Declarațiile făcute de președintele Klaus Iohannis la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), în special cele referitoare la ridicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) și pedepsirea scurgerii în presă a unor informații din dosare penale, au declanșat critici dure în mediul politic.
Simona MIHĂILĂ
Președintele Iohannis a atras, marți, atenția că Justiția este a treia putere în stat, nu o supraputere, și a cerut CSM să “ia atitudine, la modul cel mai serios” atunci când informații din dosare penale aflate în curs de anchetare ajung în presă.
Despre MCV este de părere că trebuie ridicat, precizând că, pentru îndeplinirea acestui obiectiv, toate instituțiile din justiție, Parlamentul și puterea executivă trebuie să-și dea concursul pentru ca atunci când CSM și Parlamentul își termină mandatele, să poată bifa această reușită.
Aderarea României la Uniunea Europeană în 2007 s-a făcut fără să fi întrunit toate condițiile necesare (spre exemplu, lupta anticorupție. Comisia Europeană a creat acest Mecanism de Cooperare și Verificaretocmai pentru a accelera progresele în domeniile vizate.
În pofida luptelor politice purtate în jurul acestui instrument de-a lungul anilor, lui i se datorează reforma din justiție, spun experții și membrii sistemului judiciar. Așa se face că declarațiile președintelui Iohannis au atras imediat critici din partea celor care consideră că progresele înregistrate în ultima perioadă în România la capitolul anticorupție se datorează și MCV, iar reformele nu sunt nicidecum ireversibile.
Nici membrii organizațiilor de partid din județul Vaslui nu au rămas indiferenți față de declarațiile președintelui.
În privința scurgerii de informații în presă, a fost foarte tranșant: „Atât timp cât acesta este singurul mijloc de a afla ce fac aleșii noștri, pe banii noștri, este binevenit. Nu mi se pare normal ca noi, cetățenii de rând, să nu fim informați cu privire la ilegalitățile pe care le comit. Presa este șansa noastră de a vedea ce se întâmplă dincolo de ușile închise. A interzice furnizarea de informații către ziariști, înseamnă a interzice furnizarea de informații către opinia publică. Iar asta nu e în regulă, atât timp cât vorbim de demnitari, de aleși, de oameni puși în slujba cetățenilor”.
Dumitru Boroș, consilier independent, fost membru PNL, este mai precaut: „Problema informatiilor în presă este foarte delicată. Sunt două faze ale traseului unui dosar: faza de cercetare de către poliție, procuratură și faza judecății. În faza judecății, informațiile trebuie făcute publice. În prima faza, însă, legea spune că informația nu poate fi publică, dar nu înseamnă că este secretă. Poliția și Procuratura trebuie să dea comunicate de presă. Mă pun, însă, și în postura jurnalistului. Dacă acesta are o informație despre o persoană publică, un demnitar, nu văd firesc să o țină pentru el. Trebuie să o dea. Un demnitar își asumă riscuri atunci când ajunge în spațiul public. Este în vizorul publicului. Nu pot fi însă de acord cu judecata la televizor. Majoritatea celor de acolo sunt formatori de opinie. Oamenii își vor forma convingerile pe baza informațiilor venite de la tv, informații care pot fi incomplete sau greșit interpretate. Judecătorul sau procurorul se simte sub presiune, obiectivitatea lui are de suferit. Implicarea jurnalistului trebuie să se oprească în momentul în care informația tinde spre a manipula publicul”.
Despre ideea ca România să scape de MCV poziția sa este una de dezaprobare: „Trebuie recunoscut rolul pozitiv al MCV. Rezultatele sunt vizibile în ultimii ani. Aș pleda pentru menținerea lui, întrucât consolidează activitatea instituțiilor statului. Nimeni nu poate nega rolul important al MCV în direcția bună”.
E bine, dar nu prea
Social-democratul Victor Cristea, fost primar de Vaslui, în prezent deputat PSD, nu este de acord cu cenzura presei în ceea ce privește dosarele în stadiul de cercetare atâta vreme cât informațiile sunt prezentate netendențios: “Dacă dezvăluirile de informații se fac netendențios, presa își face datoria cum
În altă ordine de idei, să se publice, dar “de bine”. Sau cel puțin nu de rău. Păi oare nu tocmai suspectarea (tendința de a crede) comiterii unei fapte reprobabile, imorale și în mod cert ilegale atrage după sine cercetarea penală? Adică deja informația clar nu e “de bine”, deci e tendențioasă…
Tudor Ciuhodaru, deputat independent, se poziționează de partea gazetarilor: „De ce le este frică de presă? Presa a fost adesea prima sau singura instituție care s-a luptat cu corupția, dezvăluind fraudele făcute de către mafia transpartinică, iar mediatizarea acestor cazuri a
făcut imposibilă mușamalizarea lor. Nu întâmplător am propus o inițiativă legislativă privind crearea Fondului Special pentru Jurnalismul de Investigație, care să sprijine, prin finanțarea directă, jurnaliștii sau trusturile de presă care mai au curajul să dezvăluie orice act de corupție ce prejudiciază bugetul de stat. Proiectul, ce prevede alocarea a 2% din valoarea prejudiciului recuperat în urma demersului jurnalistic, limitează presiunile politicului asupra presei și constitutuie un nou instrument de luptă cu hoțiile puternicilor zilei. Nu întâmplător, deși nu presupune cheltuieli sau înființarea unor noi instituții, proiectul a primit aviz negativ din partea guvernului Ponta. Corupția instituționalizată, de partid și de stat, constituie o amenințare la prezentul și viitorul României. Nu avem spitale, nu avem școli, nu avem drumuri, nu avem locuri de muncă, nu avem pensii și salarii decente pentru că se fură. Dincolo de declarațiile politicienilor ce condamnă <mediatizarea excesivă> a cazurilor de corupție, noi mai sperăm că afirmația actualului președinte că <nu există altă cale pentru România decât aceea a unei țări eliberate de corupție> face parte tot din <România lucrurului bine făcut>. Solicit și pe această cale tuturor parlamentarilor, indiferent de culoarea politică, să voteze acest demers ce se alătură celui ce prevede ca parlamentarii acuzați de corupție să rămână fără imunitate””.