Bebelușii vin pe lume cu o piele complet nepregătită pentru mediul înconjurător. Este motivul pentru care, în primele luni de viață, bebelușii sunt mai predispuși la infecții ale pielii decât în alte perioade ale copilăriei. Pielea bebelușului este foarte fină, dar și foarte sensibilă, motiv pentru care este nevoie de o îngrijire atentă. În caz contrar, pot apărea necazurile: iritații, eczeme, deshidratări ale pielii.
Am discutat despre acest aspect cu medicul Oana Fifirig, coordonatorul Departamentului Dermato-Venerologie din cadrul Sptalului Municipal de Urgență „Elena Beldiman” Bârlad: „Cele mai frecvente boli de piele întâlnite la copii sunt dermatita de scutec, dermatita seboreică, impetigo, dermatita atopică, dar și herpesul circinat și verucile. Recomand ca atunci când părinții observă o modificare a aspectului pielii copilului, să se prezinte la medic, deoarece afecțiunea se poate agrava și poate apărea infecția”.
Dermatita de scutec (eritemul fesier) este una dintre cele mai comune afecțiuni ale pielii întâlnite la nou-născuți. Această afecțiune ste o inflamație a pielii care se manifestă prin înroșirea pielii din zona fundulețului copilului, apariția unor bășicuțe și poate fi declanșată de mai muți factori. Cel mai adesea dermatita de scutec apare datorită frecării scutecului de pielea sensibilă a bebelușului sau datorită contactului prelungit al pielii cu urina și cu fecalele, dar mai poate apărea și în urma contactului pielii cu diferite subsanțe chimice care se regăsesc în detergenți sau în produse de îngrijire, ori datorită unei infecții fungice.
Datorită inflamației pielii, copilul poate deveni sensibil la atingerea celei zone, manifestându-se prin agitație și plâns.
Pentru a preveni apariția dermatitei de scutec (eritemului fesier), este necesară schimbarea constantă a scutecelor și utilizarea unei mărimi potrivite a acestora, toaletarea atentă a pielii din acea zonă prin spălare cu apă caldă, fără săpun, uscarea pielii înainte de punerea scutecului și aplicarea unui produs hidratant.
În cazul apariției acestui tip de dermatită, este necesară o ingrijire atentă a pielii afectate printr-o toaletare mai strictă și mai frecventă decât de obicei, ba chiar evitarea pe cât posibil a utilizării scutecelor și aplicarea unu unguent sau creme farmaceutice recomandate de medic.
Dermatita seboreică este o afecțiune cutanată caracterizată prin cruste (scuame) albicioase, unsuroase sau uscate. Este una dintre afecțiunile comune la nou-născuti. Cauzele dermatitei seboreice nu sunt cunoscute în totalitate. Se consideră însă că cele mai frecvente motive care determină iritația pielii bebelușului sunt igiena precară și lipsa de experiență a mamei.
Fața și capul sunt zonele cele mai expuse pentru simptomatologia bolii la micuți, dar în cazuri mai severe pot fi afectate și alte părți ale coprului. Simptomele acestei afecțiuni sunt mâncărimea, acesta fiind simptomul principal și cel mai supărător, dar și durerea care apare doar ca o complicație a leziunilor.
Dermatita seboreică se manifestă prin prezența unor scuame groase și grase, pe scalp și pe față, eritem (tegument înroșit), descuamarea pielii care poate afecta și trunchiul, axilele, zona inghinală și spatele, prurit (în cazuri mai grave) sau căderea părului.
Tratamentul dermatitei seboreice depinde de localizarea acesteia la nivelul corpului bebelușului și pentru acest lucru este necesară opinia unui medic.
Hemanginomul este o tumoră benignă prezentă la naștere sau care apare în primele zile dupa naștere sub forma unei pete roșiatice sau a unei mici umflături cauzate de modificări ale vaselor de sânge din zona respectivă. În foarte multe cazuri, tumoarea se vindecă fără tratament, lăsând de regulă mici urme. Hemangiomul poate apărea în orice zonă a corpului: pielea capului, față, corp sau membre.
Tratarea acestei afecțiuni poate fi amânată până la vârsta de 10 ani, deoarece până atunci pot involua. Asupra hemangiomului se intervine doar atunci când se localizează în structuri cu rol vital sau dacă apar complicații (hemoragii, ulcerații, necroze).
„Atunci când un hemangiom pune probleme, asupra sa se poate interveni chirurgical sau cu laser”, ne-a declarat medicul Oana Fifirig.
Impetigo sau „bube dulci” (n.r. denumirea populară) este o infecție a pielii extrem de contagioasă, care afecteaza în special preșcolarii și școlarii, dar de asemenea și copiii mici. Aceștia pot contacta bacteria care cauzează infecția prin contactul cu un copil infectat sau cu un obiect atins de acesta.
Simptomele pentru impetigo constau în apariția unor bășici care în formele cele mai grave elimină puroi.
Pe masură ce pielea se usucă, rămâne o crustă de culoare galben-maronie care cauzează mâncărimi. Infecția se localizează deseori în zona gurii și a nasului, dar poate fi deseori răspândită în alte zone corporale. Copilul poate de asemenea prezenta febră.
În cazul apariției acestei afecțiuni trebuie contactat de urgenșă un medic doarece poate duce la complicații. În primele zile de administrare a tratamentului, copilul trebuie izolat de ceilalți copii pentru a nu răspândi boala. Produsele de igienă ale copilului care suferă de inpetigo nu trebuie folosite de ceilalți membri ai familiei.
Herpesul circinat este o micoză cutanată cauzată de o ciupercă de tipul Trichophyton, se manifestă prin pete roșii circulare, cu extindere rapida și care se descuamează. Contaminarea se face de la un individ bolnav sau de la un animal bolnav (ex. pisici, câini, vite). Perioada de incubație este de 1-3 săptămâni. În cazul acestei afecțiuni bolnavul poate prezenta mâncărimi locale. Netratate, leziunile evoluează cronic și rareori se pot vindeca spontan.