O delicatesă aflată pe masa tuturor, atunci când este sezonul lor, căpșunile pot reprezenta o afacere profitabilă pentru fermieri mai ales că, de pe un singur hectar de teren se pot strânge, într-un an, până la 10 tone de fructe.
Alexandru CROITORU
Pe lângă consumul lor ca fructe propriu-zise, dulcețurile și gemurile de căpșuni sunt foarte apreciate. Astfel, cultivarea căpșunilor poate reprezenta o afacere bună pentru fermierii care nu dețin suprafețe mari de teren, în condițiile în care de pe un singur hectar cultivat se pot strânge până la 10 tone de fructe.
Căpșunul găsește condiții de cultură în toate zonele țării, dar pentru producții mari specialiștii recomandă terenurile cu fertilitate naturală ridicată, pe care se poate intervine ușor pentru lucrări agricole mecanizate. De asemenea, posibilitatea de irigare a suprafeței cultivate cu căpșuni poate duce la un spor de producție. Cele mai propice soluri sunt cele cu textură lutoasă, luto-nisipoasă sau luto-argiloasă. Ca plante premergătoare sunt recomandate plantele prășitoare, care lasă terenul curat de buruieni. Este contraindicată amplasarea culturii pe sol erbicidat cu un an în urmă cu erbicide ermanente.
Căpșunul este o specie de talie mică, cu sistem radicular superficial, de aceea este adesea afectat, până la compromiterea totală a recoltei, de terenurile unde stagnează apa. De aceea, încă de la amplasarea culturii, se vor evita astfel de terenuri. Pentru corectarea eventualelor denivelări, se poate face nivelarea mecanică sau chiar manuală. De asemenea, terenul pe care se cultivă căpșunul poate fi fertilizat. Fertilizarea se face cu 60 de tone/ha de gunosi de grajd bine fermentat. Se poatre folosi și superfosfat dar, nu mai mult de 500 de kg/ha sau sare potasică, 600 de kg/ha. Îngrățămintele se împrăștie cu puțin timp înaintea arăturii, sau în timpul arăturii. Specialiștii ne sfătuiesc să respectăm această recomandare tehnologică, deoarece gunoiul de grajd neîncorporat imediat pierde, sub acțiunea vântului și a soarelui, mari cantități de fertilizant. Arătura se execută la 28-30 de centimetri, odată cu aceasta încorporându-se și îgrășămintele aplicate.
În același timp trebuie acordată o mai mare atenție terenurilor infestate cu buruieni. Pe aceste suprafețe, obligatoriu se discuie și la aproximativ trei săptămâni după răsărirea sau pornirea în vegetație a buruienilor și se poate erbicida. După șapte zile se mărunțește din nou solul și se poate planta. De asemenea, trebuie ținut cont și de faptul că mărunțirea trebuie făcută grădinărește, de calitatea acestor lucrări depinzând modul în care se va face plantarea stolonilor de căpșuni.
Urmează apoi fasonaea stolonilor, îndepărtarea restruilor de filamente și lăsarea, pe tulpină, a 1-2 frunuzulițe. De regulă, rădăcina nu se fasonează decât dacă depășește 20 cm. Volumul mare al rădăcinii este necesar pentru o mai bună fixare a plantei în sol. După această etapă se trece la următoarea, denumită mocirlirea stolonilor. Acest lucru condiționează, în mare măsură prinderea plantei și realizarea unei culturi fără goluri. Mocirla trebuie să fie destul de consitentă pentru a adera la rădăcină.
Un alt aspect care trebuie reținut este faptul că, pe timpul efectuării acestor lucrări, stolonii nu trebuiesc expuși la soare sau vânt. Plantarea se face toamna, în luna octombrie, sau primăvara, în lunile martie și aprilie. Adâncimea optimă de plantare este dată de dimnensiunea rădăcinii, coletul stolonului trebuie să fie la nivelul solului, iar poziția rădăcinii trebuie să fie perfect verticală și dreaptă. Distanța de plantare se face la 80-90 cm între rânduri șI la 25-30 de cm între plante, pe rând. Acest lucru poate asigura o densitate de până la 40.000-50.000 de plante/ha.
Un alt aspect important este faptul că, pentru un hectar de căpșuni, costurile se ridică la 10.000 de euro, bani care se vor recupera din primul sau al doilea an de producție. Condițiile esențiale sunt ca plantele să fie îngrijite corespunzător și să aibă noroc de vreme bună.