiar zilele trecute, una dintre pacientele internate a fost trimisă să-și cumpere un un medicament care se numește Vancomycin, întrucât acesta nu s-ar găsi în farmacia spitalului. Femeia a căutat medicamentul disperată la toate farmaciile din oraș. Culmea coincidenței, singura care îl deținea în stoc era farmacia situată în apropierea spitalului, care face parte din lanțul de farmacii al familiei managerului. Desigur, e absolut întâmplător că acest antibiotic de rezervă, care face parte din categoria medicamentelor aflate preponderent în stocul farmaciilor de spital, a putut fi disponibil într-o farmacie de cartier, taman în cea care aparține familiei managerului spitalului.
De ce se tem medicii?
În altă ordine de idei, sunt voci (chiar în rândul doctorilor) care afirmă că așa-zisul protest de la spital nu are mare legătură cu plecarea lui Ștefan Constantinciu. Neliniștea unora dintre cadrele medicale e pusă, de fapt, pe seama Centrului medical care urmează să fie construit în apropiere și care ar putea pune în umbră spitalul prin dotări dar, mai ales, prin pregătirea și expertiza medicilor care vor oferi consultații aici. O parte dintre medicii care lucrează în secțiile spitalului, aceia care văd în pacient o sursă de venit pentru buzunarul care se deschide discret și cu subînțeles, văd în inițiativa privată (a altora, nu a lor) o reală amenințare. E de notoritate că multă lume, atât de la noi cât și din restul țării, a ajuns la concluzia că, decât să dea șpagă unui doctor obosit, plictisit, arogant și nepriceput, pe deasupra, mai bine merge într-un cabinet privat acolo unde bolnavul este respectat și tratat cu toată atenția.
Ar fi nedrept să includem aici întreaga breaslă medicală. Chiar la Bârlad sunt medici extrem de pregătiți, de atenți cu pacienții, care muncesc enorm și la care bolnavii vin cu încredere.
Ar fi fost, cu siguranță, mult mai mulți dacă unii nu ar fi fost alungați de „dinozaurii” care fac legea în spitalul bârlădean. Oana Roxana Dumitriu – oncolog, Sebastian Doniga – specialist în chirurgie laparoscopică, Ramona și Tiberiu Grigoriu – ginecologi, iată doar câțiva dintre medicii care au fost alungați de la spitalul din Bârlad, dar lista e mult mai lungă. În scurta perioadă în care au lucrat aici, acești medici au devenit vestiți pentru buna lor pregătire, pentru maniera civilizată în care își tratau pacienții, pentru experiența și competența lor. Acum, alte țări și alte spitale din țară se bucură de priceperea lor, pentru că aici, acești profesioniști nu au rezistat mafiei din interiorul spitalului. Despre acest subiect vom reveni pe larg în paginile ziarului nostru.