Pe lângă tragedia de a fi fost infectat cu un asemenea virus care, nu de puține ori a adus moartea, bolnavii se lovesc permanent de refuzul cadrelor medicale de a le aplica tratamentul cu interferon. Cadrele medicale și sanitare evită contactul cu bolnavii din cauza unor eventuale manevre greșite care le-ar expune infectării. Altfel spus, personalul medical din rețelele publice de sănătate, plătite din contribuțiile românilor să ne trateze și să ne îngrijească, nu se consideră suficient de pregătit profesional să-și facă meseria.
Mihaela NICULESCU
Greu de înțeles, dar adevărat! În județul Vaslui, 170 de adulți și doi copii cu hepatită B sau C, care au indicație pentru tratament cu interferon de la medicul curant din clinica de specialitate, întâmpină probleme chiar acasă, în localitatea de domiciliu. Cu greu găsesc cadre medicale dispuse să le administreze tratamentul injectabil, mai ales copiii.
Cu toate că este vorba de o simplă injecție subcutanată, pacienții se plâng că atât medicii cât și asistenții medicali se cam dau în lături când trebuie să le efectueze injecția. De ce se întâmplă toate acestea, de ce fiecare pacient trebuie să se descurce cum poate, de ce părinții copiilor care au nevoie de acest tratament injectabil trebuie să facă zeci de drumuri pentru a găsi pe cineva autorizat și competent să-i ajute?
”Am mers la medicul de familie, apoi la medicul gastroenterolog, la medicul infecționist și la pediatru. Nimeni nu a vrut să-i facă interferonul copilului meu”, a declarat P.V., tatăl uni copil cu hepatită B, care a primit indicație de la o clinică din Iași pentru a urma tratamentul cu interferon.
În cele din urmă, tatăl copilului a găsit un medic dispus să-l ajute, și de aproape un an, acesta se ocupă de copil. Dar ce medici sunt abilitați să administreze injectabil interferonul?
„Indicația terapeutică și inițierea tratamentului se fac în clinicile de specialitate. Medicul curant inițiază tratamentul și tot el monitorizează pacientul”, a declarat dr. Gabriela Daniș, directorul medical al Spitalului „Elena Beldiman” din Bârlad.
Dar, de vreme ce medicul curant eliberează o scrisoare medicală cu recomandarea administrării în continuare a interferonului la anumite intervale, este logic că cineva trebuie să-l efectueze.
„O recomandare a Ministerului Sănătății din 28 august face referire la inițierea tratamentului și monitorizarea pacientului. Despre ce medici trebuie să facă propriu-zis injecția, nu se precizează nimic”, a mai spus medicul Gabriela Daniș.
Medicii și asistenții medicali se tem de infectare
Așa stând lucrurile, nefiind o precizare anume, înseamnă că orice cadru medical calificat și bine pregătit poate să facă această injecție subcutanată. Normal ar fi ca medicii infecționiști, gastroenterologii și pediatrii să nu aibă rețineri. De fapt, o injecție subcutanată, administrată doar la recomandarea uni medic dintr-o clinică de specialitate, ar trebui să poată fi efectuată de orice asistent medical, sub supraveghere, într-o unitate medicală. Dar cum și de efectuarea unor injecții intravenoase se tem unii asistenți medicali, începi să te gândești la ce școală sanitară de cartier au studiat.
Dacă pentru adulți lucrurile par a fi mai ușor de rezolvat, copiii sunt refuzați categoric.
„La noi în secție nu se administrează interferonul, chiar dacă pacientul are recomandare de la clinici. În pediatrie niciun medic nu a făcut această injecție cu interferon. Este un protocol pe care infecționiștii ar trebui să-l cunoască”, a declarat medicul Magdalena Cozma, șefa Secției Pediatrie I din cadrul Spitalului „Elena Beldiman”.
Ei bine, infecționiștii spun că nu cunosc un asemenea protocol și că de copii ar trebui să se ocupe pediatria, sau mai bine medicul curant.
Nici reprezentanții Direcției de Sănătate Publică Vaslui nu ne-au putut spune cine ar trebui să administreze interferonul copiilor. Simona Polak, directorul Casei Județene de Asigurări de Sănătate, a declarat că într-adevăr există un vid legislativ, pentru că nicăieri nu se precizează clar ce medici, de ce specialități au competențe pentru efectuarea tratamentului injectabil cu interferon, atât la adulți cât și la copii. Se tot invocă medicul curant. Asta ar însemna ca părinții copiilor cu asemenea recomandare terapeutică să se deplaseze de trei ori pe săptămână la Iași, Cluj sau București, să-și consume banii și nervii pentru că legea nu este clară. Sau poate nu este bine interpretată.
Deși nimeni nu o spune verde în față, în spatele refuzului medicilor și al asistentelor de a face injecții cu interferon nu stă nicidecum „vidul legislativ”. Asta e o poveste de adormit copiii. În mod neoficial, ni s-a spus că, de fapt, cadrele medicale și sanitare evită contactul cu bolnavii din cauza unor eventuale manevre greșite care le-ar expune infectării. Altfel spus, personalul medical din rețelele publice de sănătate, plătite din contribuțiile românilor să ne trateze și să ne îngrijească, nu se consideră suficient de pregătit profesional să-și facă meseria.
Plimbatul pacienților de la Anna la Caiafa nu este decât rezultatul unui sistem sanitar bolnav, cu reguli devenite opționale, un sistem care se reformează și se tot reformează de zeci de ani, dar care este departe de cel din mult blamamta perioadă de dinainte de 1989 sub aspectul organizării, ordinii și disciplinei.
Nimeni nu are răspunsuri pentru oamenii bolnavi de hepatita B și C