În condițiile în care oferta de ciuperci champignon nu acoperă cererea, iar cultura lor aduce cel mai mare randament pe metru pătrat, cultivarea acestora poate deveni o afacere de succes
Alexandru CROITORU
Au cel mai mare randament pe metru pătrat, iar la o cultură intensivă se pot obține și șase recolte pe an. Este vorba de ciupercile champignon, a căror producție nu acoperă cererea. Prin urmare, ciupercile se vând de la sine, mai ales pentru conținutul lor bogat în proteine de calitate și minerale. Nu au colesterol și se digeră foarte ușor, fiind și bogate în fibre alimentare. Pe lângă aceste calități, trebuie să mai adăugăm încă una: sunt și foarte gustoase. În condițiile în care din ce în ce mai multă lume vrea să mănânce sănătos, țin post sau dietă vegetariană, ciupercile sunt, pentru ei, o alegere perfectă și delicioasă. Astfel, toate aceste atuuri duc la o afacere de succes pentru fermierii care decid să înceapă să cultive ciuperci.
Din păcate, o asemenea afacere are și un dezavantaj: e nevoie de studii de specialitate și formarea profesională pentru crescători de ciuperci lasă de dorit, mai ales că există doar o singură școală atestată de ciupercari care poate elibera, la finalul cursurilor, diplomă recunoscută pentru practicarea profesiei.
Pentru creșterea efectivă a ciupercilor este nevoie de un spațiu închis, care poate fi un subsol, clădire veche, magazie, depozit, grajd, garaj, seră sau șopron. Sub nicio formă ciupercile nu trebuiesc crescute într-un spațiu locuibil, deoarece sporii emanați de ciuperci sunt dăunători plămânilor, cauzând probleme de respirație. Spațiul, în mod ideal, ar trebui să fie dotat cu ventilatoare plasate la nivelul culturii de ciuperci. Altfel se poate asigura aerisiri manevrabile, niște mici ferestre, care să nu facă curent la nivelul culturii. De asemenea, ar trebui acces la o sursă de apă în interiorul încăperii sau în apropiere. Încăperea ar trebui să poată fi dezinfectată termic sau chimic periodic. În plus, spațiul ales ar trebui sa fie dotat cu o izolare termică ridicată, adică să nu permită variații de temperatură mai mari de 2-3 grade Celsius între zi și noapte. Pentru o bună izolare termică se poate utiliza fie o cameră tampon la intrare, fie, pe exterior, un strat izolator de polistiren, vată minerală, paie sau trestie. Aceste metode de izolare asigură un ciclu, maxim două cicluri de ciuperci pe an. Pentru o producție de trei cicluri pe an, ar trebui asigurată o ventilare permanentă cu aer cald.
Ca și pat pentru ciuperci, se folosește compostul. După introducerea compostului în local se va lăsa 24-48 de ore pentru a se răci. Temperatura în interiorul compostului nu trebuie să depașească temperatura camerei. Pentru o racire mai grabnică, compostul poate fi amestecat cu mâna sau cu furca. Aranjarea compostului în încapere poate fi facută în două moduri. Prima metodă ar fi asezarea compostului pe rafturi astflel încât să fie repartizat uniform, pe un metru, pătrat cam 100 kg de compost. Pentru a însămânța compostul este nevoie cam de 0,7-1 kg miceliu la 100 kg compost. O altă metodă de a aranja compostul este să fie pus în pungi de polietilenă de 0.05-0.1 mm grosime cu diametru de 25-30 cm și înălțime de 70 cm. În acești saci se va plasa compostul în straturi de 10-12 cm peste care se va presa miceliu. Peste ultimul strat nu se va presara miceliu. Odată compostul însămânțat și menținute condițiile de mediu, după 10-15 zile ar trebui să apară mici inele albe de miceliu care ies la suprafață. Peste alte câteva zile va începe recoltarea. Perioada recoltării ține cam 40-45 zile, timp în care apar ciupercile în 5-6 valuri, fiecare val având 3-5 recoltări în interval de 2-3 zile. Înainte de recoltare nu se fac stropiri. Momentul recoltării ciupercilor apare când voalul este destul de întins și nu a început să se rupă iar mărimea pălăriei este maximă.