Lui Luca nu-i lipsește voioșia specifică copilăriei, dar o trăsătură aparte a sa este faptul că, deși are doar 1 an și 9 luni, dă dovadă de o istețime și o plăcere de socializare mai rar întâlnite la copii de vârsta lui.
El știe să bucure pe oricine cu un zâmbet și un sincer și amuzant „mocoți”, adică „mulțumesc”, spunându-și apoi numele „Uca” (Chiriac, pentru neavizați) și vârsta „unu”.
Jucăria preferată a lui Luca nu este vreo mașinuță, ori vreun personaj de desene animate, ci o păpușă-bebeluș pe care o poartă cu el oriunde s-ar duce.
La creșă, Luca intră pe ușă zâmbind larg doamnelor ce îl așteaptă, ținând, bineînțeles, în brațe nelipsitul bebeluș. Amuzant este că, ajuns acolo, nu mai simte nevoia nici să-și ia rțmas-bun de la părinți. Știe el că vor veni să-l ia spre seară.(R.C.)